După o zi grea precum cea de ieri cu Circuitul Galbenei, azi avem o zi ușurică. Azi am ales să vedem Lumea Pierdută. De ce s-o fi chemând Lumea Pierdută, nu știu. Știu însă că pe tot parcursul acestui traseu în circuit vom avea de văzut mai multe avenuri. Începem cu niște frăguțe, o poieniță plină cu flori, unde se confecționează o coroniță pentru premianți! Apoi continuăm cu traversarea unui pârâiaș, din piatră în piatră. Și încă un pârâiaș. Avenul acoperit. Avenul Gemănata. Avenul Pionierilor îl ratăm. Continuăm traseul spre Avenul Negru. Și pe acesta…
[...]Azi avem un traseu în circuit pe care l-am estimat că ne va ocupa întreaga zi. 10 ore ar fi sugerat să ne alocăm. Plecăm mai întâi spre Ghețarul Focul Viu, unde ne dorim să fim în jurul orelor 13-14 pentru a prinde lumina perfectă asupra ghețarului. Dacă am face circuitul în sens invers ne-ar fi cam greu să estimăm ora de sosire la Ghețarul Focul Viu. Mai multe persoane s-au gândit să ne avertizeze că acesta ar fi cel mai greu traseu din zonă. Sincer să fiu nu prea îmi vine să cred, adică nu văd ce ar putea fi așa dificil la acest traseu. Însă cred că aceste vorbe…
[...]Pentru prima zi am ales un traseu ușurel, pentru încălzire: Cetățile Ponorului. Sau cel puțin așa am avut în plan. Că de scurt este scurt, însă în privința dificultății este discutabil. Aș putea spune că este un traseu reprezentativ pentru această zonă, până și cabana la care ne-am cazat se numește sugestiv Cetățile Ponorului. Adevărul este că am ales traseul pentru că a fost principalul motiv pentru care am venit în Padiș și am vrut să începem cu el. Apoi cred că s-a nimerit ca acest traseu să fie foarte aproape de locul nostru de cazare, acest lucru nu a fost…
[...]Munții Apuseni ne-au atras dintotdeauna. Aici ne-am simțit foarte bine încă de prima oară și de atunci de fiecare dată când am revenit. Singurul inconvenient pentru această zonă ar fi distanța cam mare de casă. Însă asta nu ne-a oprit niciodată să venim. Ne plac mult prea mult aceste meleaguri ca să ne împiedice distanța. Ne plac oamenii, ne plac peisajele, ne place natura, ne plac traseele... Am încercat totuși ca la fiecare vizită să vedem și ceva nou, chiar dacă o parte dintre locuri le vom revedea. Ne făcusem o fixație, în fiecare an trebuia să ne facem în concediu…
[...]Dacă anul trecut nu am ajuns la Aref nici măcar o dată, anul ăsta trebuie să recuperăm. Am fost o dată în primăvară, când am urcat la Fereastra Zmeilor și acum suntem invitați din nou. Nici nu se pune problema să refuzăm. Însă ce tematică abordăm? Căci așa ne-am obișnuit: să facem un traseu și să preparăm o cină cu un anumit specific. Până acum ne-am orientat spre bucătăriile internaționale ale țărilor pe care le-am vizitat. Apoi am încercat varianta să punem degetul pe hartă cu ochii închiși. Asta nu prea a funcționat căci nimeream numai țări dintre…
[...]Nu știu cum s-a făcut de am ajuns să arunc un ochi pe prognoza meteo din weekend. În mod normal, în perioada aceasta a anului, nu am această obișnuință. Însă nu mă pot plânge că am făcut un lucru rău. A fost îmbucurător să observ că vremea părea să fie una zâmbitoare și cu o probabilitate destul de mare să se adeverească. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut să planificăm o ieșire la munte. Anul trecut am ieșit pentru prima oară la munte pe la mijlocul lui aprilie. De fapt nu aș putea spune că a fost cu mult mai târziu. Însă weekend-ul acesta ne gândisem inițial…
[...]Acesta urmează să fie un weekend mai special. De vreun an de zile m-am îmbolnăvit cu un joc de mobil online. Am mai avut eu și alte jocuri pe care le-am jucat într-un mod exhaustiv, însă pe o perioadă ceva mai scurtă de timp. Când zic perioadă scurtă înseamnă totuși câteva luni bune. Din acest motiv mi-e și teamă să încerc vreun joc, că mă las foarte greu de el. Până să descopăr acest joc, eram în căutarea lui. După câteva luni de jucat însă parcă îmi doream să nu îl fi găsit. De fapt nu l-am găsit eu pe el, mai de grabă el m-a găsit pe mine. Nu știu…
