Când mă gândesc la Grecia îmi tresaltă inima de bucurie. Stau și mă întreb uneori oare de ce. Poate pentru că am atâtea amintiri plăcute de acolo. Prima oară am făcut cunoștință cu Grecia prin clasa a X-a. Cred că era prima oară când ieșeam din țară, nu ca alții, care la 3 ani au vizitat deja vreo 15 țări. La momentul respectiv nu prea mă impresionau locuri încărcate de istorie, oameni, peisaje. Însă mi-au rămas în minte vreo 2 imagini din Grecia. Cel mai bine s-a întipărit imaginea Canalului Corint. Pe locul 2 a fost Meteora, iar pe locul 3 Acropolisul din Atena. În rest nu a mai rămas nimic și în mod sigur am mai vizitat noi și alte lucruri. Ah, parcă îmi mai aduc aminte de o locație în apropiere de Salonic, unde am degustat o bere într-o tavernă pe malul mării și am testat temperatura apei. Era surprinzător de caldă la mijlocul toamnei. Tot în acea excursie am mai vizitat ceva și din Turcia și din Bulgaria. De la turci îmi mai aduc aminte bazarul, însă n-aș putea spune că aș vrea să îl mai văd vreodată, iar de la bulgari nimic.
Cornelia îmi tot spunea: "Dacă tu ai fost la greci, acum trebuie să mă duci și pe mine." Și a venit momentul să mergem împreună, alături și de finii noștri, Mihai și Gina. A fost o mini-vacanță de Paști minunată.
Nu ne-am mulțumit doar cu atât. Anul următor ne-am planificat un concediu de 2 săptămâni, pe care să îl petrecem urmând conturul continental al Greciei. O fost o altă experiență de neuitat, poate un pic cam obositoare, însă a meritat din plin.
Apoi am vrut să privim Grecia din altă perspectivă. Ne-am pus întrebarea oare cum o vedeau zeii de la ei de acasă. Și am urcat pe culmile Munților Olimp pentru acest lucru, apoi pe crestele Munților Pindului.
Din Marele Tur al Greciei am adunat o sumedenie de magneți, care stau lipiți pe ușa de la intrare, căci frigiderul a devenit demult neîncăpător. Iar Răzvan îi mai ia din când în când la rând și zice: "Aici am fost! Aici am fost! Aici nu am fost! Unde e?" "În Grecia, îi răspund." "Trebuie să mă duceți și pe mine!" Păi trebuie!
Într-una din întrunirile noastre cu gașca: finii noștri și nașii lui Răzvan, s-a deschis subiectul: unde să mai mergem împreună anul acesta și când. Că ne-a cam plăcut anul trecut în Republica Moldova, în această formulă.
Ia stai puțin, anul ăsta o parte dintre noi schimbăm prefixe. Păi acesta este un adevărat prilej de sărbătoare, cum doar o dată la 10 ani întâlnești. Ia să vedem cine e primul? Popicule, tu ești primul! Ce facem anul ăsta de 1 mai?
Ce-ar fi să mergem la greci? Să legăm 1 mai de Paști și să petrecem o vacanță pe meleagurile elene, cum am mai fost noi cu ceva vreme în urmă și am testat sentimentul Sărbătorilor Pascale la Paralia Katerini.
Păi ne-am simțit ca acasă. Grecii sărbătoresc Paștele într-o manieră similară cu noi. Cu toții se adună la biserică în fiecare seară din Săptămâna Mare. Vineri seara pornesc procesiunea de la biserică și dau turul întregului orășel. Iar sâmbătă noaptea toată lumea se concentrează într-un singur loc, la biserică, așteptând Învierea. Și ei au obiceiul de a vopsi ouă în această perioadă, pe care mai apoi să le ciocnească spunând "Hristos Anesti!" (echivalent cu al nostru "Hristos a înviat!") și răspunzând "Alithos Anesti!" (echivalent cu al nostru răspuns "Adevărat a înviat!").
Mai avem și alte propuneri? A mai fost o opțiune la vot, însă nu mai știu care a fost aceea. A rămas Grecia cu unanimitate de voturi.
Putem lega cele 2 zile libere de Paști, cu ziua liberă de 1 mai, mai adăugăm 3 zile de concediu și iese o vacanță sănătoasă de 10 zile.
Și unde anume în Grecia să mergem? Hehe, mi-au trecut prin cap o grămadă de variante, însă nu prea se legau. Ori ne presa prea tare timpul ori depășeam bugetul. Găsisem o croazieră de mai multe zile pe mare, cu oprire în mai multe insule pentru a le vizita. Ar fi fost ceva cu totul aparte, poate chiar potrivit pentru o asemenea sărbătoare. Însă după ce am primit oferta de preț am rămas un pic dezarmat și mi-am luat gândul.
