Ne-am planificat de mult timp că Ziua lui Răzvan o vom petrece la munte, la părinții Cristinei. Dacă anul trecut nu am făcut nicio masă tradițională la Pensiunea Dobrin, hai să recuperăm anul ăsta! Și dacă ajungem acolo, trebuie să facem și un traseu pe munte. Și uite-așa împușcăm noi 3 iepuri dintr-un foc. Bine, bine, dar ce traseu să alegem? Păi ne-a rămas restant Vârful Ghițu. Nu, că e prea lung, prea mult de urcat, prea obositor. Decât să urcăm pe Ghițu, mai bine urcăm pe Lespezi. Bine, atunci să urcăm pe Lespezi! Păi ar trebui să alegem un traseu pe care…
[...]Despre Munții Vrancei am auzit că sunt niște munți foarte sălbatici. Și asta mi-a ajuns la urechi din mai multe surse. Dar sunt totuși niște munți unde nu am urcat pe niciun vârf. Am fost cu ceva vreme în urmă în vizită pe la Lepșa și de-acolo am plecat la plimbare pe Cheile Tișiței. Însă cam atât. Dar oare niște vârfuri nu au munții ăștia? Ia să vedem care este cel mai înalt vârf de aici. Vârful Goru! Și are 1785 m. Hai că sunt destul de înalți, comparativ cu Munții Perșani și Munții Bodoc, din turele trecute. Adevărul e că ar fi trebuit să mă aștept…
[...]Munții Bodoc ar putea fi considerați de unele persoane, nu dăm nume, niște dealuri. Să zicem că îi înțelegem, având în vedere că sunt obișnuiți cu Munții Făgăraș, că doar aceștia din urmă sunt de 2 ori mai mari decât ei. Faptul că pe la altitudini mari este încă zăpadă ne face să ne orientăm privirea spre munți mai puțin înalți. Și apoi trebuie să căutăm trasee mai ușurele pentru a ne intra în formă. Dar faptul că sunt munți mai mici nu înseamnă nicidecum că sunt trasee mai puțin solicitante. Parcă sunt de-un făcut traseele astea, dacă urci la 2500…
[...]Nu mi-ar fi trecut prin cap câte cetăți pot ascunde munții noștri. Căutând un nou traseu pentru un weekend cu vreme însorită, găsesc în Munții Perșani o cetate de care nu mai auzisem. Nu am băgat-o prea mult în seamă, mi-am continuat căutările. Cetăți numai cu numele am "văzut" mult prea multe. Am notat totuși traseul ca fiind apropiat de ceea ce căutam, având în vedere lipsa de antrenament. Revin mai târziu să văd și alte perspective asupra traseului și văd poze cu cetatea. Ooo, păi se văd destul de bine rămășițele unui turn de apărare. Și apoi la o distanță…
[...]Trebuie să ne facem drum la Galați, dar nici nu mă îndur de un weekend frumos, să îl las așa să se risipească fără a vedea un munte. Stai așa că știu soluția la această dilemă: mergem în Munții Măcin. Cornelia vine în completare: parcă mai aveam și o cetate pe acolo de văzut. Așa este! Nu mai știu cum se numește, dar e situată undeva între Hârșova și Măcin. Scotocesc prin notițele mele și găsesc: Cetatea Beroe - Ostrov. Și din Munții Măcin ne mai rămăsese un traseu. Da, dar eu tot Culmea Pricopanului aș vrea să o vedem, căci e cea mai spectaculoasă…
[...]În urmă cu vreo 2 ani ne întorceam spre casă după un weekend prelungit petrecut prin zona Transalpina, și în dreptul localității Mălaia observăm un indicator spre o cascadă despre care nu mai auzisem nimic până atunci. De Cascada lui Ciucă, căci așa era scris pe indicator, sigur mi-aș fi adus aminte dacă aș mai fi auzit ceva despre ea. Intră Cornelia repede pe internet să vadă ce-i cu ea. Uau, cică ar fi cea mai mare cascadă din România. Ha?! Cum așa? Parcă era Cascada Cailor cea mai mare! O fi și asta precum Cascada Cociu, cunoscută și sub numele de Cascada Roșeț,…
[...]Plănuisem acest weekend de ceva vreme. Voiam să mergem în Ciucaș. Adunasem informații din toate direcțiile, studiasem harta, am ajuns la concluzia că acest munte merită un weekend prelungit. Analizasem toate variantele de cazare și dintre toate ne-a făcut cu ochiul Cabana Ciucaș. Era o cabană solitară, în mijlocul naturii, la cea mai mare altitudine dintre cabanele zonei, cel mai bine amplasată față de toate traseele ce ne propusesem a le face și oferea și un foarte bun confort. Înțelesesem că fusese renovată nu cu foarte mult timp în urmă. Era un mic impediment totuși,…
