Nu mai știu exact cum a venit ideea unei excursii în Serbia. Anul trecut dacă ne întrebai unde vom merge anul ăsta în concediu, am fi zis Turcia. După aia ne-am răzgândit și am zis că îl vom petrece în țară. Am schițat eu un itinerariu cu locuri de vizitat din Moldova. Până cu vreo lună înainte de concediu așa era stabilit. Însă parcă nu eram așa încântați de plan. Ne mai întrebam din când în când: "Și noi unde mergem în concediu!?" ca și cum nu am fi avut nimic stabilit. E clar trebuie să schimbăm ceva. A răsărit ca din senin ideea cu Serbia și imediat după aia ne-am apucat de scotocit să vedem ce condiții trebuie să îndeplinim ca să călătorim în Serbia, căci nu e membră UE și ce avem de văzut acolo. Am aflat că poți călători în Serbia până la 60 de zile doar cu buletinul. Apoi am căutat locații de vizitat și adunasem destul de multe lucruri frumoase. Am întocmit o listă cu toate, apoi m-am apucat să le poziționez pe hartă să vedem cum pot fi grupate. Parcă nu erau suficiente. În 2 săptămâni ar putea încăpea mai multe. Și astfel am continuat cercetările. Încă vreo 2 săptămâni am mai tot completat harta cu locuri de vizitat. Locuri frumoase aș mai fi tot găsit, dar devenea din ce în ce mai greu să găsesc și localizarea acestora. Când am văzut că obiectivele s-au concentrat destul de frumos pe câteva zone am pornit la crearea propriu-zisă a itinerariului, cu locații de cazare, cu obiective de vizitat pe zile. Am terminat tot planul, am făcut și rezervările la hoteluri, dar când am luat la bani mărunți planul ca să detaliez fiecare zi cu detalii de cazare și obiective cu poze și coordonate gps ceva nu îmi plăcea la el. L-am refăcut în întregime și am schimbat absolut toate rezervările. De data aceasta trebuia să fie bine căci una din rezervări deja nu o mai puteam anula. Hai că de data asta eram mulțumit de rezultat. Așa rămâne!
Sâmbătă am plecat din București pe la 14:30, după ce am cărat și am aranjat bagaje în mașină vreo 2 ore, că de, plecăm pentru 2 săptămâni. Și colac peste pupăză nu funcționa nici liftul, noroc că aveam de cărat greutatea la vale. După vreo 6 drumuri făcute, au terminat și băieții de reparat liftul, numai bine pentru ultimele drumuri, când începusem să mă mișc în reluare.
Am urmat autostrada spre Pitești, apoi drumul spre Craiova. În apropiere de Pitești a început să ne ude.
Și ne-a udat până după Slatina.
Aveam pe listă câteva lucruri de vizitat, cum ar fi Mănăstirea Brâncoveni, Mănăstirea Jitianu. Dar pentru că am plecat destul de târziu și pentru ca mai și ploua am sărit peste ele.
Ajunși la Drobeta-Turnu Severin se înseninase și mai aveam vreo oră de lumină, suficient cât să mergem să vedem Piciorul Podului lui Traian și Castrul Drobeta. Cetatea Medievală a Severinului o mai văzusem și cu altă ocazie, însă de data asta se putea vizita și în interior. Aici lângă cetate este un panou pe care scrie Piciorul Podului lui Traian, ca și cum acolo ar fi și nici nu am văzut vreun indicator încotro ar trebui să te îndrepți pentru a ajunge să îl vezi. Noroc că studiasem harta google înainte și știam cam pe unde vine. Am luat-o prin port și am urmat Strada Portului până la capăt. Când s-a stricat drumul parcă nu-mi venea să continuăm pe acolo fără să știu cu siguranță că nu trecem pe lângă el fără să îl observăm. Așa că am întrebat un biciclist. Foarte amabil biciclistul oprește și ne spune că mai avem 50 km până acolo. Stai măi nene că nu întreb de Piciorul Podului lui Traian de pe partea sârbilor, ci de cel de aici. La care el, zâmbind, pe acesta îl puteți vedea continuând pe acest drum cu hârtoape și bălți, dar să mergem cu atenție cu mașina. Drumul se termină chiar acolo, nu avem cum să îl ratăm. Dar ne-a sugerat să le facem o vizită și sârbilor că acolo se mănâncă mai bine și mai ieftin. Și băutura este mai ieftină și mai bună, și putem trece doar cu buletinul. Păi așa vom face, dar mâine, nu azi.
După nici 500 de metri am ajuns la Piciorul Podului.
Am fi putut să mergem și pe jos căci am fi mers cam cu aceeași viteză. Am făcut câteva poze.
De aici se putea vedea și Piciorul Podului de pe partea sârbească.
Mâine vom privi de pe partea cealaltă în direcția asta.
Tot de pe hartă observasem că lângă Piciorul Podului este Castrul Drobeta.
Însă nu prea vedeam cum am putea ajunge acolo de aici, căci era un deal cam abrupt de urcat. Hai să ne întoarcem și să căutăm Strada Anghel Saligny, căci pe acolo trebuie să se facă accesul în castru.
Să oprim să mai facem o poză la Cetatea Medievală.
Am ajuns lângă castru, însă ne despărțea un zid înalt prin care nu puteam vedea nimic. Hai să îi dăm un ocol poate vom putea intra prin altă parte. Am mai găsit două locuri de acces, însă erau porți încuiate. Așa că ne-am mulțumit să îl privim și să îl pozăm de peste gard.
Gata, hai să ne retragem la culcuș. Am văzut ceva și pe ziua de azi, când nici nu mai speram.
