Jurnale de călătorie sau povești din excursii. Plimbările generează întâmplări, unele dintre ele haioase. Din teren te întorci cu informații utile pentru planificarea unei alte ieșiri. Iar amintirile cu care rămâi sunt neprețuite.
Azi avem pe lista principală Mănăstirea Rila și Piramidele Stob. În completare am mai avea 2 posibile obiective pentru care am văzut indicatoare de la șosea. Pornim spre Piramidele Stob. Știam că într-una din localitățile din drumul nostru, dar nu departe de Sapareva Banya, văzusem un indicator "vodopad". Nu aveam prea multe speranțe că ar putea fi chiar o cascadă. Mă gândeam mai mult că ar fi vreun restaurant. Dar să fim cu ochii în patru ca nu cumva să trecem pe lângă el și să nu aflăm ce ne indică cu adevărat. În localitatea Ovchartsi găsim și indicatorul după…
[...]Azi am hotărât să facem o vizită Muntelui Vitosha. Este vorba de acel munte care îl vezi înălțându-se semeț în spatele Sofiei când te apropii dinspre nord. Vremea nu se anunța a fi prea bună dar să vedem cum ne-o fi norocul. Oricum nici pentru mâine nu era prea roz prognoza. Am pornit spre Sofia. Nu prea îmi plăcea ideea că ne apropiem de Sofia, mai mult din cauza parbrizului spart, cel cu "Balgaria problem". Și cu cât te apropii mai mult de capitală, cu atât crește și numărul echipajelor de poliție rutieră. Ajungem noi la periferia sudică a Sofiei, pe o stradă principală,…
[...]Dimineață gălăgie mare. Scot capul la fereastră și când colo erau doar Angry Birds. Am plecat ca de obicei mai spre ora prânzului înspre Panichishte. De aici aveam în plan să plecăm pe un traseu spre Cascada Skakavitsa și apoi spre cele 7 lacuri. Nu prea știam exact de unde pleacă traseul sau traseele. Așa că am urmat indicațiile gps-ului care parcă voia să ne ducă pe 4 roți până la cascadă. Am ajuns la o cabană. De aici mai departe continua un forestier. Și pentru că erau destul de multe mașini parcate aici, am oprit și noi. Citind panourile de informare ne-am dat…
[...]Ne desprindem cu greu de gazdele noastre din Varshets, dar trebuie să ne luăm rămas bun și să mergem mai departe. De data aceasta urmăm drumul ce ocolește Parcul Vratsa prin vest. Astfel avem parte de alte pesisaje. La ieșire în drumul principal ne întâlnim cu Stâncile Lakatnik. Sunt inconfundabile. Având în vedere că le văzusem în poze dinainte, nu mi-a fost deloc greu să le identific acum. Hai să facem o mică pauză. Nici nu aveam idee că aici vom găsi un izvor, Izvorul Zhitolyub și tot aici este și Peștera Temnata Dupka. Citisem ceva despre această peșteră, însă…
[...]Am pornit dimineața din Varshets cu direcția Vratsa. Aflasem că toate traseele pornesc din Vratsa. Cu toate că citisem pe net că există și trasee ce pornesc din Varshets, gazda noastră de la pensiune nu auzise de acestea. Ca urmare am hotărât să pornim spre Vratsa și să achiziționăm de acolo o hartă a parcului. Am oprit la centrul de informare turistică și am cules ceva mai multe informații. Cele mai importante puncte de atracție erau Cheile Vratsa, Peștera Ledenika și Cascada Borov - Kamak. Acestea erau de fapt și pe lista noastră de vizitat. Despre Cascada Borov - Kamak…
[...]Începând de aseară suntem turiști pe teritoriul Bulgariei pentru următoarele 2 săptămâni. Nu ne-am oprit prea departe, doar la Vidin. Ca să ne putem începe turul din extrema nord - vestică. Vigneta o cumpărasem încă de aseară ca să fiu sigur că nu uit și mai aveam niște leva rămași de la ieșirea anterioară. Nu am bunghit niciun birou de schimb valutar, așa că am optat pentru retragere de la bancomat. De dimineață ne-am trezit cu poftă de plimbare. Mai întâi să tragem o fugă până pe faleză căci Dunărea se află la 2 pași. Acolo în depărtare se vede podul…
