În mod normal, acest weekend trebuia să facă parte din concediu, că așa facem de obicei, exploatăm la maxim toate zilele libere. Însă de data aceasta trebuia să fim neapărat în București luni. Așa că am amânat plecarea în concediu pentru luni. Dar nu puteam să lăsăm weekend-ul liber să ne scape, pentru că eram practic în concediu, și nu ar fi fost chiar frumos să îl petrecem în București.
Și-așa nu știam cum să aranjăm planul de excursie ca să trecem pe culoarul Rucăr - Bran să vedem crestele înzăpezite ale Munților Piatra Craiului și ale Munților Bucegi. Astfel separarea aceasta a weekend-ului a venit oarecum în ajutor, altfel aveam prea multe variante pentru traseul de plecare și nu erau cumulabile deloc. Ca să ajungem pe Rucăr - Bran, am ales să trecem prin Târgoviște și să oprim și la Curtea domnească și Turnul Chindiei, că de trecut am trecut de mai multe ori prin Târgoviște, dar parcă niciodată nu aveam suficient timp să și oprim.
Ia să vedem cui i-ar face plăcere să ne însoțească în această excursie. Julia, oare?! Desigur, cred că de-abia aștepta să mai mergem la plimbare. Nu mai urcăm pe munte, dar cred că orice ieșire din rutina zilnică este binevenită.
Pe drumul spre Târgoviște am observat că trecem pe lângă Mănăstirea Nucet și ne-am propus să oprim pe acolo.
Mănăstirea Nucet este una foarte veche, ea fiind construită undeva prin secolele XIV - XV.
Lângă biserica mănăstirii urmează a se construi un muzeu.
În curtea mănăstirii se mai păstrează ruine din zidul de incintă din secolele al XVI-lea - al XVII-lea.
Să vedem cum arată biserica și în interior.
Este pentru prima oară când observ sub crucea altarului pictat un craniu. Ce-o fi însemnând?! Ulterior am mai văzut același craniu și în alte biserici de mănăstiri. O fi vreun simbol aparte în bisericile de mănăstiri sau pentru bisericile foarte vechi?!
Și pentru că am ajutat una din măicuțe să închidă plasa de la intrarea în biserică, fetele s-au ales cu câte un buchet de flori.
Mai departe, pe listă aveam Zimbraria Neagră din Bucșani. Nu știam exact ce urma să găsim aici. Cu ceva timp în urmă aveam impresia că zimbri se cresc doar la Hațeg. Apoi am aflat că mai sunt zimbri într-o rezervație pe la Târgu Neamț și acum am aflat și de această rezervație din apropiere de Târgoviște. Citisem pe site-ul oficial al zimbrăriei despre programul de vizitare. Dacă există program de vizitare trebuie să fie și o taxă de vizitare. Despre valoarea taxei nu am găsit nimic pe site, dar nu avea cum să fie foarte mare. Nu aveam foarte mari așteptări de a vedea zimbrii la ei acasă. Acum mă gândeam, dar oare cum o fi cu taxa de vizitare, dacă plătești ca să vezi zimbri și totuși nu vezi nicio urmă de zimbru? Se pare că s-au gândit oamenii și la acest aspect, plătești doar dacă apar zimbri pe scenă în timpul vizitei tale.
Și cât am stat noi acolo nu a apărut niciun zimbru. Mai era o familie instalată acolo la "tribuna oficială" care părea a aștepta de ceva vreme și cică văzuseră vreo 2 zimbri mai devreme și ne suflară că dacă mai așteptăm vreo 2-3 ore sigur se mai întorc. Mda, ce să zic?! Pentru unii se pare că se mișcă altfel timpul și vorbesc despre 2 ore ca și cum n-ar reprezenta prea mult. Pe de altă parte, nici atmosfera nu era prea încântătoare, bătea un curent destul de puternic, iar mirosul era cam nesuferit... cred că bătea vântul dinspre closetul zimbrilor. Una peste alta nu am rezistat acolo decât vreo 5 minute. Pe drumul de venire zărisem la un moment dat între gardurile rezervației o gloată de animale, de la distanță ai fi putut spune că sunt cai, vaci sau mai știu eu ce, dar pentru că ne aflam la o rezervație de zimbri am presupus totuși că erau zimbri. Am explicat paznicului rezervației pe unde i-am văzut întrebându-l dacă aceia sunt zimbrii pe care venisem să îi vedem. Am primit răspunsul clar că ei sunt. Păi atunci hai să mergem să îi vedem acolo, că acasă la ei nu i-am găsit.
Se pare că le place mai mult aici. Cred și eu, și mie mi-ar plăcea mai mult aici de-aș fi în locul lor, e spațiu mai mare și mai verde. Aici parcă nici vântul, nici mirosul nu mai e deranjant.
Hai să mergem spre Curtea Domnească din Târgoviște.
