Cu ceva timp în urmă făcusem o cercetare chiar la fața locului, respectiv în Durău. Era primăvara și ne plimbam prin țară. Ajunși aici am analizat ce se poate face, în afară de a vizita Mănăstirea Durău. Am văzut un indicator spre Cascada Duruitoarea cu timp aproximativ de parcurs 2 ore - 2 ore și jumătate. De fapt, văzusem 2 trasee marcate până la cascadă și ambele erau cam la fel de lungi. Timpul nu prea ne permitea să vizităm cascada atunci. Dar am notat pentru o dată viitoare, cu mențiunea că ar fi bine să facem un traseu circuit, respectiv să urcăm pe un marcaj și să coborâm pe altul.
În acest concediu ne-am planificat să ajungem în zonă. Reușim să ne mobilizăm toată familia, cu mic cu mare, să facem adunarea la Durău. Și dacă tot ajungem în Ceahlău, ce-ar fi să urcăm și pe Vârful Toaca!? Păi în cazul ăsta ne rezervăm să stăm mai multe zile, într-una să urcăm pe Vârful Toaca și în alta să mergem la Cascada Duruitoarea. Așa a rămas.
Facem joncțiunea mică la Bacău și apoi aia mare pe la Piatra Neamț.
Ajungem la Durău după ce am înconjurat Lacul Izvorul Muntelui de ne-am plictisit. Am zis că data viitoare o să mergem pe partea cealaltă pentru că e mai scurt. Cât de rău poate fi, că doar se circulă cu orice mașină. Ne-am instalat, ne-am împărțit camerele, că toata vila era a noastră. Nu a ieșit din prima socoteala, apoi le-am mai împărțit o dată. Oare să fi numărat eu prost când am făcut rezervarea? Nu cred. Îmi aduc aminte că trebuia să rămână o cameră neocupată. Altceva cred că s-a întâmplat. Ne-am adunat un pic mai mulți decât am fi crezut că vor răspunde afirmativ invitației. Am găsit până la urmă formula "perfectă".
Apoi ne-am băgat la nani. Nu cred că a auzit căsuța aia vreodată așa multe tractoare pe diferite tonalități.
Interesantă lista cu obiective turistice găsite aici.
Dimineață ne-am trezit puțin mai devreme, ca să plecăm la plimbare pe munte. Toată lumea adunarea în poză.
Plătim taxa de intrare în parc.
Ne interesăm care și pe unde sunt traseele. Și-acum încotro? Hai să urcăm pe Vârful Toaca! În cazul ăsta pornim spre Cabana Fântânele!
Am urcat pe o potecă prin pădure cale de vreo oră și jumătate.
Aveam impresia că va fi mai mult o plimbare prin parc până la Cabana Fântânele. Dar am avut și un pic de urcat.
Așa că era nevoie de o pauză aici.
Dacă până acum am urcat doar prin pădure, deschiderea de la cabană a venit ca o gură de aer proaspăt. Am uitat chiar și de oboseală.
Aveam posibilitatea de aici să continuăm spre Cascada Duruitoarea sau spre Vârful Toaca și Cabana Dochia. Am ales Vârful Toaca.
Partea cea mai frumoasă a traseului de-abia de-aici urma să înceapă.
Diverse formațiuni stâncoase ne întâmpinau la tot pasul.
Cușma Dorobanțului
S-au gândit bine să le pună placuțe cu denumirea, că altfel ar fi rămas niște stânci oarecare.
În spatele dorobanțului putem vedea Lacul Izvorul Muntelui.
Ne place să ne plimbăm prin labirintul de jnepeni.
În dreptul unei căbănuțe se făcu la dreapta un drum spre Vârful Toaca. Iar înainte era Cabana Dochia.
Aici vine partea mai dificilă a traseului. Așa auzisem cel puțin. Eu nu aș putea spune că sunt neapărat de aceeași părere. Poate este într-adevăr partea cea mai dificilă, dar nu cred ca e un lucru ce ar trebui menționat. Este o porțiune ceva mai înclinată decât până acum, se depune ceva mai mult efort. Dar nu e nimic de speriat. Acum poate mi-a scăpat mie vreo porțiune expusă, nevăzând-o din cauza ceții.
Am ajuns pe vârf. Am tot sperat că se va mai ridica ceața până vom ajunge noi aici, căci ceața aceasta ne însoțește de ceva vreme, dar nimic.
