Jurnale de călătorie sau povești din excursii. Plimbările generează întâmplări, unele dintre ele haioase. Din teren te întorci cu informații utile pentru planificarea unei alte ieșiri. Iar amintirile cu care rămâi sunt neprețuite.
Când am deschis ochii dimineață am rămas plăcuți impresionați de locația de cazare. Bine că e liniște și frumos acum, că nu suntem decât noi cazați. Dar când o fi plină pensiunea și fiecare gașcă țipă pe câte o parcelă din grădină, ori la grătar ori pe terenul de fotbal ori în spațiul de joacă pentru copii, trebuie să fie o hărmălaie aici... Până la urmă nivelul de zgomot depinde de colocatarii pensiunii și cred că ar putea fi destul de liniște și cu pensiunea plină. Până una alta mi se pare foarte frumos amenajată întreaga grădină. Gazda foarte amabilă…
[...]A fost ultima noapte petrecută la Păuliș, la Dulce Ambient. Diseară urma să parcăm peste noapte la Moneasa. Dar drumul spre Moneasa am ales să îl facem puțin ocolit. Dacă voiam să mai vedem o dată Mănăstiriea Hodoș - Bodrog și Mănăstirea Bezdin și pe timpul zilei, acum era cam ultima ocazie, pentru că apoi urma să ne depărtăm din ce în ce mai tare de această zonă. Mai aveam pe listă Mănăstirea Bizere din Frumușeni, o mănăstire ce data de prin secolul al XII-lea. Vechimea ei ne-a atras foarte mult. Nu știam sigur dacă vom găsi aici o mănăstire funcțională,…
[...]Principalul obiectiv pe ziua de azi era Cetatea Șoimoș. Parcă, parcă o văzusem pe întuneric, în urmă cu 2 seri când veneam de la Peșterile din Poiana Ruscă. Însă drumul până la Deva era presărat cu diverse obiective, și pe stânga și pe dreapta. Dintre acestea, ar mai fi unul renumit, Castelul regal de la Săvârșin. Însă acesta, fiind reședința regală actuală, ne gândeam că o să îl putem vedea doar din afară. Până la Șoimoș am oprit la Mănăstirea Maria Radna. Mănăstirea este de rit catolic și are ceva vechime. Însă a fost renovată de multiple ori. Chiar…
[...]Pentru ziua de azi aveam în plan să vedem Castelul de la Banloc, Cetatea de la Ciacova, Bastionul din Timișoara, Castelul din Carani, Mănăstirea Bezdin, Mănăstirea Hodoș Bodrog, Cetatea Aradului și dacă mai rămâne timp, Castelul Purgly. Am pornit spre Timișoara și când am văzut cât de greu se circulă prin acest oraș, am tăiat imediat de pe listă obiectivele din Timișoara și Arad. Am pornit spre Banloc pentru a începe de la cel mai sudic obiectiv, Conacul Banloc. Ajunși aici, am fost surprins să văd că are un panou indicator de monument. Și apoi mă aștepam să fie…
[...]Pentru că seara dinainte am ajuns foarte târziu la Valea lui Liman, nu observasem nimic de pe drum, să vedem și noi pe unde trecem. Dar acum, dimineață, la plecare, am văzut și noi ce frumos este pe aici. Consider că este o destinație unde merită să petreci câteva zile, având în vedere că ești în mijlocul naturii, de jur împrejur fiind înconjurat de pădure. Noi am ajuns să facem cunoștință cu această locație pentru că voiam o cazare în apropiere de Românești și, pe lângă faptul că tragi cu praștia după o pensiune, mai erau și toate ocupate. Am ajuns imediat…
[...]Ușor, ușor începem să simțim și noi că am intrat în concediu, suntem mai relaxați, ne trezim mai târziu, ne mișcăm mai în reluare. Dimineață când am scos capul afară am dat nas în nas cu Munții Retezat. Nimic nu-mi obtura priveliștea. Și am rămas așa admirându-i câteva minute bune. Asta m-a ajutat să mă eliberez și de parfumul folosit în mod exagerat de gazdă pentru igienizarea camerei. Și bine am făcut, că după jumătate de oră au apărut și norii, care au mai redus din vizibilitate. După micul dejun, am plecat spre Mănăstirea Prislop. Am mai fost pe-aici…
