Am ajuns fix la mijlocul concediului. Sperăm ca și partea a doua a concediului să fie la fel de frumoasă ca și prima. Astăzi trebuie iar să ne mutăm reședința. Nelu, căruia la început nu-i plăcea această locație, acum parcă nu-i venea să mai plece.
Însă trebuie să împachetăm și să ne mutăm în apropierea Lacului Bled. Ah, știu de ce voia Nelu să mai rămânem. La fiecare schimbare de reședință, Nelu nu mai are parte de confortul din restul zilelor, căci trebuie să țină în brațe rucsacul lui Răzvan.
Pornim pe la 10:30. Se pare că gps-ul ne va învăța un drum nou. După vreun kilometru însă ne oprim în fața unor cabluri metalice întinse dintr-un capăt la celălalt al străzii, precum cele electrice care înconjoară țarcurile de animale. Facem cale întoarsă. Poate ar fi fost bine să pună la începutul acestei străzi un semn că acest drum se înfundă. De data asta am nimerit pe drumul care trebuie. Tot drumuri înguste, șerpuite, când în rampă de 15-20%, când în pantă de aceeași înclinație. Mai întâi mergem pe drumuri pustii, apoi ușor, ușor începe a se anima totul.
Pe la ora 12 fără ceva ajungem să vedem Lacul Bled.
Aglomerație mare aici, în zona Lacului Bled: care fac plajă, care se plimbă pe malul lacului, care se plimbă pe lac cu diverse abstracțiuni, care stau efectiv și admiră priveliștea.
Foarte interesantă bicicleta asta.
Primul obiectiv pe care îl vom vizita astăzi este Castelul Bled, amplasat pe o stâncă, puțin deasupra Lacului Bled, veghindu-l parcă pe acesta.
Începem a auzi împrejurul nostru dulcele grai de acasă. Nu știam că și Lacul Bled este o destinație mult apreciată de români, aveam impresia că până la noi s-a auzit doar de Peștera Postojna.
Intrăm să vizităm Castelul Bled.
Am aflat ceva interesant. Din Lacul Bled apa curge în râul Sava și apoi prin intermediul Dunării ajunge în Marea Neagră. Uite-așa încep să se lege în mintea mea diverse zone din Europa.
Tariful pentru parcare la Castelul Bled era pentru 2 ore, indivizibil, însă nu am ajuns să îl depășim nici plimbându-ne agale prin tot castelul și admirând fiecare coltișor
și toate belvederile asupra Lacului Bled.
Aici se face plajă.
N-ar strica o croazieră pe lac cu o ambarcațiune nemotorizată. Bag seamă că deplasarea bărcii este asigurată de un luntraș.
Ar fi intersant să facem o plimbare și până pe insula din mijlocul lacului.
Hai să mergem să privim Lacul Bled de sus, însă dintr-o altă locație, de unde în prim plan vom avea insulița cu bisericuță din mijlocul lacului.
Greu cu locurile de parcare. Chiar dacă sunt cu plată, nu găsești loc liber. De fapt, găsisem niște locuri libere, unele erau într-o extremă a stațiunii, altele în alt colț, însă mult prea departe de locația unde aveam nevoie. Până la urmă, după ce învățăm bine zona, observ că aleea pe care ar trebui să pornim pe jos spre punctul de belvedere este accesibilă și pentru mașini, chiar dacă nu este asfaltat, dar cel mai important, nu este interzis accesul mașinilor. Singurul indicator de la intrare era oprirea interzisă, însă la 50 m mai sus se forma un refugiu numai bun pentru parcat și chiar erau destule mașini parcate. Aici lăsăm și noi mașina. Continuăm pe jos, deja făcusem destul de multă economie de mers pe jos. De aici chiar nu mai era mult. Singurul neajuns era căldura. Nu ne-am dat însă înapoi, ci am urcat.
Mă gândesc că acest indicator ar trebui să ne fie de folos.