Stăm puțin, admirăm, dar ar fi frumos să mai și eliberăm teritoriul ca să se bucure și alții de atingerea celui de-al doilea vârf ca înălțime din Ceahlău.
Cel mai înalt vârf din Masivul Ceahlău este Vârful Ocolașu Mare, dar acesta se află în interiorul unei rezervații naturale cu regim strict și nu este permisă vizitarea.
Marius și Cristina, care au fost înaintea noastră pe aici, ne-au povestit ceva de existența a două variante de a ajunge pe vârf. Una este cea pe care am urcat noi. Și mai este una pe o scară șubrezită, cu elemente lipsă, care ar fi mai dificil de utilizat. Pe unde-o fi scara asta!? Oricum nu aveam de gând nici să urcăm, nici să coborâm pe ea, era mai mult de curiozitate.
Am coborât înapoi până la bifurcație.
Păi și nu mergem și până la Cabana Dochia, că e aproape? De ce nu? Nici nu ne-am dat seama că sunt 2 poteci care merg încolo.
O parte din noi am luat-o mai pe sus, ceilalți printre jnepeni, ceva mai jos. Aveam impresia că ne vor ajunge la un moment dat din urmă, așa că i-am așteptat prin apropiere de Vârful Lespezi. Da, are și Ceahlăul un vârf Lespezi. Însă îi cam așteptam degeaba. Le auzeam glasurile parcă apropiindu-se, dar siluetele nu apăreau de niciunde. Apoi au început vocile să se depărteze. Hm, dar ce fac oamenii aștia? Au plecat înapoi? Sau ne caută? Atunci am strigat după ei să le înțeleg gândurile. Aveam să aflu că ei mai au puțin și ajung la Cabana Dochia. Și totuși nu au trecut pe lângă noi. Sigur erau pe potecă marcată? Cică da. Poate nu eram noi pe traseu marcat? Nu prea cred, pentru că există panou de informare cu numele Vârfului Lespezi. Păi or fi într-adevăr 2 trasee marcate.
Ne-am adunat cu toții la cabană.
A început și ceața să se mai rărească.
Cred că s-ar vedea un apus de soare frumos dacă ai rămâne să înnoptezi la Cabana Dochia. Noi însă trebuie să ne punem în mișcare dacă vrem să ajungem astăzi la pensiune în Durău.
Parcă n-aș mai vrea să ne întoarcem pe același drum. Dacă tot am ajuns până aici am putea să coborâm pe alt traseu, care trece pe la Cascada Duruitoarea. Astfel împușcăm și 2 iepuri dintr-un foc. N-o să mai avem mâine ce face, dar măcar să fie asta problema, că om găsi noi. De aici ambele trasee de coborâre spre Durău ar fi cam la fel de lungi. Singura diferență ar fi că cel pe la Duruitoarea este mai abrupt și după ploaie devine mai alunecos. Chiar ne-am întâlnit cu câteva persoane care așa recomandau: traseul pe la Duruitoarea pentru urcare și cel pe la Fântânele pentru coborâre. Însă noi eram de-acum hotărâți.
Dar măgarii aștia ce aprovizionează Cabana Dochia pe unde vin?
Că par a veni din direcția în care ne îndreptăm noi. Dar nu după mult timp am virat la dreapta pe o potecă mai îngustă,
lăsând să continue înainte drumul drept, lat și bine bătătorit. E destul de clar că măgarii nu au venit pe unde urmează să coborâm noi. În scurt timp poteca a devenit mai accidentată.
Ne deplasam cu ceva mai mare atenție, mai ales că unii dintre noi erau în adidași. Însă în zonele unde se îngusta poteca mai mult și trecea pe lângă un abrupt, erau montate balustrade de lemn. Astfel coborârea până la Cascada Duruitoarea mi s-a părut lipsită de pericol.
Facem pauză la Cascada Duruitoarea.
Drumul în continuare a fost destul de lejer în comparație cu ce am coborât până acum. Am ajuns destul de îndoiți la final de traseu,
dar nu cred că ar putea spune careva că nu i-a plăcut.
Dacă ar fi să schimb ceva la traseu, probabil aș opta pentru a înnopta la Cabana Dochia, dar în rest nimic. Poate data viitoare aș fi curios să urcăm și dinspre Izvorul Muntelui și poate atunci vom găsi momentul să petrecem o noapte sus la cabană.