[...]Peste noapte plouase, dar acum se oprise, nu era chiar senin, dar important era să nu plouă. Am plecat să vedem Mănăstirea Ostrov. Și aici ca și în multe alte locuri, trecusem prin Călimănești de nenumărate ori și Mănăstirea Ostrov este la vreo 200 m distanță de șoseaua principală, dar nu am avut niciodată curiozitatea să o vedem. Acum după ce am mai citit una, alta, am aflat că Mănăstirea Ostrov are o oarecare vechime și brusc a devenit interesantă. Mănăstirea este numită sugestiv Ostrov, ea fiind situate pe o insuliță chiar în mijlocul Oltului. Cred că insulița…
[...]Pentru concediul ăsta nu am făcut un plan prea detaliat cum făceam pentru alte concedii. Cred că motivul principal a fost că ne-a cam lipsit timpul liber. În urmă cu vreo 3 ani am plecat într-o primăvară în concediu cam la fel, poate un pic și mai aerieni, plecasem atunci chiar fără niciun țel, prognoza meteo fiind foarte neagră în toată țara pentru mai multe zile. Așa că am plecat pentru că nu concepem să stăm acasă în concediu și după ce s-a mai luminat vremea am hotărât direcția de mers, iar locurie de vizitat le stabileam pe parcurs, de pe o zi pe alta. Și nu…
[...]În mod normal, acest weekend trebuia să facă parte din concediu, că așa facem de obicei, exploatăm la maxim toate zilele libere. Însă de data aceasta trebuia să fim neapărat în București luni. Așa că am amânat plecarea în concediu pentru luni. Dar nu puteam să lăsăm weekend-ul liber să ne scape, pentru că eram practic în concediu, și nu ar fi fost chiar frumos să îl petrecem în București. Și-așa nu știam cum să aranjăm planul de excursie ca să trecem pe culoarul Rucăr - Bran să vedem crestele înzăpezite ale Munților Piatra Craiului și ale Munților Bucegi.…
[...]Ne-am propus ca în weekend-ul de 20 - 21 septembrie să le facem o vizită alor mei, la Tohani, că nu îi mai văzusem demulticel, cred că de la ziua mea, că nu ne-au prea stat picioarele locului în niciun weekend. Dar și weekend-ul ăsta se anunță vreme frumoasă și parcă nu ne vine să o ratăm. Atunci trebuie să ajungem la o soluție de compromis, să mergem în weekend acolo, dar sâmbătă dimineață să fugim undeva prin Munții Buzăului și să ne întoarcem seara, iar duminică să stăm liniştiţi. Cred că sună bine așa. Dar nu știam sigur ce traseu să facem, să mergem…
[...]Duminică dimineață ne-am trezit fără ceas. Cred că era în jur de ora 9. De fapt, de trezit ne-am trezit noi mult mai devreme, am așteptat fiecare cuminți în pătuț să facă altcineva primul pas, că asta însemna automat trezirea tuturor celorlalți, pentru că orice mișcare pe podeaua de lemn era însoțită de un scârțâit ce se auzea în toată cabana. La ora 9 nu am mai rezistat și am dat trezirea, vorba vine, că toată lumea era trează și chiar se bucurau că am dat tonul că nu ar mai fi rezistat să stea în pat. De pe geam cred că se vedeau Bucegii, pentru că mi s-a…
[...]A venit toamna și nu mai aveam în plan nicio ieșire la munte. Dar vremea pare a fi foarte frumoasă în weekend. Zic eu că ar fi păcat să stăm acasă, având în vedere că aproape în fiecare weekend din vară am fost plecați și, nu de puține ori, am plecat chiar dacă prognoza arăta că ne va ploua. Până joi eram oarecum indeciși, dar joi seara ne-am hotărât să mergem. Acum hai să vedem cine mai e disponibil să ne însoțească. Cristina urma să plece pe meleaguri străine, deci nu avea sens nici măcar să o întrebăm. Dar pe Julia o cam frigeau tălpile și nu a fost nevoie…
[...]Vineri dimineața am scos nasul afară să vedem și noi unde am ajuns, că doar am ajuns aici cu ochii închiși. Răcoare, aer curat, pădure, munți, ce mai încoace-încolo, era super. Gazda ne lăsase nouă cheia de la camera celorlalți să le-o dăm noi când vor veni. Dar acum, doar nu om sta să păzim cabana până or veni noii clienți?! Le-am lăsat un bilet mare în ușă să ne aștepte. Cornelia avea gânduri mari, să ajungem pe Vârful Retezat. Aveam 2 variante de traseu: marcaj triunghi roșu cu durata aproximativă de 4 ore și marcaj bandă roșie cu durată aproximativă de…
