Nu e nici un loc în munți, care să nu fie drag adevăratului drumeț; dar sunt unele locuri al căror suflet îi e mai aproape, fie că el s-a dus acolo de multe ori, fie numai o dată. Numai o dată am fost în munții Retezatului, dar mi-a rămas la inimă muntele Bucura. (Bucura Dumbravă - Cartea Munților) Cam așa am pățit și eu tot cu Munții Retezat. De prima oară când am fost acolo, mi-au intrat în suflet. Și astfel revenim cât putem de des pentru a mai domoli dorul. Doar ce ne-am întors din Făgăraș că ne gândim deja la următoarea ieșire. Unde să mergem în weekend-ul…
[...]- Vine ziua mea! Vine ziua mea! - Și ce facem de ziua ta? - Păi ce să facem? Mergem la munte! - Bine, bine, dar unde? Ah, ce egoist sunt, mereu uit! Tot timpul mă gândesc numai la mine. Am impresia că ziua mea este ca oricare altă zi. Cu alte cuvinte m-aș uita pe prognoză cu 2 zile înainte unde e vreme frumoasă, m-aș sui în mașină și aș pleca în direcția respectivă. Însă nu toată lumea poate să facă așa. Deci trebuie să alegem o locație și să sperăm că vom avea vreme frumoasă acolo. Unde am putea merge să nu ne intersectăm totuși la cazare și cu alte grupuri?!…
[...]Sunt într-o continuă căutare de trasee pe care să le putem parcurge cu Răzvan. De găsit am tot găsit idei, așa că trebuie să le filtrez cumva. Le aleg pe cele care au ceva frumos de văzut, fie un peisaj, o cascadă, niște formațiuni stâncoase, o cabană sau ceva aparte. Și, în afară de asta, caut pe cât posibil trasee pe care nu le-am mai parcurs. De multe ori nu găsesc prea multe poze convingătoare. În weekend-ul care vine este vreme frumoasă, chiar foarte frumoasă. M-ar bate gândul de un traseu serios, dar i-am promis lui Răzvan că de data asta vom merge împreună…
[...]Ziua lui Răzvan cade fix în mijlocul săptămânii, mai precis mijlocul părții lucrătoare a acesteia, adică miercuri. Dacă ar merge la grădiniță și-ar putea sărbători ziua alături de colegii lui. În cazul de față, cu grădinițe închise, cu părinții lucrând, cum ar putea el să simtă că aceasta este o zi specială? Tati o fi el acasă, dar este doar fizic, că mintea și atenția îi sunt la serviciu. Ce-ar fi să ne luăm amândoi o zi liberă și să o petrecem în întregime alături de Răzvan! Gata, s-a hotărât! Așa facem! Dacă e vreme frumoasă, plecăm dimineață…
[...]Acum, dacă stau prea mult să mă gândesc, nu mai știu sigur cine a venit cu ideea de a merge în Buila Vânturarița anul ăsta. Parcă a fost Anduța, dar și Cristinei pare să i se fi pus pata pe acest masiv. Dar parcă totuși prima oară a propus Anduța să urcăm în Buila Vânturarița. Știu că ei, Anduța și John, s-au mai plimbat prin zona respectivă. Au urcat până la Schitul Pătrunsa. Aveam impresia pe atunci că traseul până la Schitul Pătrunsa este ca o plimbare lejeră de până la o oră prin parc și eram tentat ca pentru acest traseu să îl înscriem și pe Răzvan.…
[...]Weekend-ul cu 1 iunie atașat este rezervat să mergem la Cabana Pietricica. Gina rămăsese ultima din gașcă pe prefixul vechi. La mulți ani, Gina! Și pentru că i-a plăcut locația unde am fost anul trecut de ziua mea, a ales ca ziua ei cea specială să o petrecem tot acolo. Dar nu am reușit să ajungem de 1 mai pentru că autoritățile nu ne-au lăsat să ieșim din casă. Astfel am amânat pentru 1 iunie, în speranța că atunci ni se va permite. După 15 mai s-au mai relaxat restricțiile, așa că putem merge. Plecăm de vineri seara. Nu am făcut niciun plan de mers pe vreun traseu,…
[...]Vine din nou ziua de sâmbătă, ne căutăm ceva de plimbare. A început să ne placă pe Valea Doftanei și dacă tot am găsit mai multe locuri de vizitat pe acolo, când am făcut căutări pentru săptămâna trecută, am zis să ne întoarcem în zonă. De săptămâna trecută ne-a zis Răzvan că data viitoare vom urca pe Vârful Cucuiatu și la coborâre vom continua acolo unde ar fi vrut el prima oară, spre pădure. Și am mai strâns câteva locuri de văzut. Dintre toate am ales Crucea Regelui Carol I. Așa că ne îndreptăm spre Melicești. Am putea ajunge cu mașina până la cruce,…
