Hai că anul ăsta ne-am propus să îi facem palmares Mihaelei. Dacă am prins-o așa dornică de plimbare pe munte, căutăm trasee în acest scop, chiar dacă noi le-am mai bătut la picior. Păi în weekendul ăsta vine și Laurențiu acasă. Nu-i nimic, pregătim un traseu de excepție, după care toți își vor dori să mai meargă cu noi la munte. Cred că și lui Laurențiu îi e dor de a merge la plimbare la munte cu noi, ultima oară am fost împreună în Apuseni. Vârful Ciucaș e candidatul perfect. Și astfel Mihaela va avea bifate, numai din acest an:
Va fi cam greu să găsesc cazare, având în vedere că majoritatea locațiilor au fost rezervate din timp pentru că au legat weekendul de ziua liberă de 15 august și au obținut 4 zile de stat la munte, iar noi ne-am trezit cam târziu. Ai mei nu au dat încă niciun răspuns invitației, dar nu mai pot aștepta, trebuie să rezerv ceva, că altfel mi-e teamă că nu vom mai găsi chiar nimic. O să caut ceva luând în calcul că ar veni și ei. La Cabana Vârful Ciucaș nu am găsit locuri libere, nici nu mă așteptam de altfel să găsesc, dar trebuia să încerc. Surprinzător, dar nu a fost nevoie să sun la 12 numere de telefon, cum am pățit pentru a urca în Iezer Păpușa. Cred că pe la al 4-lea număr apelat am găsit liberă o casă de țară cu 4 camere. Păi nu ne trebuie mai mult.
Acum ne întreabă și tușa Carmen dacă suntem acasă, ca să ne facă o vizită de joi, 15 august până duminică. Wow, asta chiar e o raritate, nu putem să dăm cu piciorul unei asemenea ocazii. Eu zic să îi facem o surpriză, o așteptăm acasă și vineri o luăm cu noi la munte. Numai bine că și-a luat bilete de tren dus-întors. Asta nu era în plan. Na, că acum trebuie să îi zicem să anuleze biletul de întoarcere. Și uite-așa s-a stricat o frumoasă surpriză. Acum avem puține emoții cum ne vom distribui în camere, dar stai că mai are o canapea în living, vedem noi cine va trage paiul cel scurt. Numai bine că ai mei au hotărât să se odihnească la domiciliu, așa că ne vom lăfăi.
Vineri e lejer pe direcția dus, când majoritatea au plecat încă de joi sau poate chiar de miercuri în minivacanță. Să nu stăm prea târziu în această seară că mâine trebuie să ne trezim devreme să urcăm pe munte. Nu într-atât lungimea traseului ne cere o plecare mai din zori, cât faptul că vom apela la taxiul montan, respectiv transportul oferit contra-cost de Cabana Vârful Ciucaș pentru a ne salva de scos limba de-un cot afară pe Valea Berii, iar acesta se va aglomera cu cât vom ajunge mai târziu. Am apelat la această variantă pentru a putea urca și mămăița, Carmen și Răzvan până la cabană. Lui Răzvan oricum îi era dor de ușile de butoi ale cabanei. Iar priveliștea de la cabană ar fi păcat să nu o vadă și Carmen cu mămăița. Apoi ei 3 vor rămâne la cabană, în timp ce noi, restul 4, vom merge până pe Vârful Ciucaș.
Sâmbătă dimineața aproape că mi-a ieșit planul cu plecatul devreme, dar cât de devreme totuși să pleci!? Am plecat pe la 9:30. Și pentru că doamna de la cabană ne sugerase să o anunțăm cu jumătate de oră înainte de a ajunge jos, în parcare, pentru a ne trimite o mașină, așa am și făcut. Cică nu e problemă, o mașină va fi jos. Pe la 10 ajungem și noi, în același timp cu alte vreo 3-4 mașini. Nu am încăput toți în prima mașină, așa că am mai așteptat vreo 40 de minute.
Se pare că nu duceau lipsă de mașini, ci doar de șoferi. În tot acest timp s-au adunat foarte multe persoane dornice de a urca la cabană folosind taxiul montan. Nici nu vreau să știu cum s-au împăcat în urma noastră, căci unii dintre cei proaspăt sosiți erau în stare să ne "fure" mașina pe care noi o așteptam de 40 de minute.
