Când zic Munții Retezat, mă gândesc în primul rând la Lacul Bucura, să campezi acolo 2-3-4 zile și de-acolo să pornești în mai multe trasee de drumeție. Așa consider eu că este cea mai bună variantă să vizitezi Munții Retezat. Această ieșire o planificasem încă din urmă cu vreo 4-5 ani. Bineînțeles că nu mi-a trecut prin cap că va trece chiar așa mult de la planificare până la realizare. Pe atunci ziceam că vom face drumul București - Cârnic, plus urcat cu cortul în spate până la Lacul Bucura în prima zi, apoi vom sta 4 nopți la cort, 3 zile vom face mai multe…
[...]Am mai vizitat Vârful Moldoveanu în urmă cu vreo 4 ani. A fost o experiență memorabilă. Ne-a luat atunci o zi întreagă doar să ajungem pe vârf, nu mai era și timp de întoarcere. Am ajuns sus epuizați. Cu greu am reușit să ne revenim ca să ne și bucurăm de realizare. Nu am apucat să ne dezmeticim bine că trebuia să pornim pe drumul de întoarcere, măcar dacă tot urma să ne prindă noaptea, să ne prindă după ce coboram de pe Viștea. Și mai apoi să constate Cornelia, când făcea o retrospectivă a evenimentelor din ultimii 10 ani, că noi nu avem poză împreună pe…
[...]La căutarea de atracții turistice în zona Rožňava au ieșit în evidență mai mult peșteri. Cei drept sunt câteva peșteri spectaculoase aici, care merită vizitate. Nu degeaba au fost ele introduse în patrimoniul UNESCO. Lunea însă peșterile sunt închise. Astfel a trebuit să ne îndreptăm privirea spre alte atracții turistice decât peșteri. Prima variantă care mi-a venit în minte a fost orașul Košice. Însă nu eram chiar mulțumit de varianta asta. De fapt, cred că nu eram deloc mulțumit întrucât nu sunt un prea mare fan al orașelor. Dacă stau bine și mă gândesc…
[...]Aflasem de Canionul 7 Scări de la o colegă de serviciu. Am fost foarte încântat când am văzut pozele și am zis că trebuie neapărat să mergem. Venise primăvara și se anunța un weekend frumos și călduros. Ne-am trezit totuși destul de târziu, erau ocupate cam toate locațiile de cazare din zona Timișul de Jos - Timișul de Sus. Am găsit o cameră liberă doar într-o locație de 4 stele, Casa Timiș din Timișul de Sus. Nu am mai stat pe gânduri, am făcut rezervare și vineri seara ne prezentam la locația de cazare. Sâmbătă dimineață am pornit spre Timișul de Jos. Am…
[...]Am mai fost pe Cheile Nerei și anul trecut. Am vizitat atunci Ochiul Beiului, Cascada Beușnița. Am văzut Tunelele Turcilor și am mers pe chei de la Podul Beiului până la Canton Damian. Nu am văzut nimic spectaculos și ne-am întors. Când am ajuns la serviciu să povestesc, m-au cam dezumflat colegii. Cică deasupra Cascadei Beușnița mai sunt încă 2 cascade și din acest motiv și scrie pe panou Cascada Beușnița I. Apoi de la Canton Damian încolo abia începe partea spectaculoasă a traseului. Lacul Dracului, care este pe acest traseu, este un "trebuie să vezi". Acest parc natural…
[...]Dimineață gălăgie mare. Scot capul la fereastră și când colo erau doar Angry Birds. Am plecat ca de obicei mai spre ora prânzului înspre Panichishte. De aici aveam în plan să plecăm pe un traseu spre Cascada Skakavitsa și apoi spre cele 7 lacuri. Nu prea știam exact de unde pleacă traseul sau traseele. Așa că am urmat indicațiile gps-ului care parcă voia să ne ducă pe 4 roți până la cascadă. Am ajuns la o cabană. De aici mai departe continua un forestier. Și pentru că erau destul de multe mașini parcate aici, am oprit și noi. Citind panourile de informare ne-am dat…
[...]A venit toamna, zilele friguroase sunt tot mai dese, iar la munte este și mai și. Noaptea sunt temperaturi negative, iar ziua de-abia dacă trec de 0 grade, cu ajutorul soarelui. Săptămâna trecută chiar a nins și se așternuse o păturică transparentă de zăpadă. Nu am văzut asta în direct ci prin ochii altora via pozele făcute de aceștia. Parcă nu ne mai vine așa să ieșim la plimbare pe munte, chiar dacă nu e zăpadă de-adevăratelea, însă nu ne-am împrietenit încă cu frigul. În primăvară, după o iarnă lungă și geroasă, aceeași vreme ne-a scos afară din bârlog…
