Înainte de a ajunge la ținta noastră principală din zonă, aceasta fiind Cheile Nerei, am zis să mai oprim 2 zile în apropiere, la Cheile Carașului. Cred că au început să ne atragă cheile. Acea vale strâmtă dintre 2 pereți verticali, realizată prin eroziunea unui curs de apă în timp îndelungat are un efect încântător asupra noastră. Acum e greu de prezis care din ele ne vor plăcea în mod special, așa că le luăm la rând, cum aflăm de niste chei, mergem să le vedem. Ce-i drept nu întâlnisem încă niciunele care să ne dezamagească. Cred că aflasem inițial de Cheile Carașului de pe minunata noastră hartă turistică și rutieră pe care sunt mai bine evidențiate punctele de interes mai importante. Sau poate nu!? E posibil să fi făcut o colecție de chei de pe internet, dar la momentul respectiv nu făcusem nicio filtrare vizuală: care merită văzută, având ceva aparte sau spectaculos, și care nu merită. Îmi propusesem să le vizităm pe toate și astfel am putea face un top.
Despre Cheile Carașului citisem că se întind din localitatea Carașova până la Peștera Comarnic. Se mai poate ajunge în chei din localitatea Iabalcea. Și punctul cel mai interesant din chei este Prolaz, unde Carașul este de-a dreptul înghesuit de pereții canionului.
Ne îndreptam spre Pensiunea Perla Carașului, acolo urma să ne cazăm. Pe drum aveam să descoperim o cascadă frumușică. Pe atunci nu era așa mediatizată. Pe marginea drumului ne-a atras atenția un panou informativ.
Curiozitatea ne-a făcut să oprim și să vedem, că prea era lângă șosea și ar fi fost păcat să o ocolim, chiar dacă nu am auzit de ea și nici pe harta noastră turistică nu există. Cascada Bigăr avea să ajungă după doar câțiva ani cea mai faimoasă cascadă din România și să aibă indicator de la 75 km distanță.
Mâine avem în plan să vizităm Peștera Comarnic. Sunăm să vedem la ce oră o vom putea vizita. La ora 10? Păi e perfect.
Ne trezim dimineață, plecăm cu mașina spre Iabalcea, mergem mai departe pe un drum de macadam până la Cantonul Silvic Padina Seacă. Aici lăsăm mașina și continuăm pe jos.
Luasem în calcul că vom face 1 oră, însă am făcut mai puțin. Am trecut pe lângă un loc de campare și apoi am ajuns la locul de întâlnire.
Nu eram singurii doritori să viziteze peștera, se mai adunaseră vreo 10 persoane și se pare că mai așteptam un grup. După ce ne-am adunat toți, am pornit să urcăm spre peșteră urmând îndeaproape ghidul. Cred că am urcat pieptiș vreo 10 - 15 minute.
Să vizităm Peștera Comarnic.
Aici și-a uitat cineva șapca.
Și uite-așa, încet, încet, se formează stalagmitele.
El a fost Ursus Spelaeus.
Am rămas cu o amintire foarte plăcută despre această peșteră. A fost una din cele mai frumoase peșteri vizitate de noi, în țara noastră. Și nu este amenajată. Ghidul chiar ne-a sugerat să mergem să mai vizităm o altă peșteră frumoasă, care a fost amenajată nu cu mult timp în urmă: Peștera Valea Cetății. Noi o vizitasem deja și nu eram de aceeași părere, nu se poate compara cu Peștera Comarnic.
După amiază mergem să vizităm Cheile Gârliștei. Nu erau departe și bănuiam că nu ne va lua prea mult. Am ajuns în satul Gârliște, am lăsat mașina și am pornit pe jos urmând indicațiile sătenilor. Am mers aproape 1 oră și de-acum ne impacientam că nu avem ce vedea. Ne trecuse prin gând chiar să ne întoarcem, când din sens opus vin 2 tineri: băiat și fată. Ce bine că facem schimb de informații proaspete din teren. Ei vor să afle cât mai e până în sat, noi vrem să aflăm dacă avem ceva spectaculos de văzut. Am aflat că nu mai avem nici jumătate de oră de mers și vom vedea un arc în stâncă și apoi ne putem întoarce. Așa vom face!
