Pentru concediul ăsta nu am făcut un plan prea detaliat cum făceam pentru alte concedii. Cred că motivul principal a fost că ne-a cam lipsit timpul liber. În urmă cu vreo 3 ani am plecat într-o primăvară în concediu cam la fel, poate un pic și mai aerieni, plecasem atunci chiar fără niciun țel, prognoza meteo fiind foarte neagră în toată țara pentru mai multe zile. Așa că am plecat pentru că nu concepem să stăm acasă în concediu și după ce s-a mai luminat vremea am hotărât direcția de mers, iar locurie de vizitat le stabileam pe parcurs, de pe o zi pe alta. Și nu pot spune că nu am avut un concediu plin cu de toate. Și, mergând pe ideea că acel concediu ne-a plăcut cum a ieșit, am stat liniștiți că am putea să îl modelăm și pe acesta în același mod, de pe o zi pe alta. Dar o idee, în mare, tot trebuia să avem.
La un moment dat a venit Cornelia cu ideea să vizităm Turcia. Am aderat imediat la această idee și am început să scotocesc după obiective pe acolo. În câteva zile aveam deja o listă de obiective si mai multe posibile trasee. Am făcut o comparație între lista mea și ce mai găsise Cornelia, am făcut completările de rigoare și puteam deja spune că aveam primul draft. Dar stai puțin, oare chiar ar fi indicat să facem această excursie, departe de țară cu distanțe lungi de parcurs?! Păi să întrebăm medicul. Și cuvintele medicului au fost destul de convingătoare: "dacă nu vrei să faci un turculeț, poate ar fi mai bine să faceți un concediu în țară [...]".
Hai să trecem la planul B. Aveam pe lista "de vizitat" câteva obiective cu steluță. Cetatea Șoimoș din județul Arad ne-a plăcut cum arăta din poze și când am ajuns prin Timișoara în urmă cu vreo 5-6 ani, timpul nu ne-a permis să trecem și prin zona Aradului. De asemenea aveam pe listă Castrul roman Porolissum pe care îl "vizitasem" tot în urmă cu 5-6 ani, dar era seara foarte târziu și castrul este întins pe o suprafață destul de mare, iar o vizită pe-ndelete necesită 1 oră și jumătate, poate chiar 2. Am distins foarte bine atunci Poarta principală care ne-a impresionat, dar undeva acolo în vale trebuia să mai fie un templu sau/și un amfiteatru și venirea nopții nu ne-a mai permis să le vedem. Acesta este undeva în apropiere de Zalău. Tot pentru județul Sălaj aveam pe listă Grădina Zmeilor. Pozele văzute și faptul că locul este ușor accesibil l-au făcut un obiectiv important, de neratat.
Astea fiind trecute pe listă, am definit zona principală de vizitat: Crișana (Arad, Bihor, Sălaj). Dar ca să ajungi acolo trebuie să îți stabilești un traseu și alte obiective de văzut pe drum, că doar nu te duci glonț. De asemenea pentru întoarcere îți stabilești un alt traseu, ca să nu te întorci pe același drum, și cu alte obiective de vizitat.
Luni am reușit să plecăm de acasă destul de târziu, pe la ora 4 după amiază. Prima locație de cazare o stabilisem a fi Călimănești, pe Valea Oltului. Dar chiar și-așa am zis că tot trebuie să vizităm câte ceva.
Pentru a ne ușura la planificarea traseelor și a identifica obiectivele de pe parcurs, am făcut în secțiunea trasee o mini aplicație folosind google maps pentru care trebuie să introduci localitatea de unde vrei să pornești și unde vrei să ajungi și se afișează pe hartă traseul și toate obiectivele din apropierea traseului, putând astfel să le adaugi la traseu. Aplicația nu are o formă foarte prezentabilă, arată mai degrabă ca o ciornă, întrucât am conceput-o inițial doar pentru uz personal, dar nu văd de ce nu aș face-o publică. Poate în timp o s-o mai periez, să mai lucrez la aspect și la ușurința utilizării, astfel încât pașii să fie mai auto sugestivi. Bineînțeles ca să se afișeze obiectivele de pe parcurs, ele trebuie să fie introduse în prealabil în baza de date având și coordonatele gps. Iar pentru asta am scotocit tot internetul căutând obiectivele din județele țintă și localizarea lor gps. De exemplu, pentru prima zi am pus localitatea de start București și final Călimănești (da, știu, aici lipsește momentan butonul de submit; se poate face submit folosind Enter când este cursorul de text în unul din cele 2 câmpuri de start sau final) s-a calculat automat distanța de parcurs 196 km și timpul 2 ore 40 minute. De asemenea, au apărut în apropierea drumului diverse obiective. Dintre toate obiectivele am ales Mănăstirea Trivale, Mănăstirea Bascovele și Mănăstirea Cotmeana. Am dat click pe fiecare în parte, a apărut infobox-ul cu minim-ul de informații despre obiectiv și un plus micuț în dreptul titlului care la apăsare adaugă obiectivul la traseu. Cu cele 3 obiective adăugate s-a mărit distanța de parcurs la 208 km și timpul la 3 ore 10 minute. Dacă mai pui câte jumătate de oră de vizită pentru fiecare mănăstire, reiese că putem să le vedem pe toate pe lumină și să ajungem la o oră rezonabilă și la cazare în Călimănești, chiar dacă am plecat așa târziu din București. Eh, dar socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg...
