A venit toamna și frigul. Cum weekend-ul anterior a nins cel puțin prin Făgăraș și prin Bucegi, nu aveam prea multe speranțe că vom mai prinde vreo ieșire la munte anul ăsta. De fapt, chiar declarasem închis sezonul de plimbări la munte și ne pregăteam deja pentru activitățile din timpul hibernării. Weekend-ul ce urmează se anunță a fi vreme frumoasă, însă cam friguț. Dar cred că am putea să ne îndreptăm privirea către niște munți mai mititei și astfel am putea avea parte de niște temperaturi comparabile cu ce am prins pe Vârful Dara în urmă cu 3 săptămâni, respectiv Vârful Omu, în urmă cu 2 săptămâni. Ce-ar fi să urcăm pe Măgura Codlei? Oricum era în listă pentru anul ăsta, doar că ar fi trebuit să mergem acolo în primăvara. Și pentru că vremea nu prea ne-a lăsat, i-a trecut programarea și apoi am cam uitat de el.
Gata, s-a stabilit, acolo mergem! Și chiar am mai găsit vreo 2 amatori sau mai bine zis amatoare: Julia și Emilia. Emilia chiar a început să se echipeze bine. De la ieșirea pe Vârful Omu și-a mai luat și bețe. A văzut ea că îi sunt de mare ajutor.
Când îl întrebăm și pe Răzvan dacă vrea la munte, am primit un răspuns neașteptat.
- Nu v'eau 'a munte!
- De ce, tati? Ce s-a întâmplat? Nu-ți mai place la munte?
- E flig!
- Tati, și aici e frig. Dar ne îmbrăcăm și ieșim afară. Sau nu mai vrei să ieși nici în parc pentru că e frig?
- Vleau în pa'c!
- Păi și la munte va fi la fel de frig ca în parc.
- ...
- Și avem în program să mergem și la zoo. Vrei să mergem la zoo?
- Daa, vleau a zoo.
- Mergem sâmbătă la zoo și duminică pe munte. Ce zici? Ești de acord?
- Da, zoo!
Pfiu! O cam băgasem pe mânecă. În planul original era, de fapt, o vizită la Muzeul Cinegetic și cred că i-ar fi plăcut. Însă trebuia să fie o surpriză, mai ales că nu puteam zice cu siguranță că vom putea ajunge în timp util să îl prindem deschis. Grădina zoo a fost ideea Corneliei. Pentru că ne-a plăcut foarte mult Grădina Zoologică de la Brașov, ar fi frumos să îi mai facem o vizită. Și acolo ar fi fost o problemă cu programul. Noroc că până la 30 septembrie este deschisă până la 20:00, iar de la 1 octombrie este deschisă până la 18:00. Sâmbătă este 30 septembrie. La fix! Mai bine de-atât nici că se putea.
Sâmbătă, după ce mergem la petrecerea zilei de naștere a finuței, ne îndreptăm spre Valea Prahovei. Waze-ul ne-a îndrumat pe aici, dându-ne de înțeles că e destul de lejer. Cu toate că încercând să găsim cazare nu a fost chiar cum m-aș fi așteptat: prima pensiune sunată să și facem rezervare. A fost cam din a treia încercare, celelalte 2 având ocupat tot. Am găsit în Râșnov, la o pensiune unde am mai stat cu vreo 7 ani în urmă și ne-a plăcut foarte mult. Iar Râșnov de Codlea este la doar 20 km distanță.
Prima oprire: Zoo Brașov. Asta se întâmpla pe la ora 6 fără ceva. Toată lumea ieșea de la zoo și se îndrepta spre mașini. Nu cumva programul citit pe internet este neactualizat și azi se închide la 18:00? Oricum mergem până la intrare să vedem. Program pentru azi până la 20:00 cu ultima intrare la 19:15, iar de mâine până la 18:00. Exact cum citisem. Perfect!
Spre deosebire de data trecută, acum îl vedem și pe leopardul zăpezii.
De asemenea, au terminat de amenajat și acvariul.
Aștia chiar aruncă cu artificii în pădure?!
Ieșim din zoo după ce se întunecase. Ultimele vizite au fost la acvariu, unde era luminat, și la vizuina leilor, care, de asemenea, erau luminate.
Misiune îndeplinită! Putem să ne îndreptăm spre cazare. Cornelia îi transmisese proprietarei că ajungem după ora 20:00 și să nu își facă griji că sigur ajungem. Proprietara însă a pierdut probabil din vedere această informație și a tot sunat la Cornelia pentru o reconfirmare și să afle mai exact ora la care vom ajunge. Telefonul Corneliei însă suna silențios, pierdut pe undeva prin portbagaj. Și ne-am dat seama de acest lucru abia când am ajuns în fața pensiunii. Aici ne așteptau în poartă proprietara și cu 2 potențiali clienți. Nu se îndura nici să lase clienții negăzduiți, nici să ne anuleze nouă rezervarea.
