Pentru prima zi am ales un traseu ușurel, pentru încălzire: Cetățile Ponorului. Sau cel puțin așa am avut în plan. Că de scurt este scurt, însă în privința dificultății este discutabil. Aș putea spune că este un traseu reprezentativ pentru această zonă, până și cabana la care ne-am cazat se numește sugestiv Cetățile Ponorului.
Adevărul este că am ales traseul pentru că a fost principalul motiv pentru care am venit în Padiș și am vrut să începem cu el. Apoi cred că s-a nimerit ca acest traseu să fie foarte aproape de locul nostru de cazare, acest lucru nu a fost chiar calculat de acasă.
Ne făceam ceva probleme referitoare la vreme. Când am trecut pe lângă Cabana Salvamont am întrebat și despre vreme. Răspunsul a fost unul mai puțin așteptat sau cel puțin eu nu mă așteptam. Cică în această zonă s-a format un microclimat și în fiecare zi plouă într-o anumită regiune. În prima parte a zilei e soare și frumos, până în prânz se strâng norii, în jurul orei 14 plouă, apoi se luminează din nou. Acum după ne e norocul să nimerim în zonele în care să nu plouă.
Poate nu ne-o uda chiar așa, din prima zi!
Pornim spre Cetățile Ponorului.
Citisem despre Cetățile Ponorului că sunt ca o peșteră săpată de apă, prin care se poate trece. Din acest motiv și traseul se numește Circuit Cetățile Ponorului.
Ajungem să le vedem de sus.
Și acum trebuie să coborâm până acolo? Cam da. Hai că se poate. Este cam accidentat terenul, însă pe aici merge traseul.
Și dacă coborâm acolo, vom mai putea urca înapoi? Păi da, că avem cablurile acelea de care să ne ținem.
Și Boby după noi.
Ba chiar ne-a luat-o și înainte.
Nu-mi aduc aminte să fi fost chiar așa multe lanțuri.
Și încă un set.
Mihaela și Laurențiu au decis să ne aștepte sus, înainte de a începe coborârea pe lanțuri.
Am mai văzut eu din poze Cetățile Ponorului, dar din poze nu îți poți da seama cât sunt de mari. Acum, că am ajuns în interiorul lor, putem observa că sunt imense.
Ah, și nu mai spun că prima oară când am auzit de Cetățile Ponorului am crezut că e vorba de o cetate construită de om. De ce oare s-or fi numind cetăți!? Tot aici în Padiș mai sunt niște cetăți, Cetățile Rădesei. Aveam să le vizităm într-una din zilele următoare.
Dar pe unde ar trebui să fie trecerea prin peșteră?! Oare pe aici?!
Nu sunt prea sigur. Poate nu am înțeles eu bine din cele citite. Urcăm înapoi și continuăm să mergem pe traseu, spre balcoane, căci așa se numesc locurile de belvedere asupra văii.
Cam atât pentru ziua de azi. Asta a fost încălzirea, mâine vom avea un traseu mai lung, Cheile Galbenei. Acum ne retragem să jucăm un Antike.