[...]Anul acesta am hotărât să îl dedicăm Bulgariei. Avem deja vreo 6 ieșiri în care am fost în vizită la sud de Dunăre. Și cât am scotocit internetul pentru ieșirile anterioare am descoperit că Bulgaria are mult mai multe de zis. Tot adunând așa obiective de vizitat, s-a făcut de-un itinerariu mai amplu, cât toată țara. Și nici măcar 2 săptămâni nu ar fi suficiente pentru a le vedea pe toate. Am eliminat din prima litoralul pentru că nu ne interesează să mergem la plajă. Și apoi prețurile la munte sunt mai accesibile vara. Dar tot rămân multe de văzut la munte în…
[...]A venit toamna, zilele friguroase sunt tot mai dese, iar la munte este și mai și. Noaptea sunt temperaturi negative, iar ziua de-abia dacă trec de 0 grade, cu ajutorul soarelui. Săptămâna trecută chiar a nins și se așternuse o păturică transparentă de zăpadă. Nu am văzut asta în direct ci prin ochii altora via pozele făcute de aceștia. Parcă nu ne mai vine așa să ieșim la plimbare pe munte, chiar dacă nu e zăpadă de-adevăratelea, însă nu ne-am împrietenit încă cu frigul. În primăvară, după o iarnă lungă și geroasă, aceeași vreme ne-a scos afară din bârlog…
[...]A devenit un obicei de-acum, ca în fiecare an să petrecem ziua Cristinei într-un cadru natural, cu un traseu montan pe timpul zilei iar seara cu o masă tradițională inspirată dintr-o bucătărie mai mult sau mai puțin îndepărtată. Anul ăsta traseul propus a fost Valea lui Stan. Iar seara, Pensiunea Dobrin avea să găzduiască prepararea și servirea unei cine cu specific bulgăresc. Motivul alegerii Bulgariei ca sursă de inspirație pentru masă a fost faptul că anul ăsta am petrecut destul de multe zile în excursie în Bulgaria. Am numărat în total vreo 22 cu tot cu excursiile…
[...]Anul ăsta nu ajunsesem în Munții Făgăraș. Nu îi mai văzusem de anul trecut. Chiar așa, până și anul trecut le-am făcut o vizită cu Răzvănel la 3 luni. Chiar dacă doar până pe Vârful Iezerul Caprei, dar se cheamă că am văzut crestele de sus. Ne cam cuprinsese dorul. Păi ce facem? Hai să urcăm pe Vârful Lespezi. Am mai urcat aici în urmă cu vreo 2 ani, pe la sfârșitul lunii mai. Mai era încă zăpadă pe vârf, însă traseul ne-a permis să urcăm fără echipament special de iarnă. Am rămas profund impresionați de peisaje: creste acoperite de zăpadă, versanți…
[...]De-abia ne-am întors din concediu, dar avem un dor nespus de o plimbare pe munte. În Bulgaria ne-am mișcat mai mult cu mașina. Dacă stau și mă gândesc mai atent, am avut o singură ieșire pe munte demnă de luat în calcul: circuitul celor 7 lacuri din Munții Rila. Dar asta a fost demult, în prima jumătate a concediului, am putea chiar spune că nu se pune. Deci, unde mergem în weekend? Hai să fie totuși un traseu ușurel, după o săptămână grea de muncă, căci întotdeauna prima săptămână la serviciu, după concediu, este terminatoare, simți că ai nevoie de un nou concediu.…
[...]Ieri am făcut upgrade celui mai înalt vârf pe care am fost până acum, de la 2911 m (Vârful Skolio din Munții Olimp) la 2914 m (Vârful Vihren din Munții Pirin). Azi avem în plan să facem un nou upgrade la 2925 m (Vârful Musala din Munții Rila). Ne trezim dimineață pe la 6:30. Hai că m-am odihnit bine, parcă nici n-am urcat ieri pe Vihren. Până ne strângem bagajele, că nu ne mai întoarcem aici, ci o să plecăm direct spre casă, se face 8. Ajungem la telegondolă la 8:30. Ziceam noi că la 8:30 se deschide, dar programul ei începuse de la 8:00. Hai că nu am întârziat mult.…
[...]Azi avem de parcurs cam 150 km cu mașina de la Borovets până la Cabana Vihren, dintre care ultimii vreo 10 pe drum foarte îngust cu multe serpentine. Asta ar însemna cam 2 ore și jumătate. Știm că locuri de parcare nu sunt niciodată suficiente la Cabana Vihren și cu cât ajungi mai târziu cu atât mai departe de pornirea pe traseu vei lăsa mașina. Drept urmare am decis să ne trezim la 5, să plecăm la 6 și să sperăm că pe la 8:30 vom găsi un loc de parcare nu foarte departe. Am avut un pic de emoții. În primul rând se cam golea rezervorul de benzină, dar nu-mi venea să…