Am pornit la drum. Drumul până la Pitești ne este deja destul de familiar. Pentru a ajunge la Mănăstirea Trivale, care se află chiar în Pitești, a căutat Cornelia adresa exactă pentru a o introduce pe gps. A făcut acest lucru cu ceva timp înainte de a ajunge la Pitești pentru că era posibil ca gps-ul să ne aleagă o rută mai scurtă ieșind mai devreme de pe autostradă, lucru care s-a și întâmplat.
Nu am apucat să fac prea multe poze pentru că m-a atenționat un călugăr tinerel că nu am voie să fac poze. Se pare că scria acest lucru la intrarea în mănăstire, dar eu nu observasem acest lucru. Eram obișnuit ca fotografiatul să fie interzis de cele mai multe ori în interiorul bisericii, nicidecum în exteriorul ei.
Mănăstirea Trivale se pare că a fost construită prin secolul al XVII-lea de către mitropolitul Țării Românești pe locul unui lăcaș de cult rămas doar ruine, și vechimea lui se duce și mai departe în istorie până prin secolul al XV-lea, când fusese construit aici un schit de lemn.
Să ne continuăm drumul spre Mănăstirea Bascovele. Interesant este că și Mănăstirea Bascovele și Mănăstirea Cotmeana aparțin de aceeași comună, ce-i drept Mănăstirea Bascovele este într-un alt sat al aceleiași comune. Și cum să îi "spui" gps-ul să te ducă unde trebuie?! Ne-a ajutat până la urmă un indicator din drumul principal, care ne-a dirijat spre dreapta și am ajuns fără probleme până la mănăstire. La un moment dat am avut impresia că s-a terminat drumul în curtea unui om, nu ajunsesem unde trebuie și nu aveam ce căuta pe acolo, dar nu era chiar așa. La 100 de metri mai încolo era mănăstirea.
Mănăstirea Bascovele nu a avut o istorie prea liniștită, a fost afectată puternic de un cutremur, apoi în urma unui trăznet i-a fost ars acoperișul, alături de acoperișurile tuturor chiliilor.
Și această mănăstire este destul de veche, fiind construită undeva prin secolul al XVII-lea. Ajunși aici, am găsit biserica închisă. Am presupus că am ajuns destul de târziu. Cât ne-am învârtit în jurul bisericii să facem câteva poze a ieșit din chilii o bătrânică foarte de treabă care ne-a deschis să intrăm și în biserică.
În interior ai impresia că este în curs de reconstituire, de "spălare" a fumului de peste picturile pereților, unele erau mai curate, altele aveau scoase la iveală doar fețele sfinților...
Parcă în același proces de renovare a vechii biserici era și Mănăstirea Cotmeana.
Asupra acestei mănăstiri și-au pus amprenta mai mulți domnitori însemnați: Radu I a construit-o prin secolul al XIV-lea, Mircea cel Bătrân a refăcut-o prin secolul al XV-lea, Constantin Brâncoveanu a restaurat-o în secolul al XVIII-lea.
Dovadă cât de bine ne-am încadrat în timp este că după ce am ieșit noi, au închis porțile vechii biserici.
Am intrat și în noua biserică, dar este total eclipsată de frumusețea celei vechi.
Putem spune că am atins pe lumină toate obiectivele. Acum până la Călimănești mai aveam cam 1 oră de condus. Însă pe Dealul Negru am prins un blocaj și am stat acolo cred că vreo 2 ore. Uite-așa evenimentele neprevăzute ne încurcă calculele. Dar tanti de la pensiune a fost destul de înțelegătoare și ne-a așteptat. Cât am stat blocați acolo am avut și eu curiozitatea să instalez pentru prima oară aplicația waze și am putut vedea cam ce distanță mai este de la noi până la sursa blocajului. Acum măcar știam ce ne așteaptă, nu mai "mergeam" cu ochii închiși.