[...]Vârful Omu îl aveam în plan să îl vizităm anul acesta, înainte de a urca pe Vârful Moldoveanu, să fie ca o tură de încălzire. Însă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Și dacă nu l-am vizitat înainte, aproape că uitasem de el. Se apropia un weekend cu vreme bună. Și dacă e vreme bună, atunci ne cheamă muntele. Și-așa mă cam ofticasem puțin pentru weekend-ul anterior când nu am ieșit la munte din cauza prognozei meteo nefavorabile, ca să aflu apoi din 2 surse că sâmbătă fusese o vreme superbă în Bucegi. Și pentru că ne dorim o tură de relaxare,…
[...]Văzusem în urmă cu mai mulți ani o poză de-a lui Daniel pe munte. Asta nu este ceva ieșit din comun, Daniel are o grămadă de poze la munte. Însă ceva mi-a atras atenția la poza aia. Îmi plăcea ce vedeam. - Unde ești aici? întreb eu. - În Munții Țarcu. Și de-atunci au rămas pe lista noastră "De vizitat". A trecut ceva vreme, să tot fie vreo 5-6 ani. Anul ăsta le-a venit și lor rândul să ajungă pe lista scurtă. Nu pot spune că această destinație este chiar una apropiată de București. Un simplu weekend nu prea este suficient. Drumul de 7 ore dus până la Caransebeș…
[...]Am plecat din Ceahlău, în echipaj aproape complet: cu Gina și fetele, cu Mihaela, Bobi și Laurențiu, în direcția Apuseni, spre locul unde ne place nouă cel mai mult. Acum vrem să arătăm și celorlalți de ce ne place nouă așa de mult acolo. Iar la capitolul Apuseni încă nu am vizitat tot ce se poate. Și chiar de am fi terminat tot, multe dintre lucruri ne-ar face mare plăcere să le revedem. Distanța este destul de mare, dar ce nu facem noi pentru a vâna locurile cele mai frumoase. Pe drum am oprit și la Târgu Mureș să vedem Cetatea Târgu Mureș că nu am reușit până…
[...]Cu ceva timp în urmă făcusem o cercetare chiar la fața locului, respectiv în Durău. Era primăvara și ne plimbam prin țară. Ajunși aici am analizat ce se poate face, în afară de a vizita Mănăstirea Durău. Am văzut un indicator spre Cascada Duruitoarea cu timp aproximativ de parcurs 2 ore - 2 ore și jumătate. De fapt, văzusem 2 trasee marcate până la cascadă și ambele erau cam la fel de lungi. Timpul nu prea ne permitea să vizităm cascada atunci. Dar am notat pentru o dată viitoare, cu mențiunea că ar fi bine să facem un traseu circuit, respectiv să urcăm pe un marcaj…
[...]Ne-am cazat cu o seară înainte în stațiunea de ski Parâng. Vara nu este așa mare agitație pe aici, însă iarna îmi imaginez că te cam calci în picioare. Am făcut rezervare pentru 3 nopți: joi, vineri, sâmbătă, iar duminică urma să plecăm spre casă. Cu asta se cam termină concediul. Scopul principal pentru care am venit aici a fost să urcăm pe Vârful Parângul Mare. Este unul dintre puținele vârfuri ce depășesc 2500 m de la noi din țară. Cei 2519 m ai săi îl plasează pe poziția a 5-a, primele 4 vârfuri fiind din Munții Făgăraș. Am planificat să stăm 2 zile…
[...]Dacă mă întrebai în urmă cu 4 ani despre Dara și Hârtopul Darei, habar n-aveam de existența lor. Abia după ce am urcat pe Negoiu și Moldoveanu am descoperit că nu sunt chiar așa multe vârfuri de peste 2500 la noi în țară și au devenit atunci o țintă. Citisem la momentul respectiv câte ceva despre Vârfurile Dara și Hârtopul Darei și cea mai bună variantă de a le vizita mi s-a părut a fi o plimbare de weekend cu cortul, adică 2 zile cu o noapte la cort, cu plecare din Sâmbăta de Sus. Mai recent, când am vizitat Vârful Moldoveanu cu Răzvan, am văzut Vârfurile Dara…
