Mai sunt doar 2 zile din această vacanță. Au rămas la final zile mai lejere. Astăzi oprim să vedem Mormântul tracic Golyama Kosmatka, după care mergem direct la Veliko Tarnovo. Aseară m-a contactat proprietarul casei unde vom sta în Veliko Tarnovo și mi-a dat o oră maximă de check-in la 6, altfel să îmi caut cazare în altă parte. Iar noi suntem obișnuiti să ajungem după lăsarea serii, undeva între orele 8 și 9. De fapt, așa am și specificat pe booking.com când am făcut rezervarea cu 1 lună și jumate în urmă. Dar acum e cam târziu să mai caut altă locație așa că o să ne conformăm. Noroc că am văzut ieri mare parte din ce aveam azi de văzut. Ne îmbarcăm, verificăm nivelul uleiului și plecăm.
Să vedem totuși din zbor și Cetatea Hisarya.
Oprim la Mormântul tracic Golyama Kosmatka.
Când am ajuns noi, nu era nimeni. Însă imediat după ce am coborât din mașină au mai apărut vreo 4 mașini și-un microbuz. Așa că s-a aglomerat la mormântul lui Seuthes III. Am așteptat să plece toți și apoi am cumpărat și noi bilete de intrare.
Verificăm nivelul uleiului și plecăm spre Veliko Tarnovo, fără alte opriri. Aici nu am nimerit din prima locația pentru că gps-ul avea tendința să ne îndrume pe niște străduțe impracticabile cu mașina, unele chiar având trepte. Toate străzile din cartier sunt înguste, denivelate, foarte înclinate, cu mașini parcate ingrămădit în locuri și poziții imposibile. Am ajuns într-un final la adresă. Acum nu prea ne prindeam care e casa, că nu avea nicio reclamă. După ce ne-am învârtit câteva minute pe acolo s-a sesizat proprietara și a venit în întâmpinarea noastră. Acum cică am ajuns prea devreme, nu ne aștepta chia așa devreme. După alte câteva minute de așteptare să facă ultimele aranjări prin casă, intrăm și noi. Era o casă veche ce păstra mobila retro, dar și cu adaos de elemente moderne, cu etaj, cu multe camere spațioase, cu mai multe băi, cu o bucătărie imensă și complet utilată. Ne-a plăcut foarte mult ce vedeam. Este locul perfect pentru a petrece ultima noapte.
Acum să ne căutăm de plimbare prin oraș
și vom reveni mai pe seară aici, să ne facem de cap.
Ținta principală este Cetatea Tsarevets. Noi 3 am mai văzut-o, însă trebuie neapărat să o vadă și restul. Este mult prea frumoasă ca să poți trece pe lângă ea fără să o bagi în seamă.
Ne mai plimbăm apoi pe străduțele din Veliko Tarnovo,
mai facem câteva cumpărături, ne și udăm puțin de la o ploaie venită parcă din senin
și apoi ne retragem să facem petrecerea de încheiere cu grătar, pizza, prăjituri, toate preparate în casă.
Ne-a acompaniat o muzică care ne-a uns la suflet, cu o super-sonorizare.
Ce mai încoace - încolo, seara perfectă.
Ne doream să nu se mai termine.
A doua zi am plecat spre casă fără intenția de a mai opri pe drum. Pe centura orașului Ruse, când mai aveam câțiva kilometri până la graniță, simt că mașina încetinea. Poate urcăm puțin la deal! Hai să compensez apăsând accelerația mai tare. A funcționat, însă nu pentru mult timp. După câteva sute de metri eram cu pedala de accelerație la fund și mașina parcă voia să tragă pe dreapta. Benzină mai aveam în rezervor. O urc din inerție pe trotuar pentru a nu încurca traficul, care era destul de intens. Hai să o las puțin să respire și încercăm puțin mai încolo. Am mai înaintat câteva sute de metri. Acum s-a aprins și martorul de motor. Ulei era în baie, lichid de răcire era în borcan. Sunăm proprietarul. Cică să o forțăm să trecem granița și ne-așteaptă el cu altă mașină la Giurgiu. Ok, să vedem! Dau cheie, pornește motorul. Bine că nu face mofturi la pornire. Apăs pedala de accelerație la maxim și o țin apăsată. Hai că ușor, ușor văd că se mișcă acul turometrului. Pornim de pe loc. Tot cu pedala la maxim. Hai că începem să luăm viteză. Bun, bun, am prins 30 km/h. O țin așa turată. Cel puțin înaintăm. Și doar am primit undă verde de la proprietar, nu trebuie să mai am milă de ea, trebuie să ne ducă acasă. Hm, a început să scoată fum. Dar nu mă mai opresc. Ajungem la punctul de control vamal. Aici am scăpat repede că l-am afumat pe controlorul vamal și ne-a gonit repede. Acum suntem ca și ajunși acasă. Nenea proprietar a apărut imediat cu un meșter. A conectat calculatorul, a stins martorul, nu știu ce a mai învârtit pe acolo și a zis că putem ajunge fără probleme acasă, dar cu ea turată. Așa am și făcut!
Acum zicem bine că nu s-a întâmplat asta la începutul concediului și am apucat să ne petrecem vacanța așa cum ne-am dorit. Analizând puțin cele întâmplate, pot spune că, în afară de niște nervi consumați, ceva stres și puțin timp pierdut, toate plecate de la ceastă mașină, putem spune că am petrecut un concediu extraordinar. Nu cred ca aș vrea să schimb ceva, că în mod sigur ar fi putut apărea altele și mai rele.
