Jurnale de călătorie sau povești din excursii. Plimbările generează întâmplări, unele dintre ele haioase. Din teren te întorci cu informații utile pentru planificarea unei alte ieșiri. Iar amintirile cu care rămâi sunt neprețuite.
Prima zi de Paști este o zi în care cu greu găsești ceva deschis în Grecia, obiectivele turistice în niciun caz. Așa că Situl arheologic de la Delphi nu îl putem vizita astăzi, însă am putea face un traseu de drumeție. Nu sunt foarte sigur că nu ne va sta în cale zăpada din Munții Parnassos, unde mă gândisem să mergem, însă acolo este o stațiune montană de ski și în mod sigur drumul este practicabil până la telegondolă. Ne vom hotărî acolo ce putem face, dar asta nu trebuie să știe și ceilalți, ei trebuie să fie pregătiți din toate punctele de vedere pentru…
[...]
De ce am ales să poposim prima noapte la Serres? Păi am vrut să vizităm cea mai mare peșteră din Grecia, căci așa auzisem despre Peștera Alistrati. Când am făcut turul Greciei am ajuns la Pirgos Dirou și acolo am văzut Peștera Dirou. Ghidul de acolo ne-a spus că nu aceea este cea mai mare peșteră din Grecia, ci este alta în apropiere de Serres. Și așa am rămas fixat că trebuie să o vizităm și pe aceasta. Ghidul de aici avea să ne zică altceva, că Peștera Alistrati este de fapt a 3-a ca mărime din Grecia, prima este Peștera Dirou, pe care o vizitasem deja și a doua…
[...]
Când mă gândesc la Grecia îmi tresaltă inima de bucurie. Stau și mă întreb uneori oare de ce. Poate pentru că am atâtea amintiri plăcute de acolo. Prima oară am făcut cunoștință cu Grecia prin clasa a X-a. Cred că era prima oară când ieșeam din țară, nu ca alții, care la 3 ani au vizitat deja vreo 15 țări. La momentul respectiv nu prea mă impresionau locuri încărcate de istorie, oameni, peisaje. Însă mi-au rămas în minte vreo 2 imagini din Grecia. Cel mai bine s-a întipărit imaginea Canalului Corint. Pe locul 2 a fost Meteora, iar pe locul 3 Acropolisul din Atena.…
[...]
Am mai fost în trecere prin Belgrad de 2 ori. Niciodată nu am stat mai mult de câteva ore. Prima oară am fost în urmă cu vreo 3 ani, când am făcut turul întregii Serbii și am trecut pe aici doar să vedem Cetatea Kalemegdan și, bonus, Catedrala Sfântul Sava. Anul trecut am revenit, când ne îndreptam spre Slovenia, să vedem Grădina Zoologică, care este situată chiar lângă Cetatea Kalemegdan; astfel am vizitat din nou cetatea. Adevărul e că principala atracție din Belgrad îmi pare a fi Cetatea Kalemegdan cu belvederea spre confluența Savei cu Dunărea. Deci oridecâte ori…
[...]
Dimineață ne dăm adunarea în fața Cabanei Cetățile Ponorului. Daniel și Anca erau cazați în Camping Glăvoi și traseul spre Ghețarul Vârtop trecea prin fața cabanei noastre. Așa că cel mai bun loc de întânire era evident în fața cabanie noastre. Tot în același timp și în aceeași direcție s-au nimerit să pornească o familie cazată în cabană cu noi. Puțin mai încolo mai mărim un pic gașca, câțiva tineri fugiți cu corturile din Camping Glăvoi, pentru a scăpa de gălăgia din camping, erau dornici să ne însoțească. Surprinzător de repede și-au strâns…
[...]
Suntem puțin triști că am rămas singurei. Parcă nu mai are același farmec. Ne-am planificat azi să mergem să vedem Ghețarul de la Barsa. Nu avem nicio tragere să plecăm, așa că ne urnim destul de târziu. Inițial aveam impresia că se numește Ghețarul de la Bârsa și chiar așa îl pronunțam. Puțin mai târziu aveam să ne întâlnim cu un bun cunoscător al zonei și auzindu-ne, a ținut să ne corecteze că se numește Barsa și nu Bârsa. De atunci ne-am corectat și noi pronunția. Pe drum când mergeam noi așa lălăit, mai opream să facem o poză, ne depășea un alt…
[...]