[...]Joi dimineață m-a trezit telefonul. O mai pățisem și luni dimineață să mă trezesc așa din zori din cauza lui. Atunci știu că a fost vina mea, că uitasem să dezactivez soneria fixată pentru duminică să putem pleca înaintea începerii raliului. Dar acum?! Cu ce-am greșit să mă trezesc așa devreme? Mă suna de la pensiunea unde trebuia să stăm următoarele 3 zile, inclusiv ziua curentă. Din motive obiective, nu ne mai putea primi la ea în pensiune. Bună treabă! Lasă-mă acum să mai dorm vreo 2 ore și voi căuta altă locație după ce ne-om trezi. Nu a fost chiar simplu…
[...]Duminică dimineața ne-am trezit cu ajutorul ceasului pe la ora 6:15. Nu am mai luat micul dejun, care ar fi durat prea mult, am mutat bagajele în mașină și pe la 7:35 am plecat. Pe drumul de coborâre am prins o priveliște excelentă cu Munții Retezat. Nu era nici ora 8 și noi eram în Lupeni. Ca să ajungem în Băile Herculane am fi putut alege varianta să o luăm pe la Lacul Valea lui Iovan. Dar gândindu-ne că drumul ar putea fi mai supărat decât cel pe la Valea de Pești, am hotărât că ar fi mai bine să ocolim, pe Valea Jiului și apoi pe la Baia de Aramă. Era duminică,…
[...]Ne-am propus să legăm ziua liberă de 15 august de un concediu de 1 săptămână, să avem astfel 10 zile legate de colindat prin țară, cu familia. Zona de plimbare urma să fie sud-vestul țării și aveam de ales dintre Munții Șureanu, Parâng, Vâlcani, Cernei, Mehedinți, Țarcu, Retezat. Am început prin a căuta trasee prin aceste zone, niște trasee accesibile, nu foarte lungi, pentru că urma să mergem cu familia. În Munții Șureanu am zis că am putea face un circuit pornind de la Cabana Oașa spre Vârful Șureanu și Iezerul Șureanu, apoi spre Vârful lui Pătru și întoarcere…
[...]A venit și ultimul weekend din luna august și, implicit, sfârșitul verii. După cum a amânat Adi ieșirea în Munții Iezer - Păpușa pentru finalul lunii august, acum era momentul. Nici nu ne întorsesem bine din concediu că se făceau deja valuri despre această ieșire. Eu stăteam liniștit, m-am lăsat în totalitate pe mână lui Adi, să mă comport ca un invitat, să nu mă bag la organizare. Dar se pare că valurile veneau din partea Cristinei, pentru că Adi dăduse bir cu fugiții. Nu e nicio problemă, să o lăsăm pe Cristina să facă planurile în cazul ăsta. A încercat…
[...]Pentru că weekend-ul anterior nu plecasem nicăieri din motive obiective, Cornelia a lucrat sâmbătă, ne cam ardeau tălpile să ieșim la plimbare. Mi-am adus aminte de o veche propunere de-a lui Adi, care zicea la un moment dat, pe când am fost în Piatra Craiului, ca în august să tragem o fugă în Iezer - Păpușa, 2 zile cu cortul. Eram în august, o condiție era îndeplinită, prognoza meteo nu arăta foarte rău, încă o condiție era îndeplinită, acum hai să agit spiritele să vedem dacă se concretizează ceva. Cristina a zis din prima pas, că nu avea nicio șansă să se…
[...]Joi dimineață ne-am trezit ceva mai târziu, pentru că am înțeles de la doamna Anna, responsabila hotelului la care eram cazați în Monodendri, că traseul prin canionul Vikos până la Papigo durează doar 6 ore. Doar atât aveam în plan pentru această zi, să facem bagajele, le băgăm pe toate în portbagaj, lăsăm mașina în parcarea hotelului și plecăm pe jos prin Canionul Vikos până la Papigo. La Papigo, neavând rezervare, trebuia să ne căutăm un loc de dormit peste noapte. Vineri plecam de la Papigo spre Refugiul Astraka, vizitam câteva obiective din împrejurimi și…
[...]Marți dimineața, după ce am coborât de la Refugiul Agapitos din Muntele Olimp, ne-am urcat în mașină și am luat-o în direcția Mănăstirea Agios Dionysos, cea veche. Aceasta este situată pe un drum adiacent la o distanță de aproximativ 1 km de Prionia. Această mănăstire se află într-un proces de reconstituire. Dacă îmi aduc bine aminte, am mai fost pe aici în urmă cu 2 ani și această mănăstire era complet părăsită, cu pereții parcă bombardați. Nici acum nu arăta foarte diferit, dar spre deosebire de atunci, acum biserica din interior este funcțională şi se…
[...]