Azi avem drum lung de parcurs. Iar pe lista de vizitat pentru azi am lăsat doar un obiectiv, unul și bun: Đavolja Varoš sau Orașul Diavolului. Acesta este unul din motivele pentru care am modificat tot itinerariul din Serbia, cu rezervări la hoteluri cu tot, cu mai puțin de 1 săptămână înainte de plecare. În prima versiune a itinerariului nu ajungeam la Đavolja Varoš. La o mică analiză cu ce are Serbia mai aparte am găsit 2 lucruri, niciunul din ele nu era pe itinerariul inițial. Cum se poate așa?! Cum o să putem spune că am vizitat Serbia, dar nu am văzut aceste 2 lucruri?! Cetăți, cascade, lacuri, peșteri, vârfuri muntoase, peisaje au multe țări. Cei drept fiecare element are unicitatea lui. Dar niște formațiuni naturale cum sunt cele din complexul Đavolja Varoš nu întâlnești la tot pasul, nici măcar ceva asemănător.
Ne-am cam împleticit noi la alegerea ieșirilor și intrărilor de pe autostradă, dar am reușit să ajungem pe drumul cel bun. Dacă pe un indicator de pe autostradă scria Đavolja Varoš înainte, noi l-am văzut prea târziu că ieșisem deja. După vreo 20 minute reveneam în același loc, de data asta urmând indicatorul. După acest indicator nu am mai văzut altul, nici chiar acolo unde trebuia să ieșim. Am urmat, în schimb, indicatoarele spre Kopaonik. Kopaonik este o mare Rezervație Naturală. Și am tot urmat drumul spre Kopaonik până când au apărut indicatoarele spre Đavolja Varoš, dar și acestea erau cu litere chirilice și nu ne-am prins chiar din prima, dar la timp pentru a prinde despărțirea de drumul care ducea la Kopaonik.
Am mai văzut pe drum câteva indicatoare de obiective, însă timpul ne cam presează și suntem nevoiți să le ignorăm. Pe unul nu l-am ignorat totuși, pentru că Bazilica Bizantină era chiar lângă șosea.
Am ajuns în parcarea obiectivului turistic, ploua mărunt.
Ne-am pus pelerinele pe noi, i-am atașat și lui Răzvan pelerina lui de ploaie și am pornit la drum. Aveam de mers pe jos 850 m, după spusele îndrumătorului de la intrare. Au trecut numaidecât, pentru că pe drum am mai avut câte ceva de văzut.
O galerie de sculpturi în lemn
Mai multe mine
Izbucul Râului Roșu
După toate astea au apărut mult așteptatele formațiuni ale Orașului Diavolului.
Ploaia s-a oprit, parcă să ne lase să admirăm în voie.
Și parcă nu ne mai venea să plecăm de aici.
Erau amenajate 2 puncte de belvedere: unul mai jos și altul mai sus. Am stat destul de mult timp la cel de jos, tot așteptând să plece un cuplu ce se proțăpise în punctul de belvedere de sus.
Și nefiind așa mulți oameni, am simțit că am avea o șansă să facem o poză și fără respectivii, dar n-a fost chiar așa. Am renunțat.
Și au plecat de acolo de-abia când am ajuns și noi sus și le-am dat de înțeles din priviri că am vrea și noi să ocupăm poziția supremă.
De-aici se vede într-adevăr superb.
Dar parcă tot mai mișto se vedea de jos.
Cum s-or fi format mușuroaiele astea?! Cam așa le asemuiesc eu. Cu niște mușuroaie de termite imense. Și mai au și o pălărie în vârf, pusă parcă special acolo pentru a nu le ploua în casă.
Nu știu de unde până unde Orașul Diavolului?! Orașul termitelor gingantice poate ar fi fost mai un nume mai inspirat după părerea mea, însă în mod sigur nu ar fi atras tot la fel de mulți curioși.
Hai să mai și plecăm că a început din nou ploaia.
Să trecem și pe la Bisericuța Sveta Petka.
Am întâlnit o chestie foarte interesantă aici, un lucru pe care cel puțin eu nu îl mai întâlnisem. Era un suport precum un copăcel cu ramurile dezgolite de frunze, pe care se înnodau niște panglici. Donai o sumă de bani, rupeai material pentru o panglică și o legai în copac pentru a-ți purta noroc.
Am revenit în parcare. Acum să căutăm niște suveniruri. Vrem niște cărți poștale și magneți. Cărți poștale nu aveau deloc, iar magneții nu prea sunt pe gustul nostru, dar am luat totuși.
Hai că ploaia a devenit foarte supărată. Bine că ne-am terminat vizita.
Să mergem spre Kraljevo acum. Pe drum ne-a făcut cu ochiul un lac ce l-am văzut din depărtare și ne-a păcălit să mergem să îi facem o poză mai de-aproape. Este vorba de Lacul Ćelije.
Și până la urmă am făcut o plimbare mai cuprinzătoare în jurul lui și am urmat alt drum spre Kraljevo, prin Kruševac. Astfel am avut ocazia să vedem orașul prințului Lazăr, adică Lazarev Grad.
Și uite-așa dintr-un singur obiectiv pe ziua de azi au devenit mai multe.