[...]Se făcea odată demult, adică prin primăvara lui 2013, că eram în vizită la Tohani și ne cam intrase microbul cu muntele în sânge. Iarna fusese cam lungă și ne era dor. Apoi trebuia să ne pregătim pentru ascensiunea cea mare din acest an: Vârful Moldoveanu. Ce să facem, ce să facem!? Hai să mergem la Lacul Vulturilor! Lacul Vulturilor, cunoscut și sub numele de Lacul fără Fund, este un lac din Munții Buzăului, mai precis din Masivul Siriu. Citisem că se poate ajunge la el cu mașina pe vreo 2 variante de drum, însă niciunul din drumuri nu este practicabil cu mașina noastră.…
[...]Înainte de a ajunge la ținta noastră principală din zonă, aceasta fiind Cheile Nerei, am zis să mai oprim 2 zile în apropiere, la Cheile Carașului. Cred că au început să ne atragă cheile. Acea vale strâmtă dintre 2 pereți verticali, realizată prin eroziunea unui curs de apă în timp îndelungat are un efect încântător asupra noastră. Acum e greu de prezis care din ele ne vor plăcea în mod special, așa că le luăm la rând, cum aflăm de niste chei, mergem să le vedem. Ce-i drept nu întâlnisem încă niciunele care să ne dezamagească. Cred că aflasem inițial de Cheile…
[...]Weekend-ul ăsta urmează a ploua în toți munții. Nu au rămas prea multe locuri unde să nu plouă. Astfel am putea merge la mare, dar și acolo plouă duminică. Sau să mergem în Munții Măcin, unde de asemenea va ploua duminică. Dar am primit invitație la Galați, așa că rămâne stabilit: vom merge în Munții Măcin. Sâmbătă pornim spre bac foarte târziu. Am primit întrebări din toate direcțiile: "Voi chiar mai plecați acum la Măcin?". Noi când ne propunem să facem ceva, greu ne mai dă cineva înapoi. Cică și prognoza meteo s-a modificat. Mda, se pare că ne va uda…
[...]Aflasem de aseară că azi la Barajul Oașa o să fie mare târg, mare; o să fie veniți mulți vânzători ambulanți să își etaleze marfa la tărăbuțe și o să fie tare frumos. Așa cică e în fiecare duminică. Iar noi chiar avem drum pe acolo. Planul nostru pentru astăzi este să facem o mică incursiune în Munții Șureanu și pentru asta trebuie să trecem pe la Barajul Oașa. Nu am bătut în cuie ce traseu vom face astăzi. Ori vom merge la Iezerul Șureanu și vom urca pe Vârful Șureanu. Ori vom urca pe Vârful lui Pătru. În funcție de timpul pe care îl vom avea la dispoziție,…
[...]De-abia ne-am întors din concediu și nu știu cum se face că îmi vine să stăm în weekend-ul ăsta acasă, cu roatele în sus. Știu foarte bine că acest lucru este imposibil. Și apoi prognoza meteo nu ne lasă, ne spune că trebuie să mergem la plimbare. Păi nicio picătură de ploaie la niciun munte!? Ar fi păcat să prăpădim un weekend așa frumos, stând în București. E clar, trebuie să mergem la munte. Până și Răzvan este de acord. Mă gândeam că s-ar putea să i se fi făcut dor de jucăriile lui de acasă cât am fost plecați în concediu. Însă a avut timp suficient…
[...]Vremea asta cred că ar vrea sa ne țină acasă în acest weekend. Dar noi nu și nu. La munți înalți nu ne uităm că nu avem șanse, dar măcar prin zone mai joase poate, poate. Uite o variantă posibilă ar fi Cheile Vârghișului. Și sâmbătă dimineață ar părea să fie o breșă cu vreme cât de cât frumoasă. Pentru asta trebuie să plecăm de vineri seara. Și dacă duminică tot plouă, ne întoarcem sâmbătă acasă, după ce ne întoarcem de pe traseu. Numai bine ne mai rămâne și timp pentru pregările de concediu, căci vinerea viitoare plecăm în Turul Sloveniei. Hai…