Ei aveau tot echipamentul de campare în spinare. Și din vorbă în vorbă mai aflăm că vin de la Anina pe jos și ziua următoare vor merge pe Cheile Carașului până la Peștera Comarnic. Ce coincidență, așa aveam în plan să facem și noi. Păi cred că ne vom revedea pe traseu.
Continuăm să mergem pe traseu și,
precum spuselor celor doi, descoperim arcul de piatră. Ia uite cum eram noi să facem cale întoarsă când mai aveam așa puțin până la această minunăție a naturii.
Ne întoarcem!
Ne reîntâlnim cu cei doi, care își instalaseră între timp cortul chiar la intrarea în pădure. Câte zdroange și-au putut căra cu ei! Nu credeam că vom ajunge vreodată să ne chinuim și noi așa, când se poate foarte bine sta la pensiune și merge apoi pe traseu cu rucsacul ușurel.
Pensiunea Perla Carașului este amplasată cum nu se poate mai bine dacă vrei să vizitezi Cheile Carașului. Ne trezim dimineață, ne echipăm și pornim la drum.
Coborâm de pe pod și intrăm imediat pe traseu.
De-acum mergem pe malul Carașului. Poteca noastră când se lărgește ca într-o poiană, când se îngustează pe lângă pereții verticali.
După vreo oră și ceva de mers, ne trezim într-o deschidere largă. Unde-s cheile? Că doar nu s-or fi terminat aici. Și unde e marcajul. Să trecem apa pe podulețul ăsta șubred?
Trecem, dar pare că din direcția aia vine traseul de la Iabalcea.
Continuăm pe malul ăla, însă în direcția opusă localității Iabalcea. Trecem pe lângă niște construcții ce păreau a fi magazii de unelte ale sătenilor
și găsim și noi pe cineva să întrebăm încotro. Hai că mergem în direcția bună, doar malul l-am greșit. Să traversăm înapoi! De data asta nu mai avem pod și nici să ne întoarcem nu ne vine, așa că ne descălțăm, suflecăm pantalonii și pornim prin apă. Nu e chiar așa rece apa.
Acum pare că suntem pe drumul cel bun. Mai întâlnim și oameni veniți aici la picnic. Dar de unde-or fi venit, că așa încărcați nu cred că au venit pe traseu. Intrăm în vorbă cu ei și cică se poate ajunge cu mașina până sus aici pe deal și ei doar au coborât panta asta. Asta trebuie să fie Poiana Prolaz căci imediat urmează să intrăm în canionul Prolaz.
Ăsta este punctul mult așteptat de pe traseu.
Îl parcurgem și parcă ne pare rău că s-a terminat așa repede.
La ieșire din canion traseul face la dreapta. Poteca se subțiază destul de tare, forțându-te să te lipești de peretele vertical. Parcă n-aș mai continua pe aici, până la Peștera Comarnic.
Dar prietenii noștri de aseară cum vor reuși oare să treacă cu rucsacii ăia mari?
Noi facem cale întoarsă. Mai stăm și admirăm canionul câteva minute, după care luăm traseul înapoi.
Am fi vrut să facem un circuit, adică să urcăm spre Iabalcea și de acolo să continuăm pe șosea până la Carașova. Dar traseul spre Iabalcea îmi părea a fi nu prea bine marcat, în totalitate însorit și lipsit de spectaculozitate. Așa că am hotărât să ne întoarcem tot prin chei, pe unde am venit.
Dar unde-or fi cei doi? Că ar fi trebuit să ne întâlnim cu ei. Ori au plecat mai devreme. Cât de devreme să fi plecat, că ei trebuiau să strângă cortul și să parcurgă pe jos distanța de la Cheile Gârliștei până aici. Hai să mai mergem și până la Izvorul Sfânta Maria.
Noi am putea să mai încercăm o dată să descoperim Cetatea Carașului.
Foarte utile noile informații primite. Acum putem vedea cetatea acolo, undeva departe.
Însă nu ne prea arde să mergem până acolo.