[...]- Și unde ziceai că mergem weekend-ul următor? - Păi la munte, nu e clar? - Da, dar nu e chiar vreme frumoasă în munții noștri. - Trebuie să fie undeva frumos! - Uite în Munții Rila e frumos. - Deci vrei să urcăm pe Vârful Musala. Bine, bine, dar trebuie să îmi iau liber vineri. Și nu știu dacă o să pot. - Oricum stăm cu ochii pe prognoză până pe miercuri. Și până atunci probabil că vei ști și tu dacă iți poți lua liber. - Corect! Așa facem! Dar e cam departe. Aș prefera să am șofer de schimb. - Păi Pui abia așteaptă. Să vezi ce-o să se bucure Cristina!…
[...]Weekend-ul anterior ar fi trebuit să mergem în Buila Vânturărița, dar ploile ne-au făcut să ne răzgândim. Am reconfigurat traseul și am plecat la mare. A făcut Răzvan cunoștință cu marea, nisipul, scoicile... Acum să revenim la munte, că weekend-ul ăsta e frumos. Și în locul weekend-ului prelungit pentru Buila Vânturărița îl vom prelungi pe acesta. Unde să mergem? Zic să lăsăm Buila Vânturărița pentru altădată când vor putea merge și Marius, Cristina, Anduța și John. Și dacă tot e prelungit atunci să ne îndreptăm privirea spre o locație un pic mai depărtată…
[...]Am zis că trebuie să o luăm treptat, să ne construim antrenamentul, să nu ne trezim la mijlocul traseului că nu mai putem de oboseală. Dacă anul trecut nu ne avântam la trasee mai lungi, anul ăsta am zis să ne facem curaj să mai eliminăm din restricții. Am început cu Munții Baiului, unde nici măcar nu am urcat pe jos în creastă, ci am folosit telegondola. Însă am parcurs un traseu puțin peste 20 km, pentru a ne antrena pe diferențe mici de nivel dar pe durate ceva mai lungi. Acum ar trebui să vedem cum ne descurcăm și pe o diferență ceva mai mare de nivel. Îmi tot…
[...]De Rusalii trebuia să mergem undeva. Știam asta încă din urmă cu 2 luni, de la ieșirea la Veliko Trnovo. Imediat ce ne-am întors atunci acasă am stabilit că vom pleca în aceeași gașcă de Rusalii. Însă atunci credeam că vom merge la Nesebar, tot în Bulgaria. Însă pe măsură ce se apropiau Rusaliile și încercam să dezvoltăm planul ne dădeam seama că Nesebar era un pic cam departe pentru un weekend prelungit, cel puțin pentru noi. Poate altă dată am fi fost în stare să mergem și la 500 km depărtare într-un weekend prelungit, cum de altfel am mai făcut. Însă acum…
[...]Ne era dor de o ieșire la munte. Ne tot gândim la ea încă de anul trecut. Oare cum va fi cu Răzvan pe un traseu mai lung?! Cu marsupiul era ok pentru trasee nu foarte lungi. Bebe se simțea bine și dormea mai tot timpul. Însă cam trebuia să merg fără oprire, pentru recuperarea suflului făceam ture circulare pe teren drept, dacă mă opream începea să chițăie. Bine, bine, dar din când în când mai simțeam și eu nevoia să îl las jos și să îmi relaxez spatele. Aici apărea primul neajuns, amândoi eram uzi pe piept. Și trebuia să îl învelim pe Răzvan în polare ca să…
[...]Hai că au început să ne placă plimbările prin Bulgaria și sunt multe locuri de vizitat. Tocmai din acest motiv ne luasem vignetă de Bulgaria pentru o lună. Pentru ieșirea aceasta ne-am rezervat 2 zile din care o noapte să o stăm la Veliko Tarnovo. Am tot auzit de stațiunea aceasta, dar nu am băgat-o niciodată în seamă și habar n-aveam că este destul de aproape de București. Ideea de Veliko Tarnovo a apărut la ieșirea anterioară cu gașca în Bulgaria, când Cristina a pronunțat acest cuvânt. Însă am crezut inițial că își dorește și ea să meargă și din acest motiv…
[...]Cu toate că s-a modificat fusul orar pierzând o oră, tot la 12 am plecat. Am zis să vizităm astăzi tot ce nu reușisem în prima zi și în plus Castrul Roman Hinova. Să începem cu Hinova. Din Șimian am făcut un detur de 10 km. Am intrat în localitatea Hinova și am găsit rapid un indicator la stânga spre castru fără distanță înscrisă pe el. Asta înseamnă că nu poate fi departe. Am încercat să mergem cu mașina pe ulița imediat următoare la stânga însă nu prea era practicabilă, așa că am lăsat mașina la stradă și am continuat pe jos. Am urmat noi vreo 2 ulițe…
[...]