Suficient cu relaxarea. Azi mergem să vedem Cetățile Rădesei și în continuare Cheile Someșului Cald. Am putea scuti o parte din drum mergând cu mașina până în apropiere de Cabana Vărășoaia. Ne grupăm toți într-o mașină și pornim. Drumul spre Cabana Vărășoaia nu a fost dintre cele mai frumoase, însă a fost practicabil chiar și cu mașina plină. Până aici! De aici continuați pe jos. Floare la ureche până la Cetățile Rădesei! Aici avem parte de un lanț. Să vedem ce zice Laurențiu! Hai că și-a făcut curaj și a trecut. Uraaa, primele lui lanțuri învinse!…
[...]
După o zi grea precum cea de ieri cu Circuitul Galbenei, azi avem o zi ușurică. Azi am ales să vedem Lumea Pierdută. De ce s-o fi chemând Lumea Pierdută, nu știu. Știu însă că pe tot parcursul acestui traseu în circuit vom avea de văzut mai multe avenuri. Începem cu niște frăguțe, o poieniță plină cu flori, unde se confecționează o coroniță pentru premianți! Apoi continuăm cu traversarea unui pârâiaș, din piatră în piatră. Și încă un pârâiaș. Avenul acoperit. Avenul Gemănata. Avenul Pionierilor îl ratăm. Continuăm traseul spre Avenul Negru. Și pe acesta…
[...]
Azi avem un traseu în circuit pe care l-am estimat că ne va ocupa întreaga zi. 10 ore ar fi sugerat să ne alocăm. Plecăm mai întâi spre Ghețarul Focul Viu, unde ne dorim să fim în jurul orelor 13-14 pentru a prinde lumina perfectă asupra ghețarului. Dacă am face circuitul în sens invers ne-ar fi cam greu să estimăm ora de sosire la Ghețarul Focul Viu. Mai multe persoane s-au gândit să ne avertizeze că acesta ar fi cel mai greu traseu din zonă. Sincer să fiu nu prea îmi vine să cred, adică nu văd ce ar putea fi așa dificil la acest traseu. Însă cred că aceste vorbe…
[...]
Pentru prima zi am ales un traseu ușurel, pentru încălzire: Cetățile Ponorului. Sau cel puțin așa am avut în plan. Că de scurt este scurt, însă în privința dificultății este discutabil. Aș putea spune că este un traseu reprezentativ pentru această zonă, până și cabana la care ne-am cazat se numește sugestiv Cetățile Ponorului. Adevărul este că am ales traseul pentru că a fost principalul motiv pentru care am venit în Padiș și am vrut să începem cu el. Apoi cred că s-a nimerit ca acest traseu să fie foarte aproape de locul nostru de cazare, acest lucru nu a fost…
[...]
Munții Apuseni ne-au atras dintotdeauna. Aici ne-am simțit foarte bine încă de prima oară și de atunci de fiecare dată când am revenit. Singurul inconvenient pentru această zonă ar fi distanța cam mare de casă. Însă asta nu ne-a oprit niciodată să venim. Ne plac mult prea mult aceste meleaguri ca să ne împiedice distanța. Ne plac oamenii, ne plac peisajele, ne place natura, ne plac traseele... Am încercat totuși ca la fiecare vizită să vedem și ceva nou, chiar dacă o parte dintre locuri le vom revedea. Ne făcusem o fixație, în fiecare an trebuia să ne facem în concediu…
[...]
Dacă anul trecut nu am ajuns la Aref nici măcar o dată, anul ăsta trebuie să recuperăm. Am fost o dată în primăvară, când am urcat la Fereastra Zmeilor și acum suntem invitați din nou. Nici nu se pune problema să refuzăm. Însă ce tematică abordăm? Căci așa ne-am obișnuit: să facem un traseu și să preparăm o cină cu un anumit specific. Până acum ne-am orientat spre bucătăriile internaționale ale țărilor pe care le-am vizitat. Apoi am încercat varianta să punem degetul pe hartă cu ochii închiși. Asta nu prea a funcționat căci nimeream numai țări dintre…
[...]
Nu știu cum s-a făcut de am ajuns să arunc un ochi pe prognoza meteo din weekend. În mod normal, în perioada aceasta a anului, nu am această obișnuință. Însă nu mă pot plânge că am făcut un lucru rău. A fost îmbucurător să observ că vremea părea să fie una zâmbitoare și cu o probabilitate destul de mare să se adeverească. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut să planificăm o ieșire la munte. Anul trecut am ieșit pentru prima oară la munte pe la mijlocul lui aprilie. De fapt nu aș putea spune că a fost cu mult mai târziu. Însă weekend-ul acesta ne gândisem inițial…
[...]
