Jurnale de călătorie sau povești din excursii. Plimbările generează întâmplări, unele dintre ele haioase. Din teren te întorci cu informații utile pentru planificarea unei alte ieșiri. Iar amintirile cu care rămâi sunt neprețuite.
Anul trecut, pe vremea asta, eram în Elveția și urma să mergem la Zermatt pentru a admira emblema Elveției, Matterhorn-ul, că doar era Ziua Națională a Elveției. Anul acesta, de 1 august, avem în plan să urcăm pe Vârful Viševnik. Vremea s-ar putea să fie de partea noastră. Sunt ceva șanse de precipitație după prânz, dar nu par a fi de speriat. Poate ar trebui să plecăm de acasă puțin mai devreme ca cel puțin să nu ne prindă ploaia la urcare. Bineînțeles că nu am plecat mai devreme. Doar suntem în concediu, nu ne putem dezice de la leneveala de dimineață. Urmăm…
[...]
Știam că ajunși în zona Jesenice vom avea nevoie de cel puțin 2 zile cu vreme superbă, una pentru a urca pe Slemenova Špica și alta pentru a urca pe Viševnik. Cornelia aruncase un ochi încă de la începutul concediului pe vremea ce urma să o avem aici și nu era prea încântată. Am gândit atunci că asta e, vom analiza când vom ajunge acolo și eventual vom face permutări pentru programul zilnic. Însă lucrurile s-au mai schimbat de atunci și chiar s-au schimbat în bine. Mai bine de atât nici că se putea, în fiecare zi era o prognoză de vreme frumoasă. Cu puține semne…
[...]
Dacă ieri a fost ziua Lacului Bled, azi avem în vizor alt lac foarte fotogenic, Lacul Bohinj. Și astăzi vrem să facem ceva similar, respectiv să îi dedicăm întreaga zi Lacului Bohinj. Însă cred că ne-ar mai rămâne ceva timp și vom mai adăuga pe listă 2 obiective din imediata apropiere: o cascadă și niște chei. Am setat pe gps coordonatele parcării de la gondola Vogel și am pornit. Pe drum nu am văzut nicio deschidere la lac. Parcă tot malul era acoperit de copaci. Uite totuși o breșă. Apoi am fost preocupat cu găsirea unui loc de parcare la telegondolă. Vom urca în…
[...]
Am ajuns fix la mijlocul concediului. Sperăm ca și partea a doua a concediului să fie la fel de frumoasă ca și prima. Astăzi trebuie iar să ne mutăm reședința. Nelu, căruia la început nu-i plăcea această locație, acum parcă nu-i venea să mai plece. Însă trebuie să împachetăm și să ne mutăm în apropierea Lacului Bled. Ah, știu de ce voia Nelu să mai rămânem. La fiecare schimbare de reședință, Nelu nu mai are parte de confortul din restul zilelor, căci trebuie să țină în brațe rucsacul lui Răzvan. Pornim pe la 10:30. Se pare că gps-ul ne va învăța un drum…
[...]
În loc de Bună dimineața! Azi mergem în aceeași direcție ca și ieri, doar că ceva mai departe. Și pentru că începem cu cel mai îndepărtat obiectiv, gps-ul ne zice că avem de mers 2 ore până la destinație. Astăzi observăm toate semafoarele, pe care le prindem, bineînțeles, pe toate roșu. Însă nu ne-au deranjat așa tare. Probabil din același motiv ieri nici nu le-am băgat în seamă. Pe la Kobarid ne atrage atenția un lac mare, de o culoare ireală, pe care se făceau diverse sporturi nautice. Nu zăbovim prea mult, căci ținta noastră este mult mai departe. Mai târziu…
[...]
Ne-am mutat de aseară într-o zonă ceva mai înaltă. Ca urmare, am zis noi, că va mai scădea temperatura. Așa că ar trebui să fim pregătiți cu haine mai groase pe unde vom umbla astăzi. Dar unde vom merge astăzi? Păi mai întâi și mai întâi vom merge la Cheile Tolmin. Acestea știu că sunt niște chei foarte spectaculoase unde vom plăti o taxă de intrare. Și dacă este cu taxă, ne așteptăm să fie și aglomerat. Oprim puțin să mai admirăm împrejurimile. Pe drum ne fac cu ochiul niște mașini... de ziceam că ne-am nimerit într-o scenă de film. Ajungem la locație.…
[...]
