Toată vara ne-am făcut de cap. Păi ne-am permis, că a fost mămăița la noi, a stat cu Răzvan cât noi am urcat pe creste. Acum, dacă a început grădinița, mămăița a plecat acasă. Chiar dacă este vreme frumoasă de urcat pe munte, trebuie să căutăm ceva accesibil și pentru Răzvan, că nu mai are cu cine rămâne pe la poale.
Să încercăm un traseu pe creasta Munților Baiului, că n-ar trebui să fie deloc greu nici pentru Răzvan. Ca să fie și mai ușor vom urca cu telegondola din Azuga.
Cine mai merge cu noi? Ia uite, este Emi disponibilă. Surorile astea sunt ocupate în contratimp, când mergem pe munte cu una, când cu cealaltă.
Plecăm sâmbătă dimineață din București.
Ajungem după prânz la Azuga. Urcând la 13:30 în telegondolă, ne-am luat gândul că vom mai coborî cu ea, așa că am luat bilete doar dus.
Om vedea noi pe unde coborâm. Nu ne facem iluzii că am putea coborî în Sinaia sau Bușteni. Cel mai probabil vom coborî tot în Azuga, dar să vedem pe unde.
Am zis că ar cam fi timpul să îl "înțărcăm" pe Răzvan, așa că de data asta nu i-am mai luat rucsacul. Din acest motiv totul este în strânsă legătură cu rezistența și disponibilitatea lui de a merge pe jos.
Pornim pe creastă spre Vârful Baiul Mare.
Nu ajungem prea departe.
Să zicem că urcasem vreo 2 coame.
Om fi mers vreun kilometru sau poate 2!? Oricum mi s-a părut că mai mult am bătut pasul pe loc. Nici nu coborâsem bine din telecabină, că la prima pantă de urcat am început să auzim scâncete că nu mai poate, că a obosit. Dar nu am mers deloc pe jos azi, din mașină în telegondolă și apoi aici.
Am ajuns la o bifurcație. Spre Baiul Mare nu are sens să continuăm, cel mai bine ne întoarcem. Apoi am zărit o cruce metalică destul de mare pe o potecă spre stânga. Propun să mergem până acolo și apoi ne întoarcem. S-a votat.
Facem și o pauză de-un șnițel.
Greu și la întoarcere, chiar dacă suntem în coborâre.
Măcar peisajele sunt superbe.
Uite cum se plimbă unii!
Ajungem înapoi la telegondolă. Și pe unde coborâm acum? Păi cel mai scurt drum ar fi pe pârtia Sorica,
doar că e puțin cam abrupt.
Eu zic să fie scurt și intens.
Doar ce începusem coborârea că Răzvan a început să chițăie. Adevărul e că de data asta îi dădeam dreptate. Am încercat varianta în brațe dar nu am rezistat prea mult. L-am mutat pe umeri. După fiecare 50 m opream, îl dădeam jos de pe umeri și făceam 5 minute pauză. Dar de fiecare dată devenea din ce în ce mai dificil să îl ridic înapoi pe umeri.
Am ajuns în cele din urmă la mașină. Nu mă simt frânt, însă nu am de gând să mai fac asta.
Seara citesc un articol despre un proiect de asfaltare a unui drum forestier din Râșnov până la Cabana Diham. M-am gândit că a trecut ceva timp din 2017, când fusese scris articolul, și proiectul ar fi putut fi finalizat. Astfel ne-am propus ca a doua zi să verificăm. Nu ne mai ardea de trasee montane cu Răzvan.
A doua zi punem gps-ul cu direcția Cabana Diham și plecăm. Mergem o bună bucată de drum pe asfalt, apoi continuăm pe un drum pietruit destul de bun. Am mers fără probleme. Ajungem la capăt de drum.
Mai multe mașini parcate aici. Se pare că destul de mulți oameni știu de această cale de acces facilă până la Cabana Diham. De-aici mai avem doar o aruncătură de băț până la cabană, de urcat un mic deal și am ajuns.
Nu înțeleg de ce nu ne-am făcut drum încoace până acum,
căci priveliștea de aici este superbă.
Hai să ne mai și întoarcem ca să avem timp și de zoo, căci i-am promis lui Răzvan că mergem.
Pe drum înapoi ne întâlnim cu un 4x4 sănătos, al jandarmeriei montane. Nu aveam loc amândouă mașinile pe drum, așa că ies eu în lateral, pe iarbă și îi fac loc să treacă. Ei nu se mișcau de acolo, în schimb ne făceau flash-uri din faruri să trecem noi. Mi s-a părut un pic ciudat, ei ocupau tot drumul, nu se dăduseră deloc în lateral, iar puțin mai în față, pe partea mea, adică în lateralul drumului, stătea țanțoș un imens bolovan. Mai aștept puțin, poate se hotărăsc să treacă. Nu s-au decis să treacă, în schimb au coborât din mașină și se îndreptau spre mine. Mi-oi fi pierdut numărul la mașină!? Mi-oi fi găurit baia de ulei și o fi observat dâră de ulei în urma mea!? Ce s-o fi întâmplat?
- V-am făcut semn să treceți, de ce nu ați trecut?
Tonul răspicat cu care mi se adresase mi-a dat de înțeles că trebuie să îmi cântăresc foarte bine vorbele. În mod sigur mă are cu ceva la mână. Au început să se învârtă rotițele. Nu cumva om fi pe drum forestier!? Înainte ăsta sigur era drum forestier, dar după proiectul cu asfaltarea eram convins că i s-a schimbat categoria. Ce-i mai rău este că nu îmi aduc aminte să fi văzut vreun indicator de drum forestier, dar nu neg că l-aș fi putut rata. Trebuie neapărat să verific asta la plecare!
- Păi am un bolovan mare în față și nu pot trece peste el, căci risc să rămân pe aici.
Nu îmi permit să îi zic să treacă el, că s-ar putea simți lezat că îi zic lui ce să facă. Ar trebui să observăm că se mai înmoaie după ce am recunoscut că e superior, el având garda mai înaltă.
Jandarmul privind către bolovan îmi dă de înțeles că nu îl interesează și continuă:
- Ori treceți ori vă dau amendă! Că sunteți pe un drum interzis circulației publice.
Deci asta era, cu drumul forestier. Nu îmi vine să îl contrazic, deși sunt destul de sigur că nu e niciun indicator de drum forestier. Și dacă are dreptate, pierd niște bani doar din mândrie. Mai bine mă fac mielușel și poate mă aleg doar cu un avertisment.
Răspund:
- Bine, trec.
Intru înapoi pe drum, trec razant pe lângă mașina lor, intrând înapoi în frunziș după ocolirea bolovanului. Dacă aș fi făcut manevra asta când m-a flash-uit, înainte de a-l înștiința de existența bolovanului, cred că s-ar fi înfuriat.
Hai că am scăpat de data asta. Iar pe nenea ăla cred că îl supărase cineva foarte tare înainte. Mda, se poate întâmpla oricui să mai aibă și zile mai ciudate.
Nu uit să fiu cu ochii în toate părțile la plecare. Într-adevăr este un panou cu drum interzis accesului public, însă nu era indicatorul obișnuit de drum forestier, ci un panou alb. Pe tipul ăsta de panouri scrie de obicei nu faceți focul în pădure, cred că de-asta nici nu l-am observat. Oricum îmi este bine întipărit în minte să nu facem focul în pădure.
Acum putem merge liniștiți la Zoo Brașov!
Și-apoi acasă.