[...]Astăzi este ultima zi din Turul Sloveniei. Mâine vom porni spre casă. Ca de încheiere aveam pregătită o vizită în Mina Pece și o plimbare până la Cascada Rinka. Ce nu prea îmi plăcea la planul zilei de azi era distanța cam mare ce o aveam de parcurs. Iar Mina Pece se poate vizita doar cu rezervare făcută în prealabil, după cum citise Cornelia. Și cum nu am avut grijă să facem acest lucru, cred că va trebui să sărim peste. Acum s-a subțiat și mai tare lista de obiective pentru care să batem atâta amar de drum, a rămas doar Cascada Rinka. Mai mergem? Mă gândeam ca…
[...]Anul trecut, pe vremea asta, eram în Elveția și urma să mergem la Zermatt pentru a admira emblema Elveției, Matterhorn-ul, că doar era Ziua Națională a Elveției. Anul acesta, de 1 august, avem în plan să urcăm pe Vârful Viševnik. Vremea s-ar putea să fie de partea noastră. Sunt ceva șanse de precipitație după prânz, dar nu par a fi de speriat. Poate ar trebui să plecăm de acasă puțin mai devreme ca cel puțin să nu ne prindă ploaia la urcare. Bineînțeles că nu am plecat mai devreme. Doar suntem în concediu, nu ne putem dezice de la leneveala de dimineață. Urmăm…
[...]Știam că ajunși în zona Jesenice vom avea nevoie de cel puțin 2 zile cu vreme superbă, una pentru a urca pe Slemenova Špica și alta pentru a urca pe Viševnik. Cornelia aruncase un ochi încă de la începutul concediului pe vremea ce urma să o avem aici și nu era prea încântată. Am gândit atunci că asta e, vom analiza când vom ajunge acolo și eventual vom face permutări pentru programul zilnic. Însă lucrurile s-au mai schimbat de atunci și chiar s-au schimbat în bine. Mai bine de atât nici că se putea, în fiecare zi era o prognoză de vreme frumoasă. Cu puține semne…
[...]În loc de Bună dimineața! Azi mergem în aceeași direcție ca și ieri, doar că ceva mai departe. Și pentru că începem cu cel mai îndepărtat obiectiv, gps-ul ne zice că avem de mers 2 ore până la destinație. Astăzi observăm toate semafoarele, pe care le prindem, bineînțeles, pe toate roșu. Însă nu ne-au deranjat așa tare. Probabil din același motiv ieri nici nu le-am băgat în seamă. Pe la Kobarid ne atrage atenția un lac mare, de o culoare ireală, pe care se făceau diverse sporturi nautice. Nu zăbovim prea mult, căci ținta noastră este mult mai departe. Mai târziu…
[...]Ne-am mutat de aseară într-o zonă ceva mai înaltă. Ca urmare, am zis noi, că va mai scădea temperatura. Așa că ar trebui să fim pregătiți cu haine mai groase pe unde vom umbla astăzi. Dar unde vom merge astăzi? Păi mai întâi și mai întâi vom merge la Cheile Tolmin. Acestea știu că sunt niște chei foarte spectaculoase unde vom plăti o taxă de intrare. Și dacă este cu taxă, ne așteptăm să fie și aglomerat. Oprim puțin să mai admirăm împrejurimile. Pe drum ne fac cu ochiul niște mașini... de ziceam că ne-am nimerit într-o scenă de film. Ajungem la locație.…
[...]Am constatat, de-a lungul timpului, că nu e chiar ușor să strângi o gașcă și să reușești să îi ții pe toți uniți în aceeași direcție într-o ieșire. Scopul ce am reușit să îl văd unind gașca cea mai mare într-o ieșire la munte, a fost relaxare la o cabană cu mâncare, băutură, jocuri de societate, muzică de ascultat și voie bună. Nu e tocmai formatul pe care vrem să îl obținem. Vrem ca scopul principal să fie un traseu pe munte și restul să fie lucruri adiacente, în timpul rămas liber. Claudia se tot chinuie de ceva vreme să ne strângă, dar vrea să strângă…
[...]De-abia plecasem din Munții Ciucaș și am deschis prognoza meteo pentru weekend-ul următor. Și ziua de duminică chiar dădea semne că s-ar putea să fie fără ploaie. Unde să mergem, unde să mergem? Până în urmă cu ceva vreme în programul orientativ pentru întreaga vară, în dreptul acestui weekend scria Retezat, adică Lacul Bucura, campare la cort. Și s-ar fi potrivit destul de bine având în vedere că de duminică până miercuri arată vreme frumoasă. Ar fi fost excelent. Însă ploile exagerate din ultima vreme au rupt drumul spre Poiana Pelegii în mai multe locuri făcând…
[...]