Suntem puțin triști că am rămas singurei. Parcă nu mai are același farmec. Ne-am planificat azi să mergem să vedem Ghețarul de la Barsa. Nu avem nicio tragere să plecăm, așa că ne urnim destul de târziu.
Inițial aveam impresia că se numește Ghețarul de la Bârsa și chiar așa îl pronunțam. Puțin mai târziu aveam să ne întâlnim cu un bun cunoscător al zonei și auzindu-ne, a ținut să ne corecteze că se numește Barsa și nu Bârsa. De atunci ne-am corectat și noi pronunția.
Pe drum când mergeam noi așa lălăit,
mai opream să facem o poză,
ne depășea un alt cuplu, apoi opreau ei să facă poză, îi depășeam noi și am repetat acțiunea asta de câteva ori până când am intrat în vorbă. Cu Daniel și Anca aveam să rămânem prieteni și să facem împreună mai multe trasee, nu doar ziua următoare, ci chiar și anii următori.
Ne oprim la Ghețarul de la Barsa.
După întâmplarea de la Cheile Someșului Cald, nu am mai avut curajul să cobor în peșteră, să văd ghețarul mai de aproape.
Daniel nu a stat prea mult pe gânduri, a dat rucsacul jos din spate, și-a luat bețele și a pornit la vale.
În 2 timpi și 3 mișcări era jos și s-a afundat mai tare în peșteră continuând să meargă pe zăpadă de nu-l mai vedeam de sus. A făcut câteva poze
și a urcat înapoi.
Peștera Neagră
Peștera Zapodie
Tăul Negru
Și acum încotro?
Ei spre Piatra Galbenei. Cred că aici ne vom despărți, căci noi am fost pe acolo, ne vom îndrepta spre Avenul Borțig.
Dar ne vedem mai pe seară, să facem planul pentru a doua zi. O plimbare până la Ghețarul Vârtop suna bine și pentru ei.
Avenul Borțig.
Ce surprinși am fost când am văzut Avenul Borțig chiar în apropierea potecii pe care trecusem în urmă cu 3 zile, când ne întorceam de pe Cheile Galbenei!
