Pregătirile de dimineață durează destul de mult, chiar dacă ne trezim devreme. Am plecat în jurul orei 12. Cred că va trebui să ne obișnuim cu ideea că asta ne va cam fi ora de plecare zilnică.
Prima țintă pe ziua de azi: Felix Romuliana.
Ajunși aici am constatat că Felix Romuliana face parte din Patrimoniul UNESCO și reprezintă un complex de temple și palate construite de împăratul Galerius în secolul al III-lea. La casa de bilete observăm că doamna de aici știe limba română. Am aflat și de ce sunt atât de multe persoane cunoscătoare a limbii române prin zonă. Zamzigrad, adică localitatea din apropiere, de care aparține și situl arheologic, este o localitate de români. Și în interiorul cetății, la suveniruri am mai găsit vreo 2 persoane ce știau limba română. Acum nu vă imaginați că aceștia cunosc româna la perfecție, dar e suficient pentru a te înțelege cu ei.
Ne așteptam ca situl acesta să fie mai întins.
Nu cumva se întinde până acolo sus pe deal unde se văd acele 2 movile de pământ și parcă se distinge o ruină lângă ele?! Cornelia e convinsă că nu.
După ce facem jumătate de tur, ieșim prin poarta opusă celei pe care intrasem,
analizăm pe aici pe unde drumurile pietruite, pentru că sigur sunt îndrumătoare pentru vizitatori. În stânga duceau la o frumoasă locație de picnic, cu măsuțe și băncuțe de lemn, în apropierea unui râu.
În dreapta mergeau paralel cu zidul ce împrejmuia complexul.
Nu ajungem la colțul zidului și ne întâlnim cu un ghid care ne întreabă dacă vrem să ajungem la mormântul lui Galerius, care e situat acolo sus pe deal la movilele acelea două ce le observasem la intrare. Păi am vrea, dar cam cât e de departe? Dacă doar 15 minute, atunci să mergem.
Nu au fost doar 15 minute,
dar dus-întors ne-a luat cam 1 oră și de sus ai altă perspectivă asupra Palatului lui Galerius.
La întoarcere să nu uităm totuși să trecem și pe la coloanele acelea ce par a fi reprezentative pentru sit, întrucât sunt prezente în majoritatea pozelor cu Felix Romuliana.
Ne întoarcem la Zaječar ca să continuăm spre Pirot. Pe drum vom încerca să mai vizităm vreo 2 cascade. Prima pe listă este Cascada Suvodol. Ne-a dus aplicația gps pe un drum care ducea la o mănăstire. Dacă nu găsim cascada măcar mergem la mănăstire, să nu zicem că am bătut drumul degeaba. Dar și Mănăstirea se cheamă tot Suvodol, deci s-ar putea să găsim și cascada. Și mergând așa pe drumul spre mănăstire apare pe marginea drumului o cascadă minunată.
Hai că seamănă cu cea din poze, deci nu încape îndoială că asta este. Coordonatele pe care le aveam nu sunt chiar exacte, aplicația ne conducea mai departe încă câteva sute de metri. Dar oricum fără acele coordonate nu am fi ajuns nicidecum.
Hai și la mănăstire acum, dacă tot am ajuns până aici. Mănăstirea Suvodol nu este chiar așa veche precum Vratna, dar oricum este din secolul al XIX-lea.
Dacă la Vratna, cu toate ca este mult mai veche, s-a oferit măicuța să ne facă poze, aici nu ne-a lăsat să facem nicio poză. Ne-a arătat ea un ghid al mănăstirii cu poze, probabil de-asta nu ne lăsa să facem poze, ca să cumpărăm ghidul. Dar ghidul nu era măcar în limba engleză. De ce să îl cumpăr, dacă nu înțeleg nimic din el?! Îmi trecuse prin cap să plătesc valoarea ghidului dar să mă lase să fac eu pozele, dar cum să îi explic eu asta, dacă nu pricepe o boabă de engleză?! Să mergem mai departe.
Pe drum spre Pirot ne-a mai deturnat de la drumul nostru un indicator ce părea a ne duce la un sit arheologic foarte promițător: Timacum Minus.
Ajunși aici nu a fost chiar pe măsura așteptărilor, căci întâlnisem indicatoare spre acest obiectiv de la o distanță considerabilă.
Următoarea pe listă este Cascada Stanjinac. Aceasta era chiar în drumul nostru spre Pirot. Nici prin cap nu ne-ar fi trecut că va fi chiar așa aproape de șoseaua principală.
Hai să servim și cina aici.
În continuare direct spre Pirot. Și cum intrăm în oraș ne întâmpină Cetatea Pirot. Îmi place foarte mult cum este construită ea pe stâncă.
În Pirot vom sta 3 zile. Să vedem ce mai descoperim mâine din frumusețile Serbiei, căci pe zi ce trece ne îndrăgostim mai tare de ea.