Bine că am urcat noi pe Vârful Negoiu, al doilea cel mai înalt vârf din România, dar nu am urcat pe unul dintre cele mai accesibile din cele de peste 2500. Acum dacă ne-am pus în gând să urcăm pe cât mai multe din vârfurile de peste 2500, poate ar trebui să ne mobilizăm să ajungem și aici. Și Vârful Omu vine la pachet cu încă unul de peste 2500, Vârful Ocolit, cunoscut și sub numele de Bucura Dumbravă.
Planul stătea în mare cam așa, ne cazăm în Sinaia de vineri seara, sâmbătă urcăm pe Vârful Omu și duminică mergem pe Cheile Zănoagei. Dacă prognoza se adeverește vom avea 2 zile senine.
Inițial mă gândisem să urcăm cu telecabina până la Babele și de-acolo să plecăm spre Vârful Omu. De obicei, căutăm varianta cu cel mai puțin de urcat în altitudine. Și asta era pe gustul nostru, mai ușor de-atât nici că se putea. Apoi am aflat că a fost asfaltat drumul până în apropiere de Cabana Piatra Arsă. Deja varianta a 2-a îmi făcea mai tare cu ochiul. Le-am pus puțin în balanță. În varianta telecabină depindem de programul ei: nu putem nici să urcăm mai devreme, nici să coborâm mai târziu. Va trebui să stăm la coadă și la urcare și la coborâre. Iar dacă întârziem seara, va trebui sa coborâm pe jos. În varianta cu mașina facem 1 oră cu mașina până la Piatra Arsă, apoi încă vreo 45 minute până la Babele. Ar cam fi echivalent cu timpul de așteptare la coadă plus cel de urcat cu telecabina. Însă pentru a ne face singuri programul, independent de orarul de funcționare a telecabinei și a nu ne grăbi pe traseu pentru a ne încadra în timp, am ales să mergem cu mașina. Mai erau și variabilele alea necunoscute: oare cât e de stat la coadă, apoi s-ar putea ca telecabina să nu funcționeze dacă este vânt prea puternic.
Până la urmă vom merge cu mașina până la Cabana Piatra Arsă și de acolo continuăm pe jos până la Babele, în continuare la Omu, poate și Bucșoiu Mare, după care ne întoarcem pe același drum până la mașină sau dacă timpul ne permite, la întoarcere trecem și pe la Crucea Caraiman. Ăsta ar fi un traseu cam de o zi întreagă. Cu alte cuvinte ar fi bine să plecăm cât mai dimineață. Cred că un 7 ar fi suficient.
În mare am reușit să ne ținem de program. La 7 plecăm de la pensiune, la 8 fără ceva mai aveam câțiva kilometri și ajungeam la Cabana Piatra Arsă. Doar că a apărut un eveniment neprevăzut. Asfaltul se terminase, în continuare drumul era proaspăt nivelat, pregătit pentru asfaltare. Pe partea dreaptă erau oprite mai multe basculante pline cu material pentru asfaltare.
Trecem pe lângă ele și la capătul cozii de basculante ne întâmpină un reprezentant de la drumuri. Cică dacă ajungeam cu 10 minute mai devreme am fi trecut fără probleme. Nu ar fi putut și ei să pornească treaba la ora fixă!? Tocmai astăzi și-au găsit să facă exces de zel și să înceapă mai devreme. Asta e, parcăm mai departe. Și uite-așa vom mai avea o oră în plus de mers pe jos atât dimineața la plecare cât și seara la întoarcere.
Cabana Piatra Arsă.
Începutul drumului spre Babele.
Crucea Eroilor
Releul de pe Coștila
Telecabina Babele
Cabana Babele.
Babele
Sfinxul
Până aici am mai văzut și cu altă ocazie. De-abia de-aici începe noutatea. Hai să vedem pe unde este banda galbenă, să ne conducă la Vârful Omu. Pe-acolo! Păi seamănă cu un bulevard.
Cică 2 ore - 2 ore și jumătate până la Cabana Omu. Spre dreapta pleacă marcaj cruce roșie care duce la Crucea Caraiman. Un grup numeros din fața noastră, care aveau și ei în țintă să ajungă pe Omu, au optat să facă un ocol, trecând pe la Crucea Caraiman. Ne vom întâlni ceva mai încolo cu un alt traseu ce vine de la Cruce trecând peste Vârful Caraiman. Cel mai probabil pe acolo va reveni pe drum gașca aceasta. Și dacă timpul ne va permite la întoarcere, noi vom face deturul pe la Crucea Caraiman în sens invers.
Care-o fi Vârful Baba Mare?! Ăsta să fie oare?
Bulevard, bulevard, bulevard ...
Vedem pentru prima oară Cabana Omu în depărtare.
Colții Morarului
Mecetul turcesc
Valea Cerbului
Ne întâlnim cu un traseu ce urca din stânga de la Hotel Peștera.
