S-a schimbat între timp și prognoza pentru astăzi, astfel se zice că va fi umedă și azi. Nu contează, mergem să vedem Parcul Stara Planina, măcar din mașină.
Dacă nu vom ajunge la nicio cascadă că or fi toate prea departe de șosea, măcar mergem până la Topli Do în recunoaștere, admirăm peisajele de pe drum și apoi mergem să facem turul Lacului Zavojsko.
Pe drum spre Topli Do am întâlnit 2 cascade foarte frumoase chiar lângă șosea. Nu știu dacă au vreun nume, dar ar merita să primească și ele o identitate întrucât sunt la fel de frumoase ca cele văzute în zilele anterioare.
Aceasta este prima cascadă.
Și aceasta este a doua cascadă.
Dacă am început drumul spre Topli Do așa în forță, cine știe, s-ar putea să ne saturăm de cascade până să ajungem acolo. Însă n-a fost chiar așa, am rămas doar cu acestea. Însă am văzut alte peisaje.
La Topli Do este oarecum capătul șoselei. De aici se mai continuă un drum pietruit într-o direcție și încă unul în altă direcție. Dar nu sunt sigur dacă ar trebui să îl urmăm pe unul din ele.
Ce-i drept ne-ar scuti de mai mult de jumătate de drum și văd că vine o mașină pe el. Dar mai bine nu. Acum să ne hotărâm dacă mergem pe jos până la prima cascadă, adică Cascada Pilj, până la care sunt 4,5 km.
Până la restul nu se pune problema pentru că sunt mult mai departe. Și oricum Pilj este cea mai înaltă. Ar însemna cam 1 oră jumate dus și încă 1 oră jumate la întoarcere. 3 ore este destul timp să ne prindă ploaia. Una este să pleci la drum pe o prognoză favorabilă, dar să te surprindă ploaia și cu totul alta e când pleci la drum pe o prognoză nefavorabilă. Poate dacă nu ar fi fost bebe am fi plecat pe traseu, dar acum parcă mă gândesc de mai multe ori înainte.
Să mergem să vedem Lacul Zavojsko. Spre acesta se făcea alt drum din Pirot. Așa că înapoi în Pirot și să mergem pe celălalt drum. La întoarcere ne-am oprit să pape bebe.
Au început să se adune norii de ploaie, bine că nu ne-am aventurat pe traseu. Și ploaia a apărut mai devreme decât se prognozase.
Pe panourile de prezentare era o poză cu lacul văzut de undeva de sus și se vedeau câteva cotituri ale lacului. Interesantă poza, oare nu reușim și noi să facem o poză asemănătoare cât de cât?!
Am oprit să vedem lacul de la șosea.
Am oprit la pod să facem câteva poze.
Am urcat pe partea cealaltă în căutarea unui punct de belvedere
și am mers până s-a terminat șoseaua, însă tot mai frumos se vedea mai aproape de pod după ce am urcat primele curbe.
Înapoi la pod.
Acum să mergem și spre capătul celălalt al lacului.
Aici este un baraj.
Ce mi s-a părut interesant aici a fost faptul că era împărțit în două. Doar printr-o mică porțiune se putea drena apa și se ducea în continuare printr-un canal special săpat. Restul barajului nu putea permite trecerea apei, vechea vale a râului rămânând seacă pentru totdeauna. Aș mai fi oprit eu să fac și alte poze, însă nu prea m-a lăsat ploaia.
Mai tragem o fugă cu mașina și pe cealaltă ramură de șosea ce rămăsese neexplorată.
Și cam atât pe ziua de azi. Doar că nu ne-am îndreptat direct spre hotel pentru a-l mai lăsa pe Răzvan să doarmă. Așa că ne-am mai plimbat vreo jumătate de oră cu mașina.
