Nu știu cum s-a făcut de am ajuns să arunc un ochi pe prognoza meteo din weekend. În mod normal, în perioada aceasta a anului, nu am această obișnuință. Însă nu mă pot plânge că am făcut un lucru rău. A fost îmbucurător să observ că vremea părea să fie una zâmbitoare și cu o probabilitate destul de mare să se adeverească. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut să planificăm o ieșire la munte. Anul trecut am ieșit pentru prima oară la munte pe la mijlocul lui aprilie. De fapt nu aș putea spune că a fost cu mult mai târziu. Însă weekend-ul acesta ne gândisem inițial să facem un boardgame, adică eram încă pe tiparul programului de iarnă, hibernare cu activități mai mult casnice sau cel mult ieșiri în apropierea casei. Prognoza asta însorită și călduroasă ne-a deschis apetitul pentru o ieșire la munte. În toți munții se anunță o vreme frumoasă. Unde să mergem? Piatra Craiului temperaturi ușor pozitive, Munții Perșani 10-11 grade cu plus, Bucegi minime negative, iar maximile abia dacă trec pragul de 0 grade. Am învârtit mai multe variante și până la urmă ne-am hotărât. Sâmbătă mergem la Cascada Valea Spumoasă, despre care aflasem nu cu multă vreme în urmă, apoi dacă ne mai rămâne timp mergem și până la Cascada Urlătoarea. Duminică mergem la Rezervația de urși de la Zărnești și la Dino-Park Râșnov.
Sâmbătă pornim dimineață, mai aproape de prânz spre Valea Prahovei. Deja mă obișnuisem ca după ce trecem de bifurcația spre Breaza drumul să devină neîncăpător. Însă de data asta nu a fost deloc așa. Nu a început încă lumea să fugă weekend de weekend la munte.
Văzând cerul așa senin ce-mi trece mie prin cap! Ce-ar fi ca în loc de plimbarea spre Cascada Valea Spumoasă, să urcăm azi cu telegondola din Azuga până în creasta Baiului și să privim Bucegii? Sună îmbietor. Nu renunțăm nici la Cascada Valea Spumoasă, putem merge, dacă mai e timp, după ce coborâm din Baiului, dacă nu, mergem mâine.
La ora 13 ne prezentăm la telegondolă, aflăm că programul este până la ora 16. 3 ore sunt suficiente ca să urcăm, să ne plimbăm și să admirăm. Întreb cum e sus. Cică e zăpadă, dar ne putem plimba, nu e frig și nici vântul nu bate foarte tare.
Urcăm!
Pe aici se mai schiază.
Am avut idee bună să schimbăm planul și să urcăm aici.
Răzvan e foarte bucuros că se poate juca în zăpadă.
Atenție! Zăpada poate fi înșelatoare și te poate înghiți cu totul. Nu e bine să umbli cu ochii după avioane. Lasă că o mică sperietură nu strică.
Și-a udat repede mănușile, așa că a trecut la cele ale mamei și a continuat. Cu ocazia asta mami observă că zăpada este perfectă pentru a construi un om de zăpadă. Păi să ne apucăm de treabă, că și-așa nu am avut ocazia în iarna asta să facem unul. Să căutăm un teren puțin mai drept și cu ceva mai multă zăpadă afânată!
Încercăm puțin mai sus, însă Răzvan obosi repede și ne oprim.
Noi ne așezăm pe iarbă să admirăm peisajul.
Creasta Baiului
Munții Bucegi
Azuga
Masivul Postăvarul
Masivul Piatra Mare
Și unul lângă altul.
O floricică scoțând nasul din zăpadă.
Iar Răzvan își continuă activitatea de a arunca zăpadă și pietre la vale.
Joaca asta îl epuiză de tot și l-a tras la somn. În brațe la mami e numai bine să ne cuibărim.
O oră bună de somn, poate mai bine, timp în care tati ridică omul din zăpadă.
Și mami îl definitivează.
De dormit ar mai fi tot dormit, cred și eu. Și eu aș fi dormit aici sus, la aer curat. Însă programul de funcționare a telegondolei se cam apropie de final și parcă n-aș vrea să coborâm pe jos.
Timp să mai mergem acum la Cascada Valea Spumoasă nu prea mai e, că s-ar putea să ne prindă întunericul la întoarcere. Dar nici la cazare parcă n-aș merge așa devreme. La Parcul Dinozaurilor e deschis, însă se va închide în curând și nu vrem să îl vizităm pe fugă. Acum descoperim că la Rezervația de urși nu au voie copiii sub 5 ani. Deci și varianta asta pică. Cornelia descoperă că Zoo Brașov este deschis până la 8. Parcă nu îmi vine a crede, pentru că la 7 deja se întunecă și abia de mâine ar avea sens să fie deschis până la 8, având în vedere trecerea la ora de vară. Se pare totuși că așa e programul la zoo pentru azi, până la 8 seara. Gata, acolo mergem.
Ne place foarte mult la Zoo Brașov. Cred că am vizitat Zoo Brașov de mai multe ori chiar decât Zoo București.
Facem turul clasic. Începem cu vizitarea leilor,
tigrilor.
Apoi mergem la leopardul zăpezii, pe care îl găsim, în mod surprinzător, afară.