Ceva mai jos pe acest traseu ar trebui sa fie o cascadă, așa am înțeles cel puțin din cele citite. Întreb și eu pe cineva care urca din direcția asta dacă a văzut vreo cascadă pe drum și primesc răspuns că nu a văzut nicio cascadă. În cazul ăsta nici nu coborâm în căutarea ei. E posibil să nu aibă debit pe timp de vară.
Nu am mai mers mult și am ajuns la Cabana Omu.
Oare stânca asta o fi reprezentând Vârful Omu!?
Nu e chiar așa ușor de atins Vârful Omu dacă de-abia acolo sus e. Avem un pic de cățărat. Dar pare a fi amenajat cu locuri unde să pui picorul să te cațeri. Scanez eu puțin, dau rusacul jos, și țup - țup, din câteva mișcări eram sus în vârf.
Însă nu mi-am pus problema cum o să cobor. Acum i-acum! M-au cam trecut transpirațiile că din sus nu vedeam decât un perete vertical, nu vedeam deloc unde urmează să pun piciorul. Însă dirijat puțin de jos am reușit să cobor.
Acum voia și Cornelia să urce. Pune un picior, se agață cu mâinile, ridică mai sus celălalt picior, acum se uita unde să pună piciorul în continuare. Tot acum doar ce ajunseră aici și un grup de moșneguți. Și băbuțele se așezară la spectacol. Se uitau la Cornelia cum se chinuia. Măcar de le-ar fi tăcut melițele, dar ele începuseră a țipa în gura mare: "Acuma cade! Vai de mine, acuma cade!". Auzindu-le Cornelia, începură a-i tremura picioarele. Nu a mai putut continua și a coborât. Păi să nu le iei la fugă?!
Mai facem o mică pauză aici și pornim spre Vârful Bucșoiu Mare.
Coborâm într-o șa și ne uităm cât de mult mai avem de urcat până pe vârf.
Părea cam inabordabil. Mă cam demoralizasem. Nu prea îmi mai ardea. Și apoi am mai văzut și cum un cuplu ce cobora de pe vârf, și nu se mișcau deloc încrezători, fata mai cobora și pe fund pe alocuri. Mda, hai mai bine să ne întoarcem, îl lăsăm pentru altă dată.
Ulterior aveam să aflu ca nu e mare lucru acel urcuș, dar atunci cred că eram și destul de obosiți și căutam orice fel de motive pentru a ne întoarce. Și-așa aveam un pic de urcat înapoi spre Omu.
Dar cel puțin după aia aveam doar de coborât.
Iată-ne din nou la Vârful Omu!
Tragem o fugă până pe Vârful Bucura Dumbravă.
Din dorința de a ne întoarce pe altă parte, mă bătea gândul să coborâm spre Hotel Peștera. Doar că nu prea mai aveam șanse să prindem telecabina de la Peștera la Babele, și de urcat pe jos nu mai aveam niciun chef.
Rămâne să facem deturul pe la Crucea Caraiman.
Urcăm puțin să ajungem pe platoul ce ne duce spre Vârful Caraiman. Privim Releul de pe Coștila.
Ajungem pe Vârful Caraiman.
Nu am mai văzut până acum Crucea Caraiman de sus.
Ne-a ajuns din urmă o persoană pe un atv. Oprește și se îndreaptă spre noi. Ce-o fi vrând? Om fi făcut noi ceva? Nu om avea voie pe aici? Când s-a apropiat de noi s-a oferit să ne facă o poză. A fost ideea lui să ținem așa crucea în palme.
Adică în continuare trebuie să coborâm panta asta așa înclinată? Cam da.
Pe la mijlocul ei ne taie calea 2 capre negre: mama și copilul.
Crucea Caraiman.
Bușteni
Am mai fost aici prin facultate. Venisem împreună cu o doamnă cu 2 copii: o fetiță de 5 ani și un băiat de 7. Tare zglobii mai erau. Venisem pe brâna aceea dinspre Cabana Caraiman,
neștiind de existența unui alt traseu mai puțin expus. A fost o mică porțiune destul de îngustă cu perete vertical într-o parte, cu prăpastia în partea cealaltă, cu înclinație sensibilă spre prăpastie și cu ceva umezeală. Am avut niste emoții, în special pentru acei copii. Nici nu știu cum rezista mămica lor. Așa tare m-a marcat acea porțiune că nu voiam de nicio culoare să mai văd acel traseu. Acum aflasem de existența unui alt traseu. Pe acesta ne întoarcem la Cabana Babele.
Nu zăbovim prea mult aici că mai avem vreo 1 oră și jumătate, poate mai bine, până la mașină.
Din nou Sfinxul, de data aceasta în lumina asfințitului.
Din nou Babele.
Hai că am ajuns la mașină odată cu ultima rază de soare.
Am valorificat toată lumina zilei, am atins toate obiectivele principale de pe ziua de azi, am stors și toată energia din noi, acum putem să ne întoarcem împăcați la pensiune și să dormim neîntorși pentru că mâine ne așteaptă o nouă zi de plimbare.