A doua zi dimineață ne trezim pe la ora 8 și termometrul indica ceva cu minus. Mașina avea geamurile înghețate, iar noi nu o încălțasem pentru iarnă. Poate ar fi bine să mai așteptăm să se mai încălzească afară.
Am așteptat până pe la 11. Apoi am plecat spre Codlea. Acum știam deja drumul. Data trecută, când am urcat la Cetatea Neagră, am lăsat mașina la biserica fortificată din centru și apoi am mers pe jos. Și am mers destul de mult pe asfalt. Iar traseele spre Vârful Măgura Codlei și spre Cetatea Neagră au o porțiune, destul de mare, în comun. Am mers cu mașina până unde s-a terminat asfaltul, am lăsat mașina în apropiere și am pornit la deal. Triunghi roșu este marcajul pe care trebuie să îl urmăm. Triunghi albastru este cel care duce la Cetatea Neagră.
Este 12:15. Pornim cu un urcuș mai serios ca să ne facem încălzirea.
M-aș fi așteptat să fim singuri pe traseu, dar spre surprinderea mea am întâlnit destul de multe persoane.
După vreo oră panta se mai domolește și mergem ca la plimbare prin pădure. Ieșim din pădure într-un drum de care, îl urmăm vreo 20 de minute.
Apoi îl părăsim spre dreapta și intrăm din nou în pădure. Nu mai mergem mult și vine momentul despărțirii de triunghi albastru. De acum triunghi roșu ne va călăuzi pașii.
Obstacolele astea nu știu cine le-a pus în drum.
Și dacă nu merge pe deasupra, poate merge pe dedesubt.
Urcușul devine parcă și mai pronunțat.
Pantele acestea văd că nu reprezintă o problemă pentru motocicliștii cu enduro. Ba chiar văd că ei le abordează pe de-a dreptul. După ce am luat țeapă urmând poteca mai circulată, adică aia pe de-a dreptul, bătută de motociclete, ne-am lecuit și am urmat apoi serpentinele, chiar dacă asta presupune să trecem prin mai multe bălării
Pe la 15:15 am ajuns pe Vârful Măgura Codlei.
Mă așteptam să avem deschidere aici să vedem împrejurimile. Dar nu era chiar așa. De-abia se vedeau Munții Făgăraș printre copaci și mult mai puțin Piatra Craiului.
Dacă până acum am mers pe la umbră și era ceva mai răcoare, aici am ieșit la soare și era chiar cald, de mânecă scurtă.
E timpul pentru o pauză mai lungă pentru masă,
joacă
și întins la soare.
E ceva ciudat la plăcuța asta de pe vârf. Scrie pe ea 1 X 17. 1 octombrie 2017 este astăzi. Să înțeleg că a mai trecut astăzi cineva pe aici și a scris data?!
Ne ajunge cât am stat să ne bronzăm? Mai mergem și acasă?
Când să plecăm ajung pe vârf o gașcă de motocicliști. Parcă s-au adunat acum toți pe care i-am văzut răzleți pe traseu. Sunt vreo 6 și aveau în plan să continue pe creastă până la Cetatea Neagră. Îmi stătea mie pe limbă să îi întreb: "Dar nu e periculos să mergi pe acolo pe motocicletă?", dar m-am abținut. Mie nu-mi vine să merg pe acolo pe jos și oamenii ăștia se duc pe roți.
Dupa ce coborâm puțin vedem că ne ajung din urmă 2. Mai mergem vreo 200 de metri și mai vin încă 2. Se pare că nici pentru ei nu e floare la ureche. Nu s-au încumetat toți să meargă pe creastă cu enduro.
La vale nu mai merge așa ușor să tăiem serpentinele. Chiar și-așa ne ajutăm de bețe foarte mult. Însă a mers destul de repede. Dacă la urcare am făcut 3 ore, la coborâre, după 1 oră și jumătate, eram la mașină. Mai adăugăm 1 oră pauză pe vârf și am obținut o tură frumoasă de 5 ore jumate.
Să mergem acasă! Ne bazăm pe waze că ne va alege cel mai rapid drum. Și l-a ales: prin Cheia și Vălenii de Munte. Cred că e jale pe Valea Prahovei. Pe aici însă a fost chiar lejer până în Vălenii de Munte, apoi s-a aglomerat, dar a rămas decent.
