Sunt într-o continuă căutare de trasee pe care să le putem parcurge cu Răzvan. De găsit am tot găsit idei, așa că trebuie să le filtrez cumva. Le aleg pe cele care au ceva frumos de văzut, fie un peisaj, o cascadă, niște formațiuni stâncoase, o cabană sau ceva aparte. Și, în afară de asta, caut pe cât posibil trasee pe care nu le-am mai parcurs. De multe ori nu găsesc prea multe poze convingătoare.
În weekend-ul care vine este vreme frumoasă, chiar foarte frumoasă. M-ar bate gândul de un traseu serios, dar i-am promis lui Răzvan că de data asta vom merge împreună cu el pe unul. Am făcut o listă mai scurtă de trasee posibile:
- am putea urca la Cabana Bunloc pornind din Dâmbu Morii;
- am putea merge pe traseu spre Poiana Stânei Regală;
- am putea urma traseul spre Șaua Joaca din Piatra Craiului, pornind din satul Peștera;
- am putea parcurge traseul de la Gura Diham până la Cabana Poiana Izvoarelor.
Dintre toate am ales ultima variantă.
Și pentru că e un traseu scurt și ușurel, am zis că nu e nevoie să rămânem peste noapte pe undeva pe Valea Prahovei. Am prezentat tuturor programul nostru încă de la începutul săptămânii, astfel dacă va dori careva să ne însoțească să aibă timp suficient să se hotărască. Nu aveam prea mari așteptări că se va lipi cineva la planul nostru. Dar au apărut Claudia și Dan, care aveau de gând să meargă la mare, dar le-am stricat planurile. Păi la așa vreme frumoasă și eu m-aș fi răzgândit în locul lor.
Și? Sâmbătă dimineață la ce oră plecăm? Păi zic să plecăm mai devreme pentru a evita aglomerația. Să încercăm un 7!
Nici ora 7 nu a însemnat un trafic foarte lejer, dar oricum a fost mult mai bine decât altă dată, când am plecat la 9. Nu am scăpat de aglomerația uzuală din Comarnic, dar am întârziat doar vreo 10 minute aici. În rest, am mers rezonabil până la Gura Diham. Când am parcurs cu street view șoseaua până la Gura Diham, văzusem toată zona plină de rulote. Acum toată zona este plină de panouri pe care scrie camparea interzisă. Și chiar nu am mai văzut nicio rulotă. Am mai văzut din loc în loc câte o mașină venită la iarbă verde. La capăt de drum mă așteptam să fie cam dificil de găsit un loc de parcare.
La ora 9 erau cam toate ocupate, însă am reușit să găsim unul îngrămădit pentru noi și încă unul pe iarbă pentru Claudia și Dan.
Foarte multă lume pleacă pe traseu de aici. Oare or fi urcând spre Bucșoiu - Omu?
Pornim și noi la deal? Păi hai!
Răzvan a pornit în forță.
Între el și Dan era o continuă întrecere.
Și uite-așa nu ne-am dat seama când am urcat partea mai înclinată de la începutul traseului.
Am intrat în pădure.
Au început să își facă apariția mici cursuri de apă care traversau poteca.
Acestea deveneau din ce în ce mai dese și mai mari pe măsură ce ne apropiam de Poiana Izvoarelor.
Acum s-a aprins beculețul. Pe semne ăsta este motivul pentru care se numește Poiana Izvoarelor, pentru că sunt foarte multe izvoare pe aici.
După aproximativ 2 ore am ajuns la Cabana Poiana Izvoarelor.
De jos am fost avertizați printr-un mesaj pe un panou că nu este deschisă cabana din cauza lipsei de personal. Nu ne facem griji căci noi ne-am luat în traistă pachețelul pentru picnic.
Foarte mult trafic pe aici. Am impresia că au mai venit drumeți și din altă direcție decât marcajul bandă roșie. Unii făceau picnic ca și noi, alții se chinuiau să înalțe un zmeu, alții se relaxau sau contemplau. Păi peisajul chiar îți permite.
După masă ne venea parcă să ne întindem puțin, precum boierul ăla mic căruia îi vine să doarmă-un pic. Apoi mi-am adus aminte că azi ne-am propus să ajungem și la Muzeul cinegetic de la Posada, iar acesta are program până la ora 17. Astfel ar cam trebui să pornim la vale,
ca să avem timp să vizităm și muzeul măcar 1 oră - 1 oră jumate, să nu o facem în fugă.
Am fost chiar încântați de acest traseu. O diferență de nivel de vreo 500 m, o distanță de aproximativ 3 km, un traseu urcat de Răzvan în 2 ore, fără să se plângă deloc.
Trebuie să îmi contrazic spusele de la Buila - Vânturarița, acum chiar cred că Răzvan ar putea face fără probleme traseul de la Bărbătești până la Schitul Pătrunsa. Începe să se lărgească orizontul, am putea aborda din ce în ce mai multe trasee.
Ne îndreptăm acum spre Muzeul cinegetic de la Posada. Pe drum Răzvan a adormit. Acum stăteam și ne întrebam dacă să îl trezim să vizităm muzeul sau să continuăm direct spre casă. Până la urmă ne-am hotărât să ne oprim, căci nu se știe când o să mai ajungem pe aici în timp util să îl putem vizita.
De data asta am zis că nu mai vrem să plătim taxa pentru a putea face poze în interior, asta și pentru că am făcut suficiente poze data trecută. De la ultima vizită, au terminat de amenajat încăperea cu povești: Scufița Roșie, Capra cu trei iezi și Ursul păcălit de vulpe.