[...]A devenit un obicei de-acum, ca în fiecare an să petrecem ziua Cristinei într-un cadru natural, cu un traseu montan pe timpul zilei iar seara cu o masă tradițională inspirată dintr-o bucătărie mai mult sau mai puțin îndepărtată. Anul ăsta traseul propus a fost Valea lui Stan. Iar seara, Pensiunea Dobrin avea să găzduiască prepararea și servirea unei cine cu specific bulgăresc. Motivul alegerii Bulgariei ca sursă de inspirație pentru masă a fost faptul că anul ăsta am petrecut destul de multe zile în excursie în Bulgaria. Am numărat în total vreo 22 cu tot cu excursiile…
[...]Anul ăsta nu ajunsesem în Munții Făgăraș. Nu îi mai văzusem de anul trecut. Chiar așa, până și anul trecut le-am făcut o vizită cu Răzvănel la 3 luni. Chiar dacă doar până pe Vârful Iezerul Caprei, dar se cheamă că am văzut crestele de sus. Ne cam cuprinsese dorul. Păi ce facem? Hai să urcăm pe Vârful Lespezi. Am mai urcat aici în urmă cu vreo 2 ani, pe la sfârșitul lunii mai. Mai era încă zăpadă pe vârf, însă traseul ne-a permis să urcăm fără echipament special de iarnă. Am rămas profund impresionați de peisaje: creste acoperite de zăpadă, versanți…
[...]De-abia ne-am întors din concediu, dar avem un dor nespus de o plimbare pe munte. În Bulgaria ne-am mișcat mai mult cu mașina. Dacă stau și mă gândesc mai atent, am avut o singură ieșire pe munte demnă de luat în calcul: circuitul celor 7 lacuri din Munții Rila. Dar asta a fost demult, în prima jumătate a concediului, am putea chiar spune că nu se pune. Deci, unde mergem în weekend? Hai să fie totuși un traseu ușurel, după o săptămână grea de muncă, căci întotdeauna prima săptămână la serviciu, după concediu, este terminatoare, simți că ai nevoie de un nou concediu.…
[...]Ieri am făcut upgrade celui mai înalt vârf pe care am fost până acum, de la 2911 m (Vârful Skolio din Munții Olimp) la 2914 m (Vârful Vihren din Munții Pirin). Azi avem în plan să facem un nou upgrade la 2925 m (Vârful Musala din Munții Rila). Ne trezim dimineață pe la 6:30. Hai că m-am odihnit bine, parcă nici n-am urcat ieri pe Vihren. Până ne strângem bagajele, că nu ne mai întoarcem aici, ci o să plecăm direct spre casă, se face 8. Ajungem la telegondolă la 8:30. Ziceam noi că la 8:30 se deschide, dar programul ei începuse de la 8:00. Hai că nu am întârziat mult.…
[...]Azi avem de parcurs cam 150 km cu mașina de la Borovets până la Cabana Vihren, dintre care ultimii vreo 10 pe drum foarte îngust cu multe serpentine. Asta ar însemna cam 2 ore și jumătate. Știm că locuri de parcare nu sunt niciodată suficiente la Cabana Vihren și cu cât ajungi mai târziu cu atât mai departe de pornirea pe traseu vei lăsa mașina. Drept urmare am decis să ne trezim la 5, să plecăm la 6 și să sperăm că pe la 8:30 vom găsi un loc de parcare nu foarte departe. Am avut un pic de emoții. În primul rând se cam golea rezervorul de benzină, dar nu-mi venea să…
[...]Weekend-ul anterior ar fi trebuit să mergem în Buila Vânturărița, dar ploile ne-au făcut să ne răzgândim. Am reconfigurat traseul și am plecat la mare. A făcut Răzvan cunoștință cu marea, nisipul, scoicile... Acum să revenim la munte, că weekend-ul ăsta e frumos. Și în locul weekend-ului prelungit pentru Buila Vânturărița îl vom prelungi pe acesta. Unde să mergem? Zic să lăsăm Buila Vânturărița pentru altădată când vor putea merge și Marius, Cristina, Anduța și John. Și dacă tot e prelungit atunci să ne îndreptăm privirea spre o locație un pic mai depărtată…