[...]Când a început perioada de izolare nu era chiar cald afară, astfel nu era foarte dureros că nu avem voie să ieșim la plimbare. Dar aveam cumpărate bilete la spectacole de teatru pentru copii pentru fiecare sâmbătă până la sfârșitul lui aprilie. Și ne-a cam părut rău de ele; doar ce descoperisem acest mod plăcut de a ne petrece timpul. Măcar teatrele și-au mutat activitatea în mediul online în perioada următoare. Și noi, datorită lor, aveam program de vizionare în fiecare dimineață. Nu era chiar același sentiment, dar oricum era mai bine decât deloc. Am descoperit…
[...]Toată vara ne-am făcut de cap. Păi ne-am permis, că a fost mămăița la noi, a stat cu Răzvan cât noi am urcat pe creste. Acum, dacă a început grădinița, mămăița a plecat acasă. Chiar dacă este vreme frumoasă de urcat pe munte, trebuie să căutăm ceva accesibil și pentru Răzvan, că nu mai are cu cine rămâne pe la poale. Să încercăm un traseu pe creasta Munților Baiului, că n-ar trebui să fie deloc greu nici pentru Răzvan. Ca să fie și mai ușor vom urca cu telegondola din Azuga. Cine mai merge cu noi? Ia uite, este Emi disponibilă. Surorile astea sunt ocupate…
[...]Ne păstrăm tradiția ca în fiecare an, undeva prin toamnă, să facem o adunare la Aref. Motiv găsim noi! Ori că e ziua Cristinei ori că e ziua lui Pui. Și dacă nu e ziua nimănui, facem precum în Alice în țara minunilor, sărbătorim neziua tuturor. Ce-i drept e greu să obții mobilizare, dacă nu ai un motiv serios. Dar locația în sine a devenit un lucru atractiv, prin amintirile momentelor petrecute acolo. Nu au fost puține și au fost cu adevărat de excepție. Aici s-a planificat primul nostru traseu îndrăzneț și de aici am plecat la înfăptuirea lui, respectiv traseul…
[...]Și unde mergem weekendul ăsta? Nu știu încă, dar sigur vom merge undeva la munte. Vreme frumoasă văd că o să fie. Mai merge cineva cu noi? Elena a dat curs invitației noastre și nu vine singură, va veni împreună cu prietena ei. Dani și Oana vor să afle pe unde avem de gând să mergem în acest weekend că li s-a făcut și lor dor de munte. Se mai alătură găștii și Violeta cu Flavius. Pentru nimeni nu are importanță unde mergem, ci doar la munte să fie. Așa că în cârca mea cade această grea sarcină, să aleg locația. Trebuie să mă gândesc și la un traseu accesibil…
[...]Hai că anul ăsta ne-am propus să îi facem palmares Mihaelei. Dacă am prins-o așa dornică de plimbare pe munte, căutăm trasee în acest scop, chiar dacă noi le-am mai bătut la picior. Păi în weekendul ăsta vine și Laurențiu acasă. Nu-i nimic, pregătim un traseu de excepție, după care toți își vor dori să mai meargă cu noi la munte. Cred că și lui Laurențiu îi e dor de a merge la plimbare la munte cu noi, ultima oară am fost împreună în Apuseni. Vârful Ciucaș e candidatul perfect. Și astfel Mihaela va avea bifate, numai din acest an: un vârf de 2500 de care a…
[...]Ce mi-au auzit mie urechile!? Că ai mei au ieșit la munte! Și nu oriunde, ci la Canionul 7 Scări. Eu nu aș fi avut curajul să îi invit acolo sau poate au reamenajat traseul între timp, de când am fost noi ultima oară pe acolo. Văzând pozele lor din teren parcă îmi părea un pic rău că nu am fost și eu prezent. Ce-ar fi să îi invit și eu la munte!? Dar unde să mergem, să nu fie foarte dificil traseul, ca să îi antrenăm și pe ei la drum? Se anunță un weekend cu o vreme superbă. Păi când văd prognoze din astea mă gândesc numai la creste. Oare Bucegi ar fi o idee…
