Azi e ziua castelelor situate pe vârful dealurilor: Castelul Koznik și Castelul Maglič. Special pentru acestea am ales să petrecem o zi în zonă.
Am pornit mai întâi spre Koznik. Nu prea am văzut indicatoare pe drum, de fapt nu am văzut niciunul pe care să scrie Castelul Koznik. Am văzut vreo 2 mai șterse pe care scria doar simplu Koznik. Am încercat să urmăm drumul indicat spre castel de către aplicația gps. Însă ne-am întors pentru că semăna foarte mult cu un drum forestier și pe lângă faptul că era dificil nici nu știam sigur că ne va duce unde trebuie. Aplicația asta gps are darul de a alege un drum care să ne ducă cât mai aproape de coordonatele date, însă nu ține cont că între puctul terminus al drumului și coordonatele furnizate s-ar putea să fie o prăpastie sau un perete vertical. Dacă deja am început urcatul pe drum forestier ar fi trebuit să vedem castelul sus pe deal. Ne-am întors la asfalt. Se vedea într-adevăr și castelul acolo sus, dar până acum probabil nu am privit în sus.
Am căutat mai atenți un indicator spre Koznik și chiar l-am găsit.
A urmat un drum pietruit, dar nivelat frumos, de vreo 5 km, pe care am mers mai mult cu a-ntâia, cu maxim 15 km/h,
dar care ne-a dus chiar până în apropierea castelului.
Nu-i așa tati că și ție îți place castelul?
Se pare că mai ajungea un drum aici sus, e posibil să fi fost cel pe care ne ducea gps-ul.
Bătea un vânt puternic când ne-am dat jos din mașină, dar ne-am îmbrăcat bine, adică l-am îmbrăcat pe bebe bine, și am pornit la deal. De aici am mai urcat doar vreun sfert de oră pe jos.
Frumos se mai vede de aici de sus.
Lui Răzvan i-a plăcut așa mult încât la coborâre a adormit.
Dacă nu ar fi bătut vântul așa tare poate am fi rămas să luăm masa aici sus, căci era o măsuță cu băncuțe de lemn. Dar vântul ne-a forțat să luăm masa în mașină.
Să mergem acum spre Castelul Maglič. Pe drum am văzut un indicator spre Mănăstirea Studenica. Știam că este o mănăstire foarte veche și o aveam pe planul nostru de vizitat. Am hotărât că merită să facem un detur de 11 km să o vizităm.
Să mergem la Castelul Maglič. Aceasta nu este ascunsă deloc. Am văzut-o de la mare depărtare pe vârful dealului.
Însă am întâmpinat mici dificultăți în a descoperi drumul de acces la ea. Castelul era înconjurat de apă și nu se vedea niciun pod care să îl traverseze. Din locul în care era panoul de prezentare a castelului am luat-o la pas în căutarea podului, mai întâi în sus fără succes, apoi în jos. Acum am observat un marcaj și l-am urmat cu mare atenție. Astfel am descoperit și locația podului.
De-aici totul a devenit foarte simplu. Am urmat poteca foarte evidentă care ne-a condus până sus în castel.
Aici am descoperit o minunăție de castel.
Cu ziduri întregi.
Cu turnuri de apărare de asemenea întregi.
Acum nu știu dacă a fost reconstituit sau așa s-a păstrat, însă un lucru este cert: Merită vizitat!
Într-un singur turn din castel nu am reușit să ajungem. Acesta este probabil turnul în care a fost închisă prințesa din poveste.
Iar priveliștea de sus...
Pe drumul spre Kraljevo ar mai fi fost de vizitat și Mănăstirea Žiča, de asemenea o mănăstire foarte veche, însă timpul nu ne-a mai permis.