Pentru mai puțin de 2 săptămâni nu m-aș încumeta să coborâm în sudul Greciei. Aș merge pe ideea să vizităm partea nordică, care oricum am cam amânat-o de la o tură la alta, de fiecare dată zicând că am putea-o vizita ușor și cu altă ocazie, fiind mai aproape de casă. Însă în nord nu găsesc prea multe lucruri din categoria: "Wow!". Mi-a venit în ajutor Cornelia zicându-mi că excursia trebuie să conțină neapărat Atena. Ea ar mai fi vrut să ajungem și la Sparta și la Monemvasia, ba chiar să vizităm și niște insule. Ușurel, ușurel, că nu sunt decât 10 zile, din care cel puțin 2 le vom petrece în întregime pe drum.
Care ziceam că sunt locurile ce-mi par a fi reprezentative pentru Grecia?! Meteora, Canalul Corint și Acropolisul din Atena! Aș mai adăuga câteva: Delphi, Mycenae, Epidavros. Iar peste Meteora am putea sări, căci am vizitat-o cu toții. Acum să nu interpretăm greșit, aș revizita Meteora iar și iar, fără să mă satur, cu atât mai mult în perioada Sărbătorilor Pascale. Însă am prefera să ducem gașca în locuri de o valoare culturală comparabilă, pe care nu le-au mai vizitat. Hai că s-a conturat o idee: petrecem câteva zile la Atena și alte câteva zile la Delphi. Distanțele de la București la Atena, respectiv de la București la Delphi, sunt destul de mari, așa că mai adăugăm câte o oprire intermediară la dus și încă una la întors. Din cele 7 zile rămase punem 4 la Atena și 3 la Delphi și gata.
Să vedem acum dacă ies calculele adunând și lucrurile ce le putem face în fiecare locație.
Să nu uităm! Unde ne-o prinde ziua de 1 mai trebuie să îi sărbătorim pe Mihai și Gina.
Hai că se leagă lucrurile. Putem face rezervările! Am făcut eu rezervările chiar în locațiile planificate, am deviat până la 50 km pentru un preț mai bun, însă s-au dovedit a fi niște alegeri bune până la urmă.
Nu trec decât vreo 2 zile de la definitivarea rezervărilor, una chiar o și plătisem, că s-au mai găsit niște doritori de a veni la plimbare cu noi: Gina (sora) și Elena. Locațiile de la Serres și Atena nu prea permiteau un număr mai mare de persoane, dar nici nu aș fi vrut să schimb locațiile. Cel puțin cea de la Serres era deja plătită și dacă anulam nu mai primeam banii înapoi. Însă proprietarul s-a dovedit a fi foarte cumsecade, a fost de acord să ne primească în număr mai mare, avertizându-ne că nu prea știe unde o să dormim... Eh, asta rămâne să ne descurcăm noi. Cu proprietarul de la Atena nu prea eram pe aceeași lungime de undă; cică să vorbim cu booking.com . Lasă că ne-om descurca și acolo. Iar în celelalte 2 locații am mai adăugat câte un studio la rezervare. S-a rezolvat și asta. Acum nu mai avem nicio șansă să mai primim pe cineva în excursie fără schimbări majore; ne-ar mai trebui încă o mașină și ar trebui să schimbăm complet locațiile la Serres și Atena, anulând rezervările actuale. Dar nu a mai fost nevoie. S-a stabilit componența găștii. Acum putem agăța planul în cui, îl vom mai deschide cu 1 săptămână înainte de plecare să facem ultimele ajustări și să ni-l întipărim în memorie.
Ne adunăm de Florii să discutăm planul făcut. Am pregătit câteva preparate tradiționale grecești, ca să facem un intro în atmosferă. Apoi ne-am pus pe joacă. Și am cam uitat de scopul principal. Așa că toate semnele mele de întrebare asupra planului au rămas în continuare. Se pare că au rămas pe mâna mea. Bineee! Lasă că v-o coc eu!
Gazda noastră de la Serres ne zice:
- Să îmi dați și mie un apel când treceți de Salonic!
- Noi vom veni dinspre București, dar dacă vreți neapărat vă pot suna a doua zi, după ce plecăm de la dumneavoastră, chiar când vom fi în dreptul orașului Salonic.
Voia să vină la locația de cazare să ne facă primirea, însă nu ghicise sensul de mers. Probabil s-a gândit că ne vom întoarce din vacanță, să ne petrecem Sărbătorile de Paști acasă.
