După ce am vizitat grădina zoologică de la Zagreb, pentru astăzi ne-am propus să vedem și câteva castele din Slovenia, în drumul nostru spre locația de cazare, respectiv spre Rob, care se află la vreo 30 km de Ljubljana.
Setând pe google maps coordonatele primului castel, acesta ne scoate de pe autostradă în apropierea graniței. Câțiva kilometri ne despărțeau acum de primul castel și noi încă nu părăsisem Croația. Nu cumva am notat un castel din Croația?! Oare Castelul Mokrice să fie în Croația?! Păi altfel nu văd cum să fie. Ne dirijează google maps pe străzi întortocheate, înguste, precum aleile dintr-un mic sătuc de la țară. Și ajungem la punctul de trecere a graniței. Poate e mai bine să trecem pe aici, că nu stăm la coadă. În nici 5 minute eram în Slovenia.
Stai așa, că nu avem vignetă. Îmi notasem să luăm vignetă de la ultima benzinărie din Croația. Acum e cam târziu. Hai să vedem unde este cea mai apropiată benzinărie. Hai că nu e departe. Mă trezesc că gps-ul mă bagă pe autostradă ca să ajungem la benzinărie. Înapoi nu pot să mai dau. Sper că nu au cameră de verificare a vignetei chiar aici. Cum oi fi reușit să aleg și eu o benzinărie chiar de pe autostradă? Nu știu. Cumpăr vignetă, o lipesc pe parbriz și acum să pornim mai departe. Hm, dar suntem pe sensul greșit al autostrăzii: direcția înainte ne întoarce în Croația. Or să zică vameșii că facem mișto de ei dacă mai ieșim și mai intrăm o dată în Slovenia. Hai că mai este o ieșire de pe autostradă până să trecem granița.
Acela trebuie să fie.
Ajungem la Castelul Mokrice.
Între timp Răzvan adormise, așa că nu pierdem prea multă vreme cu plimbarea, facem doar câteva poze.
Acesta este un hotel.
Nu are taxă de vizitare.
Dar poate vrem să dormim o noapte în el. Sau poate nu.
Următoarea oprire: Castelul Brežice.
Acesta se poate vizita și în interior contra unei taxe. Și chiar am ajuns în timpul programului. Răzvan încă doarme, așa că trimit restul găștii să îl viziteze, în timp ce eu rămân paznic la mașină. După vreo jumătate de oră se trezește și Răzvan. Acum stăteam în dubiu: să intrăm și noi sau să îi așteptăm.
Răzvan și-a exprimat părerea: să intrăm și noi! Văzusem niște poze din interior și una dintre ele, a unei săli cu picturi extrem de frumoase pe pereți, parcă aș fi vrut să o văd în direct. Deci, să intrăm!
Castelul este destul de mare, cu mai multe etaje, cu multe săli. Am avut puține emoții că nu îi vom găsi. Ar fi existat posibilitatea ca noi să intrăm pe o parte, iar ei să iasă pe alta. Instictiv am pornit spre ultimul etaj și pașii m-au purtat spre sala ce voiam cu ardoare să o văd,
de parcă aș fi cunoscut preabine castelul.
Și ghici ce? Aici i-am găsit și pe restul.
Acum continuăm turul împreună.
Mai descoperim un salon de creație pentru copii, unde i-a fost pus la încercare spiritul creator al lui Răzvan, sau poate a lu' mami.
Mai avem un castel pe lista de azi: Castelul Otočec.
Când am pus 3 castele de vizitat astăzi, nici prin cap nu mi-a trecut că vom ajunge chiar să le vedem. Mai degrabă mă gândeam că vom sări peste ele din lipsă de timp. Dar uite că ne-a rămas timp să îl vedem chiar și pe ultimul.
La Castelul Otočec ajungem chiar după terminarea ploii și în urmă rămăsese o atmosferă de mister cum rar întâlnești.
Ceața se întindea pe deasupra lacului ce înconjoară castelul, așa cum numai prin filme am putut vedea până acum.
Și acest castel este transformat în hotel.
Nu mă atrage totuși să mă cazez în el.
Aș prefera să mă cazez în fața lui, astfel încât să îl pot privi tot timpul, decât să dorm în interior.
Acum, că am bifat tot ce aveam pe listă, ne putem îndrepta spre locația noastră de cazare.