Pe la 11 ajungem și noi sus, la Cabana Vârful Ciucaș.
Ia uite ce Audi găsim aici parcat!
Aici ne despărțim. Răzvan va rămâne cu mămăița și Carmen să se joace pe aici. Eu, Cornelia, Mihaela și Laurențiu vom pleca spre Vârful Ciucaș.
Acolo, în depărtare or fi Munții Grohotiș?!
În primă fază mergem mai mult în plan orizontal,
numai bine pentru a avea timp de admirat formațiunile stâncoase, frumos șlefuite ale Ciucașului.
Astăzi încerc să fiu mai sprinten, dar Laurențiu se ține scai de mine. Cu greu reușesc să prind câțiva pași în față, doar pentru a-i cuprinde pe toți în același cadru, șerpuind în plan orizontal
sau în plină ascensiune.
Aceasta a fost porțiunea cea mai grea din traseu, un horn mai larg, plin de bolovani.
Acum traseul nostru continuă spre dreapta.
Însă este destul de bătut drumul și spre stânga. Nu-mi arde să mă aventurez încolo, însă aș vrea să știu. Astfel caut să îmi satisfac curiozitatea întrebând prima persoană pe care o văd venind din direcția respectivă. Era un domn cu alură de salvamontist. Umbla singur și parcă abia aștepta să îl întrebe cineva ceva, că a început apoi să povestească o grămadă de lucruri. Acestea sunt Tigăile Mari și traseul este mai mult de cățărare, nu ne recomandă să mergem.
Apoi a ajuns la etimologia cuvântului tigăi. Era un pic contrariat cum de s-a ajuns la tigăi, când de fapt ele au vrut să fie țiglăi, care cică ar însemna clăi, căpițe de fân. La momentul respectiv înclinam să îi dau dreptate, omul părea că știe ce spune, iar eu nu aveam habar de sensul cuvântului țiglăi, apoi transformarea țiglăi - tigăi părea plauzibilă, căci n-ar fi fost prima oară când se distorsionează lucrurile din cauza telefonului fără fir. Rezultatul final mi-a luat ochiul, uitând de orice semn de întrebare. Cu niște căpițe de fân aș găsi și eu asemănare, cu tigăi nu prea.
Ajuns în fața dicționarului caut țiglăi, nu găsesc nicio relație cu vreo căpiță de fân. S-a dărâmat toată ideea construită de respectivul. Ia să vedem tigăi ce sensuri secundare ar mai avea! Găsesc țigăi ca fiind o rasă de oi cu lână foarte fină. Hai că parcă are mai mult sens. Finețea cu care au fost șlefuite aceste stânci ar putea fi legătura cu o lână foarte fină, apoi asemănarea cu niște oi [...] ce să zic, imaginația nu are limite. Până la urmă oile sunt niște personaje foarte des întâlnite în peisajele montane. Deci nu ar fi chiar așa tare greșit numele, poate s-a pierdut în timp doar sedila de la ț. Ar trebui oare să le zicem Țigăile Mari?! Până la urmă și omul ăla m-a forțat un pic să pun la îndoială corectitudinea denumirii actuale și în privința asta cred că are dreptate, doar că s-a dus un pic prea departe. Sau cine știe!? Ar mai exista niște țiglăi sau țiclăie cu sensul de piscuri montane.
Trecem pe lângă Babele la Sfat.
Hei nu chiar așa repede! Hai să facem și noi o poză!
Ai dreptate. Am trecut de-atâtea ori pe aici și nu ne-am așezat niciodată și noi la sfat cu babele astea.
O altă potecă s-a conturat spre o grupare de stânci cu forme bine șlefuite. Astăzi nu ne interesează să le vedem mai de-aproape.
Însă încercăm să urmăm povața lu' nenea de mai devreme, să stăm să admirăm mai mult peisajele, să nu trecem așa în viteză.
Mai avem puțin de urcat.
Și ajungem pe Vârful Ciucaș.
