Ne trezim mai târziu decât de obicei și ne urnim din loc aproape de prânz. Nu ne trăgea ața deloc să plecăm prin căldură, mai ales că părăseam un apartament cu aer condiționat.
Ajungem imediat la Zoo Palić, era pe câteva străduțe mai încolo.
Ia să vedem cu ce se laudă sârbii noștri.
Dacă ar fi să facem un top al grădinilor zoologice vizitate în acest concediu, clasamentul ar fi cam așa. Pe primul loc Zoo Belgrad, deci sârbii sunt fruntași. Pe locul 2, Zoo Ljubljana. Foarte impresionați am fost și de zoo din capitala slovenă, mai ales de locurile de joacă pentru copii. Pe locul 3, Zoo Zagreb. Pe 4, Zoo Palić. Uite după ce pe podium au fost capitalele, avem din nou Serbia. Pe 5, Zoo Osijek. Și cam asta e. Nu știu de ce, dar am impresia că la planificare am pus mai multe grădini zoologice pe listă. Parcă erau 6. Ah, uitasem de Zoo Craiova. Mda, rămâne pe locul 6.
Hai să ne îndreptăm spre meleagurile noastre! Ne-am propus să trecem granița printr-un loc pe unde nu am mai fost până acum, pe la Jimbolia. Gps-ul ar fi vrut să ne ducă prin Ungaria și apoi să intrăm în țară pe la Nădlac, că așa cică ar fi fost mai rapid. Mă gândesc că vom avea 2 granițe de trecut în cazul ăsta: una spre Ungaria, intrăm în UE, deci s-ar putea să ne țină la fel de mult ca la granița Serbia - România, și alta din Ungaria spre România, unde este de obicei foarte aglomerat. Și apoi trebuie să cumpărăm vignetă de Ungaria. Hai să mergem prin Serbia, pe lângă graniță și intrăm în țară pe la Jimbolia! Așa i-am zis gps-ului să facă. Însă ne-a dat emoții de vreo câteva ori, căci cel puțin în 2 rânduri aveam în față, la doar câțiva kilometri, granița cu Ungaria, după cum ziceau indicatoarele. Și gps-ul ne punea să virăm dreapta, când aproape ne vedeam la unguri.
Dar ce râu traversăm noi aici, că e mărișor? Să fie Sava? Ce să caute Sava tocmai aici?! Este chiar Dunărea. Îl adăugăm și pe acesta la colecția noastră de locuri prin care am traversat Dunărea, indiferent dacă am făcut-o cu bacul sau pe pod.
Lejer trecem și prin vama de la Jimbolia, cred că cel mai rapid din toate vămile din acest concediu.
Suntem acasă! După 2 săptămâni de umblat brambura, pe meleaguri străine, vi s-o fi făcut și vouă dor de casă, nu? Să opresc mașina, să sărutăți pământul românesc? Sau preferați să întoarcem și să ne mai plimbăm încă pe atât cel puțin!?
În seara asta sărbătorim cu grătare, mici și băutură încheierea unui concediu reușit. Poate ar fi trebuit să facem acest lucru înainte de a părăsi Slovenia, însă acolo nu am lăsat timp pentru nimic altceva, decât pentru vizitat. Am amânat petrecerea pentru această seară, când vom ajunge în România, chiar dacă nu tocmai acasă. Ba mai bine că nu ajungem încă acasă, ca să simțim încă plăcerea de a fi în concediu. Odată ajunși acasă se va stinge acest sentiment.
A fost frumos! Îl așteptăm cu interes pe următorul. Cam pe când? Păi pe la anul! Hm, avem de așteptat până la anul!? Păi da, ca să avem timp de planificare. Pentru un concediu reușit e nevoie de o bună planificare în prealabil, pe lângă vreme bună și noroc. De fapt și vremea bună poate fi încadrată tot la noroc.