Apoi descoperim jaguarul într-o cușcă în care dățile anterioare nu locuia nimeni.
Se pare că această grădină zoologică este în continuă dezvoltare. Aveam să descoperim puțin mai încolo că au mai venit aici și alți locatari noi: maimuțe și lemuri.
Acum mai trecem pe la păsări.
Ponei
Cămile.
Struți.
Urși.
Ăștia sunt cei mai simpatici și jucăuși.
Porci mistreți.
Nutrii.
Lame.
Doamnele au ieșit la plimbare pe bulevard.
Urcăm pe sus să vedem cerbi,
căprioare,
lupul
și vulpea.
Iar la final maimuțele.
După acvariu și terarium urcăm în aceeași clădire să vedem și lemurii.
Acum putem să ne îndreptăm împăcați spre cazare. Urmează o repriză de joacă cu băiatul gazdei, cu șine și trenulețe.
Ne trezim dimineață,
admirăm Piatra Craiului, căci asta ne place cel mai mult la această locație de cazare,
facem o rearanjare a șinelor și ne mai jucăm puțin cu trenulețele pe noul circuit.
Parcă nu i-ar veni încă să plece, însă gândul că are de văzut dinozauri l-a convins că trebuie să își ia la revedere.
Parcul dinozaurilor din Râșnov!
Până acum nu mă bătea gândul să vizităm acest dino park. Nu citisem lucruri pozitive despre el prin review-uri și apoi nici prețul nu mi se părea unul acceptabil. Însă acum ajuns la momentul în care suntem fascinați de dinozauri, ne uităm la filme documentare cu dinozauri, la desene animate cu dinozauri, răsfoim o carte cu toți dinozaurii descoperiți, avem și figurine de plastic reprezentând cei mai cunoscuți dinozauri.
Din tot parcul cel mai atractiv punct au fost utilajele.
Dacă tot am plătit trocariciul am zis să ne plimbe și până la Cetatea Râșnov.
Următoarea oprire: Bușteni, să mergem la Cascada Valea Spumoasă. Oprim în parcare la telecabină. Mă așteptam să vină cineva să ne ceară bani pe parcare, însă nu a venit nimeni. Și nu pot spune că nu am așteptat câteva minute bune, căci ne-am pregătit pentru urcat pe traseu: ne-am schimbat încălțările, am pregătit rucsacii, am setat lungimea bețelor, am pornit gps-ul... De fapt nici ieri la Azuga nu ne-a luat nimeni bani pe parcare, cu toate că scria parcare cu plată și acolo. Cred că în această perioadă a anului parcarea este gratuită, neavând așa mulți vizitatori. Ce-i drept, atât în mijlocul verii, cât și în toiul iernii, parcările astea sunt pline, cu toate că sunt cu plată. Acum nu prea rentează să angajezi pe cineva să taie doar câteva bilete de parcare pe zi.
Nici telecabina de aici nu funcționează. Era un afiș mare cu un mesaj, la intrarea în clădirea telecabinei, însă curiozitatea mea nu a fost atât de mare încât să mă facă să mă duc până acolo, cu toate că Răzvan mă întreba din 5 în 5 minute de ce nu merge telecabina și niciun răspuns de-al meu nu prea îl mulțumea. Vorba vine din 5 în 5 minute, căci el întreba mai des.
Pornim la drum. În prima parte traseu este comun cu cel spre Cascada Urlătoarea. Cu toate astea nu ne este deloc familiar. Nu om mai fi fost noi demult pe aici, dar parcă s-au schimbat prea multe lucruri, prea multe mașini urcă sus, până la buza pădurii, la picnic.
Vis-a-vis am fost ieri.
Ia să vedem noi pe unde trebuie să urcăm. Google maps ne zice că ar trebui să mergem puțin spre drepta. Parcă, parcă s-ar vedea încolo o potecă, însă nu are niciun fel de marcaj. Spre stânga este poteca spre Cascada Urlătoarea marcată cu punct roșu, tot încolo este triunghi albastru spre Cabana Piatra Arsă (Jepii Mari), iar în față este marcajul cruce albastră spre Cabana Caraiman (Jepii Mici). Noi vom porni pe marcaj cruce albastră, urmând ca puțin mai sus să părăsim marcajul, traseul marcat virând brusc la stânga, iar noi vom continua înainte și apoi spre dreapta. Vom trece pe lângă mai multe puncte de captare a apei.
Iar în final vom ajunge la Refugiul Salvamont.
În spatele acestuia se află Cascada Valea Spumoasă.
Iar m-a păcălit fiu-miu și l-am adus până aici în rucsac. Lasă că la întoarcere nu mai are scăpare. A scârțâit el puțin, însă oferta care i-am făcut-o era de nerefuzat. Dacă avea să coboare pe piciorușele lui până la mașină, fără scâncete, premiul era un set de șine pentru trenuleț, așa cum avea gazda la care am stat la Râșnov.
La coborâre ne-am gândit să testăm poteca de pe google maps, mai ales că acum pare mult mai vizibilă și în teren. Și chiar am ajuns mult mai repede la drum.
Hai că avem timp să oprim și la Ikea să îi cumpărăm premiul lui Răzvan, căci îl merită.