Aglomerație mare aici.
Vom coborî pe partea cealaltă, ca să facem un circuit.
Observ că foarte multe persoane urcă pe aici, mult mai multe decât altă dată. Și foarte multe persoane în vârstă într-o formă de invidiat. Cred că este vorba de un eveniment organizat. Nu m-am lăsat și până la urmă am întrebat o doamnă în etate pe care am prins-o facând o pauză. Am aflat că participă la un concurs din cadrul unui eveniment organizat de o asociație montană. Concursul avea vreo 3 etape: de orientare, de drumeție montană și încă ceva, nu mai știu ce. Și partea cea mai atractivă avea să vină după lăsarea serii, când se vor asculta cântece de munte la chitară, la lumina focului de tabără. Tare mi-aș dori și eu să particip la astfel de evenimente.
Ceva mai jos ne întâlnim cu un personaj îmbrăcat într-un echipament ieșit din tipar. Hainele lui m-au dus cu gândul la un port tradițional de prin Germania sau poate Austria, având în vedere că nenea și-a luat numele de Tirolez de Piatra Mare. L-am ginit din prima că este un om umblat pe munți. Când l-am întrebat dacă putem face o poză cu el, a răspuns foarte amabil că da, doar ca apoi să completeze că e obișnuit să fie luat în râs de oameni pe stradă. Au, nici nu-mi trecuse prin cap așa ceva, omul chiar îmi era simpatic. Dar ce-ai putea să crezi când cineva vrea să facă poză cu tine, fără să te fi cunoscut dinainte, doar pentru simplul motiv că echipamentul tău montan nu se încadrează în peisaj!? Și totuși am vrut să am o amintire cu o vedetă.
Continuăm la vale! De la distanță observ cum pe cărare urca un patruped[...] neînsoțit. Ce să fie?!
Eram convins că e câine, dar nu înțelegeam ce să caute singurel pe aici.
La vreo 50 m în spatele lui apare și stăpânul. "Frumos cățel, zic eu mai tare când trece prin dreptul nostru, cu scopul de a mă auzi și acesta!" Nicio reacție. Insist: "E al dumneavoastră câinele?" Acum și-a dat seama că vorbeam cu el, se întoarce spre noi și ne întreabă în engleză dacă știm engleză. Aha, ăsta era motivul pentru care nu ne dăduse niciun răspuns. Am continuat să conversăm în engleză până a venit și soția lui. Am aflat povestea unui neamț ce s-a îndrăgostit de o româncă, alături de meleagurile natale ale acesteia. Se mutaseră de multă vreme în Germania, însă reveneau în România anual pentru acești munți.
Am întâlnit alți și alți participanți la eveniment. Mai trăgeam cu urechea la discuțiile lor. Cred că aveau de adunat niște indicii și de atins anumite puncte într-o limită de timp.
Facem pauză de afine.
Am găsit un piesaj mirific, unde să ne așezăm la picnic.
Ni se făcuse foame de ceva vreme, însă am tot amânat. Pe vârf era prea mare aglomerație,
apoi nu ne-a făcut cu ochiul niciun alt locșor până aici.
Porțiunea asta de drum chiar nu prea e vehiculată.
Nu-i nimic, o să ne sacrificăm să admirăm doar noi această minunăție.
Când ajungem să închidem circuitul
observăm din nou fluxul mare de oameni. Drumeți de toate vârstele au ieșit la plimbare spre Vârful Ciucaș în această frumoasă zi.
Mi-a sărit în ochi o mămică, eroină aș zice eu, având un rucsac cu copil în spate, mergând sprintenă după un al doilea, iar când acesta din urmă a început să plângă, l-a înșfăcat și pe acesta din zbor și a continuat cu el în brațe. Unu-n spate, altu-n față! Și nu pot spune că dădea semne de oboseală. Ce să mai zic!? Iar pe mine mă epuiza doar unul în spate.
Ajungem înapoi la Cabana Vârful Ciucaș.
Răzvan trăsese și-un pui de somn în tot acest răstimp.
Nu zăbovim prea mult, ne căutăm drum spre cazare. Ne așteaptă joacă și-un grătar de preparat.