Ea este cea pe lângă care am trecut de atâtea ori, când am traversat orașul Târgoviște. Cred că și gps-ul ne făcea în ciudă, ne ducea pe aici să ne arate ce pierdem dacă nu avem timp să oprim. Acum când chiar voiam să ajungem și să oprim la Curtea Domnească, nu mai voia gps-ul să ne ducă. Dar până la urmă am scos-o la capăt.
În povești, asemenea turnuri reprezentau închisoare pentru câte o prințesă. Dar stai că parcă și aici sunt închise, două, nu doar una.
Ah, nu, erau doar Cornelia și Julia.
Printre pozele văzute pe internet de la Curtea Domnească îmi plăcuse foarte mult una ce se vedea de sus. Ajungând la fața locului am realizat de unde era făcută acea poză. Urcând în Turnul Chindiei, chiar sus pe terasă, poți vedea nu doar Curtea Domnească ci întreg orașul Târgoviște.
Să mergem să vizităm și casele slujitorilor. Aici Julia nu discută cu orișicine, are ochi numai pentru capete de voievozi.
Cam atât pe la Curtea Domnească, că a început să se smiorcăie cerul. Poate până vom ajunge la următorul obiectiv s-o mai liniști. Eh, nu a fost chiar așa. Ne-a udat puțin când am ajuns la Mănăstirea Viforâta, până am intrat în biserică. Dar când am ieșit din biserică, ploaia se oprise.
Cred că am prins și perioada și zona unde erau înflorite magnoliile, că le-am admirat florile cam pe la toate mănăstirile vizitate.
Mănăstirea Dealu nu a fost greu de reperat, pentru că era situată pe vârful unui deal.
Știe ea ce știe, mai devreme Constantin Brâncoveanu, acum Mihai Viteazul.
Prima zi de colindat o încheiem cu vizitarea Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung, unde am ajuns la timp pentru slujba de seară.
Ia stai puțin, am impresia că cineva ma privește insistent.
După noi au închis porțile.
A doua zi am făcut un detur până la Mănăstirea Aninoasa. Teoretic pe aceasta o aveam pe lista zilei anterioare și ne-am fi întors la cazare în Câmpulung. Dar pentru că ne-a suflat Cristina că e frumoasă am zis că trebuie să mergem și eventual vom scoate altceva din lista de azi.
Aceștia trebuie să fie Munții Iezer - Păpușa. Anul trecut în toamnă ne-am plimbat pe acolo, dar atunci nu era nici urmă de zăpadă. Chiar am fost noi pe-acolo pe sus?
Aglomerație mare la Mănăstirea Aninoasa. Dar este într-adevăr foarte frumoasă. În biserică nu am avut loc să intrăm.
Am trecut prin Cheile Dâmbovicioarei și pe lângă Peștera Dâmbovicioara de vreo 2 ori anul trecut când am făcut cunoștință cu Creasta Sudică a Masivului Piatra Craiului. Acum ne-am propus să o vizităm. Aș putea spune doar că am văzut peșteri cu mult mai multe și mai impresionante formațiuni, dar este drăguță.
Să ne continuăm drumul pe Culoarul Rucăr - Bran. Se pare că pe aici a dat cu fulgi peste noapte.
Nu sunt foarte sigur, dar cred că în fundal se văd și Munții Iezer - Păpușa (mai în stânga) și Masivul Piatra Craiului (mai în dreapta).
Pe partea cealaltă trebuie să fie Munții Bucegi.
Nu au apucat să înfrunzească copacii să ascundă vederii Castelul Bran. Acum ai și locuri de parcare la alegere.
Trecem în fugă pe lângă Cetatea Râșnov.
Tot fără oprire am trecut și pe lângă Crucea Caraiman.
Poate chiar prea în viteză, că am ratat virajul la stânga spre Castelul Cantacuzino. Ori nu se vede indicatorul spre castel venind din direcția Brașov, ori nu am fost noi atenți, dar ne-am întors și de data asta am văzut indicatorul. E posibil să nu ne fi uitat inițial după indicator bazându-ne că ne va duce gps-ul unde trebuie, dar bag seama că dă rateuri destul de des. Am venit porniți să îl vizităm, dar ne-am cam dezumflat când am văzut la intrare tarifele de vizitare și taxa foto / video. Gândind că măreția unui castel se vede mai bine tot de-afară, ne-am mulțumit cu privirea lui din exterior.
Nici la Mănăstirea Caraiman nu fusesem niciodată, cu toate că prin Bușteni am fost de multe ori.
Două rațe cochete stau pe malul lăcușorului. La prima vedere am spus că sunt bibelouri, dar sunt în mod sigur reale și nu sunt nici pictate, căci le-am văzut mișcările naturale.
Din Bușteni am plecat spre Câmpina. Pe la Castelul Iulia Hașdeu mai fusesem în urmă cu mulți ani, când eram încă în facultate. Atunci l-am vizitat și prin interior. Și aici putem spune că e mai spectaculos văzut din exterior. Dar nu dimensiunea taxei de vizitare ne-a ținut departe de a-l vizita, ci faptul că am ajuns cu mult după terminarea programului de vizitare.
Și un ultim popas pe Valea Doftanei, la Barajul Paltinu.
