Ne desprindem cu greu de gazdele noastre din Varshets, dar trebuie să ne luăm rămas bun și să mergem mai departe.
De data aceasta urmăm drumul ce ocolește Parcul Vratsa prin vest. Astfel avem parte de alte pesisaje.
La ieșire în drumul principal ne întâlnim cu Stâncile Lakatnik. Sunt inconfundabile. Având în vedere că le văzusem în poze dinainte, nu mi-a fost deloc greu să le identific acum.
Hai să facem o mică pauză. Nici nu aveam idee că aici vom găsi un izvor, Izvorul Zhitolyub
și tot aici este și Peștera Temnata Dupka. Citisem ceva despre această peșteră, însă am oprit cercetările în momentul în care am aflat că este nevoie de echipament special pentru a o vizita. Atunci am șters-o de pe lista de obiective. Uite că drumurile ne-au adus la ea fără să o căutăm în mod special.
Stâncile Lakatnik mai au ceva special: au o căbănuță suspendată parcă pe peretele vertical.
Să ne continuăm drumul spre cea mai înaltă cascadă din Bulgaria, Cascada Skaklia. Dacă e să ne luăm după gps, acesta e în stare să ne conducă până lângă cascadă. O fi având el un drum secret pentru asta, dar parcă n-aș avea prea mare încredere în el, mai ales că se cam cifulește drumul încă de pe-aici. Și-așa nu prea știu cum să întorc, poate cu ajutor și din vreo 100 de mișcări. Ne face semn o localnică de peste gardul casei sale că mai încolo avem mai mult spațiu să putem întoarce. Ne întoarcem cam 100 m mai jos și oprim să întrebăm despre "vodopad", că doar așa ai șanse să te înțelegi cu bulgarii, învățând cuvintele cheie din limba lor. Am aflat principalul. Am parcat mașina 50 m mai jos, lângă un pod. În timp ce ne echipam mai vine aici o mașină cu 2 bulgari. Hai să îi întreb și pe ei despre cascadă. Spre surprinderea mea unul din ei chiar știa bine engleză. Da, pe aici e cascada, dar e cam departe. Cât de departe, întreb eu. Pai cam o oră de mers pe jos. Nu e problemă. Hm, asta numești tu departe!? zic eu în gând. Hai la deal!
După vreo 40 de minute ajungem la un loc de belvedere de unde ni se deschidea în față toată valea și stâncile. Atât priveliștea cât și traseul îmi aduceau oarecum aminte de Cascada Vânturătoarea. Doar că nu vedeam niciunde cascada. Pe unde s-o fi ascunzând?! Undeva acolo trebuia să fie cascada și totuși nu era. Hai să ne uităm în poze sa identificăm locația cadcadei luându-ne după stâncile alăturate. Cred că acolo ar trebui să fie. Parcă se vede și o amprentă umedă pe stâncă, ca și cum ar fi curs apa pe acolo.
Păi ce facem? Mai are sens să continuăm traseul? Uite dincolo de vale, la același nivel cu noi sunt niște oameni care ne fac din mână. Cred că pe acolo urmează a ajunge poteca noastră dacă continuăm și apoi va ajunge sus pe platou, unde se află un sat. Dar până acolo trebuie să trecem pe o brână. Dar cascada n-ar putea fi abia după cotitura unde sunt cei de vis-a-vis? Ar putea. Dar asta nu mai înseamna traseu de 1 oră ci de 2 ore. Dar nu cred că este acolo, cred că efectiv a secat, cum a secat de altfel și Cascada Borov - Kamak. Și uite-așa cascada lor cea mai înaltă este de fapt o cascadă sezonieră. Hai să ne întoarcem!
Următoarea pe listă este Cetatea Krakra din Pernik.
De aici ne îndreptăm spre Sapareva Banya, la baza Munților Rila, unde vom fi cazați pentru următoarele 4 zile.
Am ajuns destul de devreme. Așa că ne hotărâm să facem o plimbare prin centrul stațiunii și să căutăm renumitul gheizer, respectiv gheizerul cu cea mai fierbinte apă din Europa, 103 grade Celsius.
