Dimineață din nou Angry Birds.
Ziceam noi că 4 zile de petrecut în zona Munților Rila va fi sufcient. De fapt știam și noi că nu are cum să fie suficient și din acest motiv am și venit într-un weekend prelungit înainte de concediu, să tăiem Musala de pe listă. Dar ne-am propus ca în 2 săptămâni să facem un circuit al Bulgariei în care să vedem mai multe zone. Azi ne mutăm reședința la Bansko pentru următoarele 2 zile.
Înainte de a ne lua la revedere de tot de la Sapareva Banya, să vizităm mai întâi biserica veche.
Hai să luăm și un magnet. Am sperat că s-a mai ieftinit între timp că parcă prea erau scumpi în prima zi, dar nu, acelasi preț il aveau și acum. Am luat așa că nu ne mai întoarcem pe aici.
Mai tragem o fugă și până la cazare ca să ne recuperăm telefonul uitat. E clar, nu ne prea vine să mai plecăm de aici.
Ca să ajungem la Bansko ar fi fost o variantă simplă, directă și rapidă, de vreo sută și ceva de kilometri, până în 150. Însă noi am optat să înconjurăm Munții Pirin în întregime. Așa că am pornit spre Kulata alături de o multitudine de alte mașini cu numere de România care probabil se duc să se bronzeze la greci.
Ne părăsim compatrioții ce se îndreaptă spre meleagurile elene și facem popas la Melnik. Tocmai ce văzusem cu o seară înainte în portbagajul unei mașini de la pensiune niște cutii cu sticle de vin pe care scria Melnik. Trag concluzia ca aici este o podgorie renumită. Doar că noi am venit pentru Cetatea Melnik și Piramidele Melnik.
Nu prea ne-am prins noi care o fi cetatea. O fi asta!?
Sau o fi aici!?
Poate dincoace!?
E plin de ziduri de piatră în această stațiune. Sau poate întreaga localitate a fost construită peste o veche așezare?!
Piramidele n-ar trebui să fie așa greu de găsit. Dacă în stațiune era forfotă mare pe la terase, restaurante, magazine, cu cât ne îndepărtam de centru, mergând spre piramide, era din ce în ce mai pustiu.
Cam astea sunt.
Acum, pentru că nu prea ne vine să stăm la terasă ca marea majoritate a turiștilor, culegem din zbor niște suveniruri și ne îndreptăm spre Karlanovo, în căutarea altor piramide.
Și aici am descoperit niște formațiuni interesante.
Însă nu prea înțeleg de ce au ales să le zică la toate piramide, și Stob, și Melnik, și Karlanovo. Hai să zicem că astea ar avea o formă apropiată de un trunchi neregulat de piramidă. Dar restul?
La Melnik văzusem un indicator că drumul ăsta duce în continuare la o mănăstire: Mănăstirea Rozhen.
Nu o aveam pe listă, însă Nelu citise în ghid ceva interesant despre ea, detalii care pe-o ureche mi-au intrat și apoi s-au îngrămădit repede să iasă pe cealaltă. Nu a fost deloc departe. În parcare foarte multe mașini și un continuu du-te - vino.
Se putea observa cum plouă destul de serios în orice direcție te-ai uita împrejurul mănăstirii. Însă privind mai cu atenție norii păreau a sta pe loc, parcă neputând, sau nedorind să intre în perimetrul mănăstirii.
Pai să mergem să o vizităm până nu se răzgândesc norii.
Picturi frumoase în interior, mai, mai că nu ne mai dădeam plecați. Dar avem drum lung de făcut azi, să ocolim toți Munții Pirin. Nu mai mergem la Cascada Skoka pentru că vremea nu ne inspiră încredere. Și aceasta tot în zonă pe-aici ar fi fost.
Mergem mare parte din drum prin apropierea graniței cu Grecia, astfel am început să prindem la radio posturi grecești. Pe stânga avem Munții Pirin, în dreapta privim spre Grecia.
Ce-ar mai vrea Elena să calce pe pământ grecesc! O fi simțind nevoia să vadă de unde i se trage numele. Să vadă ea doar puțin cum sunt oamenii acolo, de parcă ar fi observat ceva aparte când i-a văzut pe bulgari pentru prima oară. Dar na, cred că e valabil pentru mulți oameni, chiar dacă nu știi ce vrei să vezi într-o țară nouă, totuși te macină curiozitatea să o vezi. La Elena această dorință este puțin exacerbată. Însă nu putem să îi satisfacem această dorință arzătoare în primul rând din cauza lipsei de timp, iar timpul nu a fost alocat la planificare pentru că nu intra în scopul excursiei.
Să revenim să admirăm Munții Pirin.
Ajungând în extrema estică a Munților Pirin ne dăm seama că nu suntem departe de Situl arheologic Nicopolis ad Nestum. Nu avem prea mari speranțe să îl găsim deschis, însