Mai întâi să mergem la Grădina Zoologică Spišská Nová Ves căci aceasta e cu program spre deosebire de comorile naturii care le poți vizita oricând, lumină să fie.
Facem turul complet și ne îndreptăm apoi spre Parcul Natural Paradisul Slovac. De aici avem pe listă să vedem Cheile Suchá Belá și Cheile Kláštorská. Am ales și eu niște chei în care să putem vedea cât mai multe și mai impresionante cascade. De asemenea, să nu ne ocupe nici foarte mult timp. Astfel Cheile Kláštorská ar avea 7 cascade și un traseu de 1,5 ore. Cheile Suchá Belá au 4 cascade și un traseu de 2 ore. Păi la prima vedere am avea timp să facem amândouă traseele. Că eu așa mi-am notat că 1,5 ore, respectiv 2 ore sunt duratele traseelor dus - întors.
Am ajuns în parcare, la intrarea în parc, pe la 14:30.
Ne cere 1,5 euro. Inițial am zis că este pentru parcare. Dar aruncând un ochi fugitiv pe lista de tarife nu prea ieșea la calcul. Nu înțelegeam de ce. Dar să nu insist acum căci oricum e mult mai puțin decât ar trebui. Mă uit eu apoi mai cu atenție pe tabelul cu tarife și văd tarif de parcare pe oră, tarif de parcare pe zi și tarif de vizitare a parcului pe persoană. După vreo 10 minute îi văd că încep să strângă și se pregătesc de plecare. Aha, deci programul de colectare taxe se încheie la ora 15:00. De-aia ne-a luat sub tariful normal. Acum mai vine o mașină de polonezi cărora nu le mai cere nicio taxă. Dacă știam, mai întârziam și noi 10 minute.
Ne echipăm și pornim.
Nu prea găseam indicatoare evidente spre Cheile Mănăstirii (Kláštorská). În schimb vedeam o grămadă de indicatoare spre Cheile Suchá Belá.
Pesemne că acestea sunt cele mai reprezentative pentru Parcul Paradisul Slovac. Păi să mergem și noi într-acolo, să nu mai pierdem vremea căutând traseul spre Cheile Mănăstirii. Polonezii ajunși după noi s-au gândit să ne întrebe tocmai pe noi încotro să o ia. Noroc că aveau aceeași direcție ca și noi și am știut să le răspund.
Nu mergem mult și intrăm în chei.
Un nene mai în vârstă ne așteaptă să-l ajungem din urmă. Cred că voia companie. Dar și-a dat seama că nu prea vorbim aceeași limbă. A reușit totuși să ne zică că traseul este vreo 2 ore până sus, apoi desenând cu mâna în aer un arc de cerc din față sus, prin dreapta sus, până în spate, zice 90 minute. Aha. Deci traseul nu este 2 ore dus - întors. Eh, asta e, avem timp doar de un rând de chei. Măcar le-am ales pe cele mai reprezentative.
Cheile încep a fi frumoase chiar de la început. Așa că mergeam mai încet, să avem timp să le savurăm.
Nenea se depărtează, ne ajung din urmă și cei 2 tineri polonezi, ne lasă și ei în urmă. Și după vreo 10 minute ne mai depășește o familie de 4 cehi: de la mic, la mare. Cred că 2 ore este durata traseului dacă mergi în ritmul acestora. Noi probabil că vom face 3 ore.
Traseul merge tot timpul pe cursul apei. Astfel, ne situam când pe un mal, când pe altul. Când canionul era însă prea îngust pentru a putea vorbi despre maluri, mergeam din piatră în piatră prin mijlocul lui sau făceam echilibristică pe bușteni lungi de lemn care ne traversau peste porțiunea inundată. Acesta este un alt tip de traseu la care am văzut cât de utile pot fi bețele. Acum puteam trece mai ușor din piatră în piatră, având încă 2 puncte de sprijin. Și mersul pe bârnă a fost floare la ureche.
Și n-am văzut încă nimic. Au început să apară scări metalice și pasarele.
Am ajuns la o cascadă: Cascada Misové. Aceasta trebuie să fie cea mai înaltă și mai spectaculoasă cascadă de prin zonă.
Și trebuie să urcăm deasupra ei pentru a continua traseul. Pentru unii acesta este punctul terminus al traseului. Nu și pentru noi.
Scările ce ne duc deasupra cascadei au nevoie de ambele mâini, astfel bețele ar trebui strânse și băgate în rucsac. Cornelia însă s-a chinuit cu toate așa. Ajungem sus și continuăm traseul în aceeași manieră: prin canion, prin apă, pe pietre, pe bușteni, pe scări, pe pasarele.
Mai urmează pe rând încă alte 3 cascade: Cascada Okienkový,
Cascada Korytový
și Cascada Bočný.
Aceasta din urmă nu era chiar în canionul prin care mergeam, ci undeva în stânga. În dreptul fiecarei cascade era prinsă în stâncă o etichetă metalică cu numele ei, pentru a-i ști numele.
Păi acum am cam terminat cu cascadele, s-au făcut 2 ore, ar trebui să ne apropiem de final. S-o credem noi!
Am mai tot mers, de speram că după fiecare colț se va termina traseul. Dar el nu și nu.
Cursul apei se subția vizibil, nu mai puteam vorbi acum de chei, dar traseul tot continua în sus. Și am mers așa vreo oră, până cursul apei s-a încheiat în izvorul acesteia.
Acum chiar că trebuie să se fi terminat, dar nu era niciun indicator, nu se făcea niciun traseu de ocolire prin dreapta. Mai facem câțiva pași și dăm de asfalt, un drum venea din stânga și se continua spre dreapta.
Ăsta ar părea a fi drumul despre care zicea nenea ăla de la începutul traseului. Dar parcă nu am porni pe el neștiind cu siguranță unde ne va duce, căci acum ar părea el că duce în direcția care trebuie, dar poate ajunge la capătul Cheilor Picky și de-acolo s-o iei prin canion la vale nu sună prea îmbietor.
Hai să ne uităm pe poza hărții ce am făcut-o jos, înainte de a intra pe traseu. Nu e desenat niciun traseu marcat de coborâre. Mai sunt Cheile Kláštorská, dar nici pe acestea parcă n-aș vrea să le fac la coborâre, pe lângă faptul că ne-ar lua prea mult, 3 ore e cam mult. E ora 6 și avem nevoie de un traseu simplu de coborâre. Dar parcă toate traseele sunt pe chei: Cheile Picky, Cheile Suchá Belá, Cheile Kláštorská. Ia stai puțin că mai e un marcaj roșu. Și acesta este tot pe chei? Parcă nu. Pare că o ia prin pădure. Atunci ăsta este al nostru.
Pornim spre stânga pe asfalt. După vreo 100 m ajungem la o bifurcație cu multe indicatoare și un panou cu hartă. E momentul să facem și schimb de rucsaci.
Ar părea că putem merge pe creastă, pe traseu de bicicletă până unde începe coborârea și apoi marcajul roșu pare a merge paralel cu alt traseu de bicicletă.
Jumătate de oră pe creastă și încă o oră și un pic la coborâre.
Hai că a fost nesperat de lejer.
Însă tălpile rănite în traseul de ieri nu au apucat să se vindece până azi și au devenit mai usturătoare, așa că zilele următoare va trebui să le protejez.
