După o zi grea precum cea de ieri cu Circuitul Galbenei, azi avem o zi ușurică.
Azi am ales să vedem Lumea Pierdută.
De ce s-o fi chemând Lumea Pierdută, nu știu. Știu însă că pe tot parcursul acestui traseu în circuit vom avea de văzut mai multe avenuri.
Începem cu niște frăguțe,
o poieniță plină cu flori, unde se confecționează o coroniță
pentru premianți!
Apoi continuăm cu traversarea unui pârâiaș, din piatră în piatră.
Și încă un pârâiaș.
Avenul acoperit.
Avenul Gemănata.
Avenul Pionierilor îl ratăm.
Continuăm traseul spre Avenul Negru. Și pe acesta îl ratăm.
Nu se poate. Facem cale întoarsă și ne întoarcem până la Avenul Gemănata, lângă care descoperim Avenul Pionierilor.
Însă noi ne întorsesem doar pentru Avenul Negru. Acum nu ne supărăm dacă l-am descoperit și pe acesta. Pornim iar în căutarea Avenului Negru care se pare că este destul de bine ascuns, din moment ce l-am ratat deja de 2 ori. De data asta mergem cu ochii în paișpe. Și nu ne mai scapă. Avenul Negru!
Dacă este cel mai mare, mă așteptam să îl vedem și mult mai clar, însă este acoperit de multă vegetație.
Ajungem din nou la forestier, unde mai ajunsesem o dată, după ce ratasem 2 avenuri și ne-am hotărât să ne întoarcem. Păi putem spune că e gata circuitul. Acum avem timp pentru mai multe coronițe de flori.
Așa devreme nu am mai ajuns până acum înapoi la cabană. Unii se bagă la somnul de după-amiază, alții se relaxează în hamac
și alții scriu povești.
Într-un cuvânt: relaxare.
Așa ca de concediu. Eu aș spune prea multă relaxare. Lasă că mâine alegem iar un traseu lung.