[...]Am zis că trebuie să o luăm treptat, să ne construim antrenamentul, să nu ne trezim la mijlocul traseului că nu mai putem de oboseală. Dacă anul trecut nu ne avântam la trasee mai lungi, anul ăsta am zis să ne facem curaj să mai eliminăm din restricții. Am început cu Munții Baiului, unde nici măcar nu am urcat pe jos în creastă, ci am folosit telegondola. Însă am parcurs un traseu puțin peste 20 km, pentru a ne antrena pe diferențe mici de nivel dar pe durate ceva mai lungi. Acum ar trebui să vedem cum ne descurcăm și pe o diferență ceva mai mare de nivel. Îmi tot…
[...]Ne era dor de o ieșire la munte. Ne tot gândim la ea încă de anul trecut. Oare cum va fi cu Răzvan pe un traseu mai lung?! Cu marsupiul era ok pentru trasee nu foarte lungi. Bebe se simțea bine și dormea mai tot timpul. Însă cam trebuia să merg fără oprire, pentru recuperarea suflului făceam ture circulare pe teren drept, dacă mă opream începea să chițăie. Bine, bine, dar din când în când mai simțeam și eu nevoia să îl las jos și să îmi relaxez spatele. Aici apărea primul neajuns, amândoi eram uzi pe piept. Și trebuia să îl învelim pe Răzvan în polare ca să…
[...]O seară normală petrecută între prieteni poate genera idei nebănuite. N-aș putea să mai spun prilejul întrunirii, locația sau data exactă, însă pot spune că din vorbă în vorbă s-a ajuns la subiectul munte și s-a născut ideea de a urca pe Vârful Negoiu. Am o vagă impresie totuși că eram la Aref și instigatorul principal a fost Pui. Cred că am stat un pic pe gânduri, dar nu puteam spune că nu îmi surâde ideea. Așa că picul din gânduri se putea măsura în secunde. Ne descoperisem deja plăcerea de a urca pe vârfuri și mai ales de a merge pe creste, astfel că răspunsul…
[...]Cu un an înainte urcasem pe vârfurile Ineu și Ineuț. Așa ne deschisesem noi apetitul de a urca pe vârfuri montane și de a merge pe creste. Între timp am aflat că tot în Munții Rodnei există un vârf și mai înalt decât aceștia 2, Vârful Pietrosul Rodnei. Cu cei 2303 m ai săi nu este doar primul din Munții Rodnei, ci este cel mai cel din Carpații Orientali. Așa că Vârful Roșu și-a pierdut locul de pe lista prioritară din această zonă, în favoarea Pietrosului Rodnei. În mare, planificarea și desfășurarea excursiei s-au realizat cam în același fel. Am rezervat un…
[...]Se făcea undeva în urmă cu vreo 5-6 ani să fim invitați într-o escapadă de weekend prelungit la o cabană din Munții Rodnei. Nu știam exact care era planul, dar nici prea tare nu ne interesa atât timp cât eram între prieteni. Drumul din București până acolo nu e unul prea scurt, astfel nu se cade a merge încolo doar pentru un simplu weekend. O zi ai petrece-o pe drum la întors și cealaltă pe drumul de întors, și cam ăsta e weekend-ul. Nu poți decât să te bucuri de o seară, eventual prelungită până spre dimineață. Însă oricum ar fi, înseamnă să nu te îndepărtezi…
[...]Și pentru că ne-a plăcut așa de mult cum a ieșit desfășurarea acțiunii data trecută, respectiv Traseul la Cascada Bâlea și Cina în stil Beaufort, am simțit nevoia să mai organizăm ceva similar. Să combinăm un traseu nu foarte lung pe munte, pentru a ne face poftă de mâncare, și o cină pregătită loco pe o temă dată. Pentru locație aveam nevoie de o pensiune nu foarte mare, cu 4-6 camere, asta depinde și de câți vom fi, ca să o ocupăm pe toată și să nu ne intersectăm cu alții prin casă, să stăm la rând la grătar sau alte d'astea. De asemenea, aveam nevoie…
[...]Această locație ne atrage ca un magnet și, rând pe rând, toți cei care ne însoțesc sau ne urmează exemplul, fac cunoștință cu dragostea la prima vedere. Nu știu să exprim în cuvinte ce ne place nouă cu adevărat aici. Cel mai probabil este un complex de elemente care te fac să te simți bine, care creează dependență și te fac să revii oricând cu plăcere. Pentru noi este a 4-a oară. Aș îndrăzni să zic că ne simțim ca acasă. Dar acasă nu auzim susurul râului în spatele blocului. Acasă nu avem șemineu să ne așezăm lângă el în serile mai friguroase de vară,…
[...]