[...]Retezat! Când zic Retezat mă trece așa un fior... de bucurie. Am fost o dată în Retezat și de atunci mi-a rămas gândul la el. Ne-a plăcut enorm. Și Răzvan a rămas cu amintiri plăcute de acolo și nu avea decât 2 ani. Știam că până pe la 4 ani copiii au memoria foarte volatilă. Cred că experiența la cort, interacțiunea cu domnul salvamontist și faptul că a dormit pe malul Lacului Bucura l-au impresionat foarte tare. Și-acum își mai aduce aminte de para, cartofii prăjiți și supa primite de la salvamont, când îl întreb despre Lacul Bucura. Ne propusesem să venim…
[...]Obișnuiesc să urmăresc îndeaproape prognoza meteo, când știu că urmează un weekend în care suntem liberi de program. Era luni și eu mă uitam la vremea în Retezat. În weekend ploaie, însă miercuri 0% șanse de precipitații. Mergem? o întreb pe Cornelia. Și aproape că a zis: Da! Am rămas uimit. Nu mă așteptam la acest răspuns. Dar mai merge cineva? continuă ea, Claudia zicea că ar vrea. Nu, Claudia nu merge că nu poate să își ia Dan liber așa din scurt. Uite că și luni, marți e vreme frumoasă. Hm, nu prea putem să comparăm 0% șanse de ploaie peste 2 zile cu 30%…
[...]Vine câte un moment în care se zice că schimbi prefixul și se întâmplă cu o frecvență de 10 ani. Unii poate ar vrea să scape mai repede de acest moment sau să îl treacă neobservat, alții poate ar vrea să îl marcheze în mod special, altora le e așa teamă încât îi întreabă pe toți ceilalți care au depășit pragul: "Cum te simți la ...?", sperând într-un răspuns care să le dea curaj să înainteze. Cum să sărbătorim noi acest moment? Anul trecut am făcut un brainstorming și am găsit soluție pentru Mihai. Anduța a găsit singură soluția. Urmez eu. Cum aș…
[...]Încă din iarnă, de când am primit invitația Anduței la munte, am început să tropăi de bucurie. De Rusalii mergem în Munții Parâng! Mi se făcuse așa un dor de munte! Vom sta la Cabana Mija. Știți unde e? Da, știu, e pe Cheile Jiețului. E frumos acolo? Superb! Ce traseu putem face de acolo? Putem urca pe Parângul Mare? Putem, dar mai greu. Am putea să facem o plimbare până lacuri, căci acolo, la baza Parângului Mare, sunt multe lacuri glaciare: Lacul Mândra, Lacul Roșiile. Lacul Mija? Nu, la acela nu se poate ajunge din această direcție, acolo se poate ajunge dinspre…
[...]Dimineață ne dăm adunarea în fața Cabanei Cetățile Ponorului. Daniel și Anca erau cazați în Camping Glăvoi și traseul spre Ghețarul Vârtop trecea prin fața cabanei noastre. Așa că cel mai bun loc de întânire era evident în fața cabanie noastre. Tot în același timp și în aceeași direcție s-au nimerit să pornească o familie cazată în cabană cu noi. Puțin mai încolo mai mărim un pic gașca, câțiva tineri fugiți cu corturile din Camping Glăvoi, pentru a scăpa de gălăgia din camping, erau dornici să ne însoțească. Surprinzător de repede și-au strâns…
[...]Suntem puțin triști că am rămas singurei. Parcă nu mai are același farmec. Ne-am planificat azi să mergem să vedem Ghețarul de la Barsa. Nu avem nicio tragere să plecăm, așa că ne urnim destul de târziu. Inițial aveam impresia că se numește Ghețarul de la Bârsa și chiar așa îl pronunțam. Puțin mai târziu aveam să ne întâlnim cu un bun cunoscător al zonei și auzindu-ne, a ținut să ne corecteze că se numește Barsa și nu Bârsa. De atunci ne-am corectat și noi pronunția. Pe drum când mergeam noi așa lălăit, mai opream să facem o poză, ne depășea un alt…
[...]Suficient cu relaxarea. Azi mergem să vedem Cetățile Rădesei și în continuare Cheile Someșului Cald. Am putea scuti o parte din drum mergând cu mașina până în apropiere de Cabana Vărășoaia. Ne grupăm toți într-o mașină și pornim. Drumul spre Cabana Vărășoaia nu a fost dintre cele mai frumoase, însă a fost practicabil chiar și cu mașina plină. Până aici! De aici continuați pe jos. Floare la ureche până la Cetățile Rădesei! Aici avem parte de un lanț. Să vedem ce zice Laurențiu! Hai că și-a făcut curaj și a trecut. Uraaa, primele lui lanțuri învinse!…
[...]