Avem destul de multe obiective pentru ziua de azi. Din acest motiv am ales să vizităm Cetatea Smederevo ieri, pentru a rămâne cu un obiectiv mai puțin pentru ziua de azi. Nici de plecat mai devreme nu prea se pune problema căci nu am reușit noi tot concediul să plecăm înainte de ora 12, doar nu o să ne stricăm obiceiul acum la final. Astăzi e ziua în care vom intra în țară, deci se cam termină excursia noastră în Serbia. Hai să savurăm și ultimele momente.
Prima oprire Situl arheologic Viminacium.
Ia uite aici are afișate siglele Visa, Visa Electron... Ce bine că putem plăti cu cardul, că ni s-a cam terminat cash-ul și nu prea mai avem de unde să mai facem rost de altul acum. Intru să întreb cum se procedează și aflu că sunt vreo 4 locații de vizitat, dar cel puțin la 2 din ele nu se poate decât cu ghid. Prețul este de 500 dinari de persoană și un ghid pornește de aici la oră fixă. Și de unde putem lua bilete? Păi de aici. Când arăt eu cardul ca vreau să plătesc cu el cică: "Păi nu se poate cu cardul, că e stricat pos-ul". Păi și cum putem face că eu nu am cash. S-au conversat 2 doamne acolo până au ajuns la concluzia că o să ne lase să mergem gratis. Ce tare! Acum chiar dacă mai aveam de așteptat jumătate de oră până să vină ghidul parcă așteptam altfel. Însă timpul trecea așa greu și noi ne gândeam cum o să ne încadrăm cu timpul să vizităm tot ce avem pe listă. Nu prea ieșeau calculele, ori renunțăm la ăsta, ori la Lepenski Vir. Pai dacă tot am așteptat aici și am făcut rost și de intrare gratis și o să mai avem și ghid, rămânem aici. Doar nu o să dăm vrabia din mână pentru cioara de pe gard. Între timp au venit 2 autocare pline de copii și a început o hărmălaie de nu se mai auzea bebelușul când făcea și el panaramă. Se chinuia sărăcuțul să îi acopere dar nu avea nicio șansă. Oare o să vizităm situl arheologic împreună cu această gloată de copii gălăgioși!? Vom vedea. Se făcu ora de start, a venit ghidul, a făcut prezența și a numărat 6 vorbitori de sârbă, 2 de rusă dar care știau și engleză și puțin sârbă și noi 2 cu engleză. Astfel s-a tras concluzia că va trebui să prezinte în 2 limbi. Nu ne-a trecut inițial prin cap că un tur care ar trebui să dureze 1 oră dacă se prezintă într-o singură limbă, ar putea dura mult mai mult dacă se va face prezentarea în 2 limbi. În general vin cu mașina personală sârbii și formează un grup omogen ce vorbesc aceeași limbă sau pot veni cu autocarul grupuri organizate în care de asemenea vorbesc toți aceeași limbă.
Am început turul cu Mausoleul unde este înmormântat împăratul roman...
A continuat cu o prezentare generală a sitului Viminacium.
Am mers la intrarea în castrul roman.
Am văzut începuturile zidurilor orașului aflat lângă castru, acestea fiind proaspăt descoperite de nici 2 săptămâni.
Urmează băile romane.
Amfiteatrul.
Vila romană a fost reconstruită în totalitate dar păstrând elemente esențiale din acea perioadă. Această vilă funcționează și in regim de hotel, dacă vrei poți veni aici să te cazezi, poți îmbrăca la cerere costume specifice perioadei romane.
Și la final ceva care nu prea are legătură cu civilizația romană, însă pentru că au fost găsite în zonă au fost expuse tot aici. Este vorba de cel mai bine conservat schelet de mamut din lume, după spusele ghidului, și de câteva alte oase solitare aparținând altor mamuti.
Tot turul a durat 2 ore și jumătate. Am depășit cu oră maximul pe care îl estimasem. Dar a meritat.
Să mergem mai departe spre Cetatea Ram. De data asta Răzvan va mânca din mers ca să mai recuperăm puțin timp, cu toate că oricum nu luasem în calcul și pauza lui de masă.
La mai puțin de jumătate de oră, pe malul Dunării, se află Cetatea Ram.
Din ce am înțeles această cetate a fost construită ca un fel de avanpost între Cetatea Smederevo și Cetatea Golubac. Aceasta din urmă este următoarea pe listă. Din pozele văzute pe internet mi se părea că șoseaua trece printr-un tunel pe sub cetate. Chiar așa este. Cetatea este în reconstrucție acum.
Se pare că mai construiesc un tunel pe sub cetate și probabil mai consolidează zidurile cetății aflată deasupra.
Acum nu pot decât să îmi dau cu părerea că tunelele actuale vor fi păstrate doar pentru traversare pietonală pentru deliciul turiștilor.
Acum nu prea am nimerit noi momentul oportun să vizităm cetatea. Măcar în poza făcută de la distanță nu se observă schelele.
Am mai fi avut de vizitat Situl Arheologic Lepenski Vir. Nu prea mai vedem nicio șansă să îl găsim deschis. Nici dacă ar fi deschis până la ora 7 nu l-am mai prinde. Să ne îndreptăm spre Drobeta Turnu Severin.
Ne-am adus aminte de Cada lui Zeus. Uite că avem și noi una asemănătoare. Sau nu e la noi?!
Când ajungem în dreptul indicatorului ce ne îndruma parcă în Dunăre, nu ne-am putut abține și am zis să vedem ce e aici. Mai erau aici parcate câteva mașini și un autocar. Te pomenești că mai este încă deschis. Hai să vedem. Avea program până la 8. Să nu fie ca la Peștera Potpecka, ultima intrare cu maxim o oră înainte de închidere. 400 metri de mers pe jos alert și ajungem la muzeu.
La 7 și 20 era deschis și am putut intra. Eram singurii vizitatori, dar și ultimii, căci după ce am plecat noi au închis, cu toate că nu se făcuse 8 fix. Probabil și aici se consideră că sunt necesare 15-20 minute pentru un tur complet și nemaifiind la intrare oricine ar veni de acum nu mai are timp să viziteze situl integral.
În acest sit au fost descoperite urme din neolitic.
În muzeu sunt expuse câteva unelte și câteva sculpturi găsite chiar în situl alăturat.
Urmând turul virtual pe calculator am înțeles că acolo, pe malul Dunării au trăit acei oameni în niște corturi construite probabil din stuf.
În spatele muzeului au mai construit o colibă pentru a fi drept model în mărime naturală.
Și uite-așa am reușit să bifăm tot ce aveam pe lista de azi într-un mod nesperat. Am condus-o acasă și pe o doamnă ghid, angajată a muzeului, care locuia într-o localitate la 17 km depărtare. Cu ocazia asta am mai aflat și noi una alta despre traiul în Serbia și idealurile lor.
Drumul până la Drobeta Turnu Severin merge pe lângă Dunăre și traversează vreo 20 de tunele. De la noi nu poți vedea Cazanele așa decât dacă mergi cu barca sau poate dacă urci pe munte.
S-a lăsat întunericul și a răsărit luna plină.
La revedere, Sebia!