Nicio denumire de aici nu mi-e cunoscută, dar cred că Ojstrica este numele belvederii noastre întrucât este aceeași direcție ca și pe gps-ul meu. De aici începe o potecă mai îngustă și mai stâncoasă, așa cum îi place lui Ionel.
Bine că nu a fost prea lungă.
Am descoperit aici o minunată priveliște.
A meritat tot efortul. Cam aglomerat totuși. Iar singura băncuță disponibilă pentru a admira acest tablou era ocupată de niște personaje care nu se mai dădeau plecate și nici măcar nu păreau interesate de priveliște, ci de citit la șnapsul lor.
Acum ar fi bine să ne îndreptăm spre cazare, să ne luăm în primire cheile și apoi să pornim spre alt punct de belvedere.
Nu zăbovim prea mult după ce mutăm bagajele în camere, cu toate că parcă ne venea un pic să ne întindem. Însă timpul zboară și mai bine lăsăm odihna pe mai târziu.
Galetovec se numește vârful de unde urmează să privim Lacul Bled, pentru o altă perspectivă. Mergem vreo 40 de minute cu mașina, o parcăm pe marginea drumului și pornim pe jos pe o potecă bătută. Chiar la intrarea în traseu este un indicator că pe aici trebuie să continuăm spre Galetovec, însă pe parcurs nu există marcaje.
Nu prea avem cum să ne pierdem, căci drumul este evident și destul de lat, ca de mașină. Și apoi mai avem și track-ul gps care ne zice că suntem pe drumul cel bun. Chiar la ieșirea din pădure este un gărduleț din sârmă precum cel întânit azi dimineață pe șosea. Putem trece prin lateralul lui, fără a sări pârleazul.
Am ajuns la o căbănuță, unde chiar sunt 2 persoane. Aș fi zis că e o stână, însă nu vedeam oile, iar câinele era pașnic.
Dăm binețe oamenilor și ne vedem de drum.
După vreo jumătate de oră ajungem pe Vârful Galetovec. În total am făcut cam 1 oră.
Foarte frumoasă priveliștea de aici.
Chiar cred că efortul depus pentru a ajunge la această minunată belvedere este destul de mic. Ce-i drept de aici nu se vede insulița din mijlocul Lacului Bled, însă nu aș putea spune că acest lucru îi știrbește în vreun fel nivelul de strălucire.
Cu un zoom serios se poate vedea și Castelul Bled.
La întoarcere nu mai nimerim pe același drum pe care am urcat. În mai multe rânduri am ratat traseul, însă gps-ul a avut grijă să ne aducă pe drumul cel bun.
Nenea de la căbănuță mi-a dat impresia că plecase în căutarea noastră, căci stătusem pe vârf destul de mult.
Păi cred și eu, cum să-ți mai vină a pleca de la o asemenea priveliște?! Am schimbat câteva vorbe cu el, el pe limba lui, noi pe limba noastră, dar ne-am înțeles destul de bine. Noroc că mai bunghea el câteva cuvinte în engleză. Aflând că suntem din România, s-a apucat să ne zică ce știe el despre România: Ceaușescu, Iliescu, Iohannis. Și surprinzător, nu a zis nimic de Dracula, nici de Hagi, dar nici nu a reacționat la auzirea acestor nume. E clar, nu-i place fotbalul, nici filmele, însă îi place politica.
Pe drumul de întoarcere îmi sare în ochi un semn de circulație.
Ce-o fi vrând să zică?! Eu l-aș interpreta ca: "Atenție broaște!". Oare chiar ăsta este scopul lui? Să fim atenți să nu călcăm broaștele?
Am vrut ca ziua de azi să o dedicăm locației Bled. Altfel am fi avut alte obiective mai aproape de casă. Și pare-se că am reușit să o umplem. Ba chiar ar mai fi fost câteva locuri de belvedere asupra Lacului Bled ce-ar fi meritat verificate. Dar prea multă drumeție prin căldură dăunează bunei dispoziții.
Și în încheiere din nou Castelul Bled.