Răzvan luase vacanță cu 1 săptămână înainte de plecarea noastră, dar a venit Elena mai devreme și s-au împăcat tare bine. Cu 1 seară înainte de plecare a venit și Gina - sora. Suntem echipaj complet, gata de drum. Parcă nu au mai adus așa multe bagaje de data asta. Sau poate m-au păcălit pentru că au adus bagajele în 2 etape. Oricum dacă avem mai puține bagaje pe care să scrie Constanța, are grijă Cornelia să compenseze, nu îmi fac griji că va rămâne portbagajul gol.
Pornim cu 2 mașini. Cică ne întâlnim la Jilava. Cornelia ar vrea să treacă pe la o biserică, că e vinerea mare azi. Dar cică să ne adunăm mai întâi și cu cealaltă jumătate de gașcă. Gps-ul ăsta ne duce pe niște străzi de care nici nu știam că există în București. Trecem pe lângă o biserică. Sigur nu vrei să oprim aici? Nu, că slujba e mai târziu!
Ia uite ce nume de firmă și-a găsit și ăsta: Matarangă! Oare așa l-o fi chemând sau a vrut să sune cum îmi sună mie în urechi, cu ă în loc de primul a?!
Actualizare a locului de joncțiune, nu ne mai întâlnim la Jilava, ne întâlnim la Giurgiu, la benzinăria după ce faci stânga. Ciudat reper! Sunt un pic reticent că ne vom întâlni. Rămâne însă ca ei. Dar cu biserica cum facem? Păi mergem în Giurgiu la biserică. Da, da, sigur că da!
Iar nu știu pe unde ne-a dus gps-ul că nu am mai intrat în Giurgiu. După ceva vreme ajungem la străzi cunoscute, încolo e vama și uite facem la stânga și e benzinăria. Oprim! Dar ei nu sunt aici. Îi sunăm suntem în Petrom, după ce am făcut la stânga, voi unde sunteți? Cică sunt în Mol, să mergem mai în față că o să dăm și peste Mol. Nu prea îmi vine să cred. Sunteți siguri? Eu cred că urmează trecerea frontierei. Ei nu și nu. Bine, vă mai sun de la graniță, dacă nu dau de benzinăria voastră. Și după cum bănuiam, nu mai merg mult și m-am așezat la coadă să plătesc taxa de pod. Cornelia era neagră de supărare că nu am mai trecut prin Giurgiu, să oprim la biserică. Eh, doar nu vrei să mă mai întorc acum!? Îi anunț și pe ceilalți să ne urmeze. Traversăm podul.
Stai un pic, parcă trebuia să mergem înainte. Facem buclă spre dreapta, trecem pe sub Podul Prieteniei și ne oprim la coadă la alte ghișee decât eram obișnuiți. Nu stăm mult la coadă și suntem deja în Bulgaria. Și chiar suntem îndrumați să oprim 50 de metri după graniță, să cumpărăm vignetă. Au amenajat ei o locație de unde poți cumpăra vignetă, cu cash (doar leva) la ghișeu sau la "tonomat", unde poți plăti cu cardul. Am rămas un pic uimit, în 10 minute am trecut granița și aveam și vignetă cumpărată. Nu pot decât să îi felicit pentru această eficientizare.
Aici ne-am adunat cu toții. Pe Mihai l-au prins niște bulgari de la un post de televiziune și l-au luat la întrebări, dacă a trecut repede granița, dacă îi plac modificările făcute și încotro se îndreaptă, urmează a petrece Paștele în Bulgaria? Toate bune și frumoase până la ultima întrebare, când au închis camera de filmat și au plecat auzind că nu petrecem sărbătorile în Bulgaria. Ce-o fi fost în capul lor!? Păi de-asta s-au chinuit ei atât? Ca să putem traversa noi Bulgaria mai ușor? Lasă că au de câștigat și din asta.
Și de-aici drum întins, cu pauze de 15-30 de minute pentru dezmorțire la fiecare 2-3 ore. Au fost vreo 3 pauze în total.
Am mai observat îmbunătățiri la infrastructură și implicit la trafic în mai multe zone din Bulgaria. Centura Sofiei îmi aduc aminte că era un calvar, însă de data asta am trecut pe autostradă. Pe de altă parte, radarele pare că s-au înmulțit. Ieșim din Bulgaria și intrăm în Grecia la fel de repede ca și la granița noastră.
Chiar am rămas impresionat. Și am ajuns la Serres puțin înainte de ora 8,
în timp ce scenariul cel mai optimist zicea că vom ajunge la ora 8. Neașteptat de bine. Și unde mai pui că nu a fost nici așa obositor drumul. Mai, mai că îmi vine să facem mai des o fugită până la greci.
O parte din noi rămânem să facem cunoștință cu gazda și să luăm în primire cheile alături de instrucțiunile de folosire a casei de vacanță. Iar fetele se îndreaptă spre biserică, la slujba din vinerea mare, când procesiunea are obiceiul să facă turul orașului.