Astăzi ne mutăm reședința din această superbă locație. Sperăm ca și următoarea să fie tot la fel, având totuși șanse mari să fie mult mai frumoasă, fiind situată în mijlocul unor munți mai înalți. După plimbarea de aseară cu poneiul cel mare ne-a rămas gândul la promisiunea gazdei că astăzi dimineață, înainte de plecare ne va plimba cu poneiul cel mic. Ieșim repede afară din casă ca să ne vadă gazda și să pregătească poneiul. Nu dură mult și apăru și poneiul. Uraaaa! Nu mai putem de bucurie. Hopa sus călare! Nu avem șa nici la acesta, iar pentru echilibru…
[...]
Peștera Križna este prima pe lista de azi. Această peșteră are un program mai aparte, cum nu am mai văzut la alte peșteri: câte o intrare la fiecare 2 ore, iar prima la ora 11:00, ultima la 17:00. Ar fi trebuit să plecăm la ora 10:00, ca să prindem prima intrare. Însă acest lucru nu a fost realizabil. Era ora 11:10 când am văzut indicator 1 km până la Peștera Križna. Urmează o porțiune de drum nepavat. Nu mai avea sens să mai mergem până în fața peșterii ca să ne convingem că trebuie să așteptăm 2 ore, având în vedere că programul era afișat și aici. Eu zic…
[...]
Nu am apucat să cercetăm împrejurimile locului unde ne-am cazat.. De fapt, a fost vremea cam închisă până astăzi și nu am petrecut prea mult timp pe-afară. Acum însă a răsărit soarele pe straduța noastră. Se pare că împărțim același acoperiș cu niște roiuri de albine. Însă nu mi-am dat seama până în acest moment. Albinuțele nu și-au făcut deloc simțită prezența. Inițial am crezut că totul este de formă, doar de decor, însă nu, acolo chiar trăiesc albine. Ele au grijă de livadă și de ochiul acest de apă cu 2 nuferi. Astăzi avem de vizitat probabil cea…
[...]
Privisem cu o seară înainte prognoza meteo pentru toate itinerariile ce ni le propusesem pentru această regiune. Și câștigătoare a ieșit varianta cu litoralul Sloveniei, căci avea cele mai puține șanse de ploaie. Pentru restul era foarte posibil să ne ude. În drum spre litoral am zis să ne agățăm și de o peșteră. În această regiune predomină un relief carstic și acesta favorizează apariția peșterilor. Peștera Postojna este o peșteră de referință, mândria slovenilor, prin care te plimbi cu trenulețul. Cu alte cuvinte nu trebuia ratată. Noi am mai vizitat-o în…
[...]
După ce am vizitat grădina zoologică de la Zagreb, pentru astăzi ne-am propus să vedem și câteva castele din Slovenia, în drumul nostru spre locația de cazare, respectiv spre Rob, care se află la vreo 30 km de Ljubljana. Setând pe google maps coordonatele primului castel, acesta ne scoate de pe autostradă în apropierea graniței. Câțiva kilometri ne despărțeau acum de primul castel și noi încă nu părăsisem Croația. Nu cumva am notat un castel din Croația?! Oare Castelul Mokrice să fie în Croația?! Păi altfel nu văd cum să fie. Ne dirijează google maps pe străzi…
[...]
Am constatat, de-a lungul timpului, că nu e chiar ușor să strângi o gașcă și să reușești să îi ții pe toți uniți în aceeași direcție într-o ieșire. Scopul ce am reușit să îl văd unind gașca cea mai mare într-o ieșire la munte, a fost relaxare la o cabană cu mâncare, băutură, jocuri de societate, muzică de ascultat și voie bună. Nu e tocmai formatul pe care vrem să îl obținem. Vrem ca scopul principal să fie un traseu pe munte și restul să fie lucruri adiacente, în timpul rămas liber. Claudia se tot chinuie de ceva vreme să ne strângă, dar vrea să strângă…
[...]
De-abia plecasem din Munții Ciucaș și am deschis prognoza meteo pentru weekend-ul următor. Și ziua de duminică chiar dădea semne că s-ar putea să fie fără ploaie. Unde să mergem, unde să mergem? Până în urmă cu ceva vreme în programul orientativ pentru întreaga vară, în dreptul acestui weekend scria Retezat, adică Lacul Bucura, campare la cort. Și s-ar fi potrivit destul de bine având în vedere că de duminică până miercuri arată vreme frumoasă. Ar fi fost excelent. Însă ploile exagerate din ultima vreme au rupt drumul spre Poiana Pelegii în mai multe locuri făcând…
[...]