Când vine vorba de Delta Dunării, îmi aduc aminte de prima oară când am ajuns la Chilia Veche și de atunci an de an, până în urmă nu cu foarte multă vreme, când am descoperit muntele. Prima dată se întâmpla cam pe când aveam 6 ani, cred, poate mai devreme, poate mai târziu, aici nu ar putea decât ai mei părinți să mă corecteze. De pe atunci am în minte imaginea unei seri, după lăsarea întunericului, mergeam pe malul unui canal, printr-o ploaie mocănească. Nici drumul nămolos, nici ploaia nu te lăsau să ridici capul din pământ. Iar de la vapor până aici parcă…
[...]
Acesta urmează să fie un weekend mai special. De vreun an de zile m-am îmbolnăvit cu un joc de mobil online. Am mai avut eu și alte jocuri pe care le-am jucat într-un mod exhaustiv, însă pe o perioadă ceva mai scurtă de timp. Când zic perioadă scurtă înseamnă totuși câteva luni bune. Din acest motiv mi-e și teamă să încerc vreun joc, că mă las foarte greu de el. Până să descopăr acest joc, eram în căutarea lui. După câteva luni de jucat însă parcă îmi doream să nu îl fi găsit. De fapt nu l-am găsit eu pe el, mai de grabă el m-a găsit pe mine. Nu știu…
[...]
Se făcea odată demult, adică prin primăvara lui 2013, că eram în vizită la Tohani și ne cam intrase microbul cu muntele în sânge. Iarna fusese cam lungă și ne era dor. Apoi trebuia să ne pregătim pentru ascensiunea cea mare din acest an: Vârful Moldoveanu. Ce să facem, ce să facem!? Hai să mergem la Lacul Vulturilor! Lacul Vulturilor, cunoscut și sub numele de Lacul fără Fund, este un lac din Munții Buzăului, mai precis din Masivul Siriu. Citisem că se poate ajunge la el cu mașina pe vreo 2 variante de drum, însă niciunul din drumuri nu este practicabil cu mașina noastră.…
[...]
Înainte de a ajunge la ținta noastră principală din zonă, aceasta fiind Cheile Nerei, am zis să mai oprim 2 zile în apropiere, la Cheile Carașului. Cred că au început să ne atragă cheile. Acea vale strâmtă dintre 2 pereți verticali, realizată prin eroziunea unui curs de apă în timp îndelungat are un efect încântător asupra noastră. Acum e greu de prezis care din ele ne vor plăcea în mod special, așa că le luăm la rând, cum aflăm de niste chei, mergem să le vedem. Ce-i drept nu întâlnisem încă niciunele care să ne dezamagească. Cred că aflasem inițial de Cheile…
[...]
În acest weekend prelungit nu aveam în plan să ajungem la Zoo Varna, mai ales după ce aflasem de la Claudia că nu merită vizitată. Răzvan știa că mergem la mare, la plajă, la nisip, doar că am plecat cam târziu să ajungem să prindem soarele de dimineață pe plajă. Așa că eram acum direcționați spre Balchik, să vedem Castelul Reginei Maria. Răzvan, aflând că nu mergem la plajă, și-a exprimat dorința de a merge la zoo. Dar de unde știa el că avem un zoo în apropiere!? Bine, tati, mergem la zoo. Așa că prima oprire Zoo Varna. 1,5 leva intrarea pentru adult și 2 leva…
[...]
Ne trezim mai târziu decât de obicei și ne urnim din loc aproape de prânz. Nu ne trăgea ața deloc să plecăm prin căldură, mai ales că părăseam un apartament cu aer condiționat. Ajungem imediat la Zoo Palić, era pe câteva străduțe mai încolo. Ia să vedem cu ce se laudă sârbii noștri. Dacă ar fi să facem un top al grădinilor zoologice vizitate în acest concediu, clasamentul ar fi cam așa. Pe primul loc Zoo Belgrad, deci sârbii sunt fruntași. Pe locul 2, Zoo Ljubljana. Foarte impresionați am fost și de zoo din capitala slovenă, mai ales de locurile de joacă pentru…
[...]
Turul Sloveniei s-a încheiat. Astăzi pornim în lungul drum spre casă. Îl vom face în 3 etape: astăzi traversăm Croația, mâine trecem din Serbia în România și poimâine ajungem acasă. Însă ne-am propus ca în fiecare zi să vedem câte ceva. Chiar dacă avem mulți kilometri de parcurs, tot trebuie să mai facem și pauză. Iar pauza o vom face la câte o grădină zoologică. Astăzi dacă traversăm Croația, vom opri la Grădina zoologică Osijek. Nu am găsit prea multe grădini zoologice în Croația și asta era oarecum în drumul nostru. După un drum de vreo 4 ore, oprim…
[...]