Azi am hotărât să facem o vizită Muntelui Vitosha. Este vorba de acel munte care îl vezi înălțându-se semeț în spatele Sofiei când te apropii dinspre nord. Vremea nu se anunța a fi prea bună dar să vedem cum ne-o fi norocul. Oricum nici pentru mâine nu era prea roz prognoza.
Am pornit spre Sofia. Nu prea îmi plăcea ideea că ne apropiem de Sofia, mai mult din cauza parbrizului spart, cel cu "Balgaria problem". Și cu cât te apropii mai mult de capitală, cu atât crește și numărul echipajelor de poliție rutieră. Ajungem noi la periferia sudică a Sofiei, pe o stradă principală, apoi virăm dreapta pe o stradă îngustă. Nu apucăm să terminăm virajul că mașina din fața noastră fusese semnalizată din scurt de către un agent de circulație să tragă pe dreapta. Și aparent nu încălcase nicio regulă: nu depășise viteza, a trecut pe verde la semafor, căci am fost în spatele ei o bună bucată de drum. Nu putea fi decât un filtru prin sondaj. După vreo 2 intersecții cu dreapta - stânga eram intrați în Parcul Natural Vitosha.
Gps-ul ne dirija spre Cascada Boyana. Pe drum am dat peste Cascada de bolovani. Asta trebuie să fie Zlatnite Mostowe. Hai să oprim. În poze nu mă impresionaseră chiar așa tare. Însă privindu-le în direct e cu totul altceva, sunt ceva aparte.
Oare urma asta ce-o fi reprezentând?!
Să ne îndreptăm acum spre Cascada Boyana. Nu știam dacă se putea ajunge la ea și din sus. Citisem doar că se poate ajunge la cascadă pornind de la Biserica Boyana pe un traseu de urcat destul de abrupt. Am întrebat și eu aici pe cineva de Boyana. M-a lămurit buștean. Hai să vedem unde ne duce totuși gps-ul. Nu ne-a dus chiar rău. S-a terminat drumul la o cabană, Cabana Momina Skala.
Aici ne-a arătat o doamnă încotro trebuie să o luăm și ne-a zis ca există indicatoare.
Am avut de coborât vreo 45 de minute. Mai bine de-atât nu cred că se putea.
Traseul ne-a dat impresia că va fi pustiu la cascadă, însă nu prea a fost așa.
Probabil că majoritatea urcau aici de la Biserica Boyana și nu coborau ca noi de la Cabana Momina Skala. Am avut puțin de așteptat să se elibereze peisajul.
Hai să urcăm înapoi la mașină.
Am luat-o puțin mai repede înainte că îmi mirosea a ploaie. Și chiar cu 100 m înainte de a ajunge înapoi la cabana, a pornit ploaia, ce-i drept una firavă.
Acum voiam să ajungem la Vârful Cerni Vrah, cel mai înalt din Vitosha. Știam că cel mai scurt traseu pornește de la Cabana Alko, însă nu aveam coordonatele acestei cabane pentru că nu le găsisem niciunde. Am mai fi vrut să ajungem și la Biserica Boyana, însă nu știu cum am reușit că nu mi-am notat coordonatele nici pentru aceasta. Dar stai puțin că avem ghidul Bulgariei și acolo sigur scrie adresa că citisem despre ea acasă. Hai că știe gps-ul să ne dirijeze și după adresă. Astfel am ajuns la Biserica Boyana.
Aici ne-am întâlnit cu un grup de persoane pe care le cunoșteam deja de la Cascada Boyana. Se pare că aceștia coborâseră pe jos de la cascadă și uite că am ajuns noi mai repede cu urcat pe jos până la Cabana Momina Skala și coborât apoi cu mașina până aici la biserică. N-aș fi crezut.
Parcarea era neîncăpătoare și mai erau și vreo 2 autocare venite. Inițial nu am realizat consecința acestui fapt. Când să cumpărăm bilete pentru intrare, am fost avertizați că mai avem de așteptat vreo oră și jumătate. În biserica este restricție la intrare pentru număr de persoane. Nu mai știu exact câte persoane puteau intra simultan și cât li se permitea maxim să petreacă în interior. Dar dacă ar intrau 8 persoane câte 10 minute, 2 autocare de 60 locuri ar termina într-o oră și jumătate, exact cât ne-a zis casiera de la bilete. Ce facem, mai așteptăm? S-a votat că nu vrem să așteptăm atâta timp pentru 10 minute de vizită și nici poze nu ne lăsa să facem. Hai să cumpărăm vederi cu toate picturile din interior și să ne continuăm drumul.
Cerni Vrah, venim! Am setat pe gps coordonatele vârfului și am pornit. Am început să urcăm pe serpentine. Din loc în loc, printre pâlcuri de copaci, puteam vedea cât ne-am înălțat deasupra Sofiei. Lasă că la coborâre o să oprim să facem o poză. Nu ne-am învățat minte încă să nu mai amânăm așa. Am intrat parcă în nori, a început să plouă torențial de nu mai făceau față ștergătoarele. Am ajuns sus, nu mai ploua.
Să sperăm că a fost ploaia pe aici și nu se mai întoarce. Suntem chiar la Cabana Alko.
Teoretic de aici nu am mai avea de urcat decât 1 oră până pe Vârful Cerni Vrah. Dar parcă nu ne-am avânta așa, mai ales că tuna și fulgera, iar ploaia se putea întoarce în orice moment. Cred că nu degeaba e pustiu pe aici. Cel mai probabil vremea i-a gonit pe toți. Până și paznicii s-au ascuns prin ghetele lor și se uitau mirați la noi: Oare ăștia ce-or fi căutând? O caută cu lumânarea?
Hai să mergem, că ne-am făcut damblaua: am venit până aici, am făcut o mică plimbare, am privit spre vârf încercând să îl identificăm, am văzut și aici bolovani la fel ca cei de la Zlatnite Mostowe;
poate o porni de aici râul de bolovani și o ține până acolo. Iar dacă se pornește acum vreo torențială nu scăpăm nefăcuți ciuciulete până la mașină. Mai bine să plecăm cât mai repede. Și n-ajungem bine la mașină că și începe torențiala.
Nu am reușit noi să ajungem pe vârf astăzi, cum aveam în plan, însă având în vedere prognoza meteo, consider că putea fi și mai și, până la urmă am ajuns la Cascada Boyana, unde nu speram.
Ce-ar fi ca la întoarcere spre Sapareva Banya să mergem pe partea cealaltă, să facem într-un fel înconjurul Muntelui Vitosha, să vedem Lacul Pancerevo și Lacul Iskar, cel de-al doilea fiind cunoscut și sub numele de Marea Sofiei. Cum să nu!? Așa facem! Am încercat să ne apropiem mai tare de lac, să facem și noi o poză de ansamblu, însă parcă toate drumurile erau private, și acolo unde era drum public, acesta se termina în fața proprietăților unor oameni ce aveau gardul în așa fel încât nu puteai nici măcar să ghicești că există un lac acolo în spate. În sfârșit am găsit o deschidere și pentru noi.
Acum putem pleca linistiți acasă. Pe drum am observat un indicator de obiectiv turistic cu o denumire pe care nu o găsisem prin cercetările mele. Cred că este vorba de o cetate, însă acum e cam târziu să o vizităm pentru că se cam lasă întunericul și nu o să vedem mare lucru. Poate o să avem timp mâine să venim încoace, că nu e departe de Sapareva Banya.