Ne-am planificat de mult timp că Ziua lui Răzvan o vom petrece la munte, la părinții Cristinei. Dacă anul trecut nu am făcut nicio masă tradițională la Pensiunea Dobrin, hai să recuperăm anul ăsta! Și dacă ajungem acolo, trebuie să facem și un traseu pe munte. Și uite-așa împușcăm noi 3 iepuri dintr-un foc. Bine, bine, dar ce traseu să alegem? Păi ne-a rămas restant Vârful Ghițu. Nu, că e prea lung, prea mult de urcat, prea obositor. Decât să urcăm pe Ghițu, mai bine urcăm pe Lespezi. Bine, atunci să urcăm pe Lespezi! Păi ar trebui să alegem un traseu pe care…
[...]
După traseul făcut ieri, ne întrebam oare ne vom mai putea mișca astăzi. De fapt doar Emi se întreba asta. Eu mă întrebam dacă mai avem chef de vreun alt traseu azi. Și, mie cel puțin, îmi cam lipsea. Încercam să aranjez lucrurile de așa natură încât să nu ajungem să urcăm la Cetatea Zânelor. Mai ales după ce citisem că ar fi de mers cam 5 km și ne va lua cam 2 ore. Pe lista de obiective găsită la pensiune mai scria ceva de o cetate: Cetatea Ileana Cosânzeana. Nu mai auzisem de aceasta, dar lista părea a prezenta la modul distinct cele 2 cetăți: Cetatea Zânelor…
[...]
Despre Munții Vrancei am auzit că sunt niște munți foarte sălbatici. Și asta mi-a ajuns la urechi din mai multe surse. Dar sunt totuși niște munți unde nu am urcat pe niciun vârf. Am fost cu ceva vreme în urmă în vizită pe la Lepșa și de-acolo am plecat la plimbare pe Cheile Tișiței. Însă cam atât. Dar oare niște vârfuri nu au munții ăștia? Ia să vedem care este cel mai înalt vârf de aici. Vârful Goru! Și are 1785 m. Hai că sunt destul de înalți, comparativ cu Munții Perșani și Munții Bodoc, din turele trecute. Adevărul e că ar fi trebuit să mă aștept…
[...]
Weekend-ul anterior a fost agitația de 1 mai. Astfel, oriunde te-ai fi dus dădeai peste aglomerație, inclusiv la mare. Noi ne-am hotărât să mergem la mare săptămâna următoare, căci sigur ar fi mai lejer. De fapt, avem un motiv bine întemeiat să ajungem la Constanța: este ziua lui tătăiță. Ce-ar fi dacă tot ajungem la Constanța, să mai și vizităm ceva. Altfel, când mai mergem în plin sezon, nu este chiar lesne să te deplasezi între Constanța și Mangalia, căci acolo avem în plan să ajungem. Avem pe listă Cetatea Callatis de foarte mult timp, însă nu s-a legat niciodată…
[...]
Munții Bodoc ar putea fi considerați de unele persoane, nu dăm nume, niște dealuri. Să zicem că îi înțelegem, având în vedere că sunt obișnuiți cu Munții Făgăraș, că doar aceștia din urmă sunt de 2 ori mai mari decât ei. Faptul că pe la altitudini mari este încă zăpadă ne face să ne orientăm privirea spre munți mai puțin înalți. Și apoi trebuie să căutăm trasee mai ușurele pentru a ne intra în formă. Dar faptul că sunt munți mai mici nu înseamnă nicidecum că sunt trasee mai puțin solicitante. Parcă sunt de-un făcut traseele astea, dacă urci la 2500…
[...]
Nu mi-ar fi trecut prin cap câte cetăți pot ascunde munții noștri. Căutând un nou traseu pentru un weekend cu vreme însorită, găsesc în Munții Perșani o cetate de care nu mai auzisem. Nu am băgat-o prea mult în seamă, mi-am continuat căutările. Cetăți numai cu numele am "văzut" mult prea multe. Am notat totuși traseul ca fiind apropiat de ceea ce căutam, având în vedere lipsa de antrenament. Revin mai târziu să văd și alte perspective asupra traseului și văd poze cu cetatea. Ooo, păi se văd destul de bine rămășițele unui turn de apărare. Și apoi la o distanță…
[...]
Trebuie să ne facem drum la Galați, dar nici nu mă îndur de un weekend frumos, să îl las așa să se risipească fără a vedea un munte. Stai așa că știu soluția la această dilemă: mergem în Munții Măcin. Cornelia vine în completare: parcă mai aveam și o cetate pe acolo de văzut. Așa este! Nu mai știu cum se numește, dar e situată undeva între Hârșova și Măcin. Scotocesc prin notițele mele și găsesc: Cetatea Beroe - Ostrov. Și din Munții Măcin ne mai rămăsese un traseu. Da, dar eu tot Culmea Pricopanului aș vrea să o vedem, căci e cea mai spectaculoasă…
[...]