[...]Mă trezesc pe la 6 dimineața și ies afară din cabană. În față se văd Munții Rodnei în lumina roșiatică a răsăritului de soare. Aseară nu am apucat să îi văd căci am ajuns la îmbinarea dintre zi și noapte. Ultima rază de lumină a fost cu adevărat prețioasă, ea a fost cea care ne-a călăuzit pe drumul acela nesuferit care se vrea a fi drum național. Am văzut drumuri forestiere mult mai bune. Dacă ajungeam doar puțin mai târziu am fi urcat pe întuneric și ar fi fost cel mai probabil infernal. Dar oare nu cunosc acele vârfuri din zare? După dispunere și înălțime…
[...]Ieșirea aceasta în nordul Moldovei avea ca scop principal un traseu în Munții Hășmaș. Și tocmai pe acesta să îl ratăm?! La plecare prognoza meteo arăta vreme superbă pentru o săptămână, dar na, acuratețea prognozei scade cu cât se depărtează de punctul de origine. Inițial am zis să începem mai întâi cu Hășmaș, apoi ne-am răzgândit și am zis să încheiem cu el. Astfel am avut o vreme de vis în primele 2 zile, apoi a început să se întoarcă. Era cât pe ce să nu mai ajungem deloc în Hășmaș din cauza ei. Dar pentru ziua 5, cea de plecare spre casă, am văzut…
[...]A venit toamna și frigul. Cum weekend-ul anterior a nins cel puțin prin Făgăraș și prin Bucegi, nu aveam prea multe speranțe că vom mai prinde vreo ieșire la munte anul ăsta. De fapt, chiar declarasem închis sezonul de plimbări la munte și ne pregăteam deja pentru activitățile din timpul hibernării. Weekend-ul ce urmează se anunță a fi vreme frumoasă, însă cam friguț. Dar cred că am putea să ne îndreptăm privirea către niște munți mai mititei și astfel am putea avea parte de niște temperaturi comparabile cu ce am prins pe Vârful Dara în urmă cu 3 săptămâni,…
[...]Mai întâi să mergem la Grădina Zoologică Spišská Nová Ves căci aceasta e cu program spre deosebire de comorile naturii care le poți vizita oricând, lumină să fie. Facem turul complet și ne îndreptăm apoi spre Parcul Natural Paradisul Slovac. De aici avem pe listă să vedem Cheile Suchá Belá și Cheile Kláštorská. Am ales și eu niște chei în care să putem vedea cât mai multe și mai impresionante cascade. De asemenea, să nu ne ocupe nici foarte mult timp. Astfel Cheile Kláštorská ar avea 7 cascade și un traseu de 1,5 ore. Cheile Suchá Belá au 4 cascade și un traseu…
[...]Bine că am urcat noi pe Vârful Negoiu, al doilea cel mai înalt vârf din România, dar nu am urcat pe unul dintre cele mai accesibile din cele de peste 2500. Acum dacă ne-am pus în gând să urcăm pe cât mai multe din vârfurile de peste 2500, poate ar trebui să ne mobilizăm să ajungem și aici. Și Vârful Omu vine la pachet cu încă unul de peste 2500, Vârful Ocolit, cunoscut și sub numele de Bucura Dumbravă. Planul stătea în mare cam așa, ne cazăm în Sinaia de vineri seara, sâmbătă urcăm pe Vârful Omu și duminică mergem pe Cheile Zănoagei. Dacă prognoza se adeverește…
[...]Dacă am urcat pe Negoiu (2535 m) și Moldoveanu (2544 m), adică cele mai înalte două vârfuri din România, ne-am propus acum să atingem cât mai multe din vârfurile de peste 2500. În total sunt 13 și putem spune că deja am vizitat 5. L-am prins și pe Viștea Mare (2527 m), la pachet promoțional cu Moldoveanu. Astfel avem completat podiumul. Vârful Bucura Dumbravă (2503 m) a venit la pachet cu Vârful Omu (2505 m). Ce vârfuri ar mai fi relativ ușor de atins? Păi ar fi Vârful Vânătarea lui Buteanu (2507 m). Avem un weekend ciuntit, Cornelia lucrează sâmbătă. Bine măcar că…
[...]Ce stabilisem în seara când ne-am întors de pe Vârful Negoiu era bătut în cuie. Ne-am propus să urcăm și pe Vârful Moldoveanu și trebuia să căutăm varianta optimă de a realiza acest lucru. Moldoveanu era ceva mai departe de Cabana Bâlea, astfel nu prea ne-am încadra la a face traseul într-o zi. Cristina tot aduna opinii de la cei care au făcut traseul Cabana Bâlea - Vârful Moldoveanu și retur într-o singură zi. Tot încerca să ne convingă că putem și noi să-l facem într-o zi. Hai să fim realiști, aceia sunt mergători pe munte cu antrenament, unii chiar lucrează…
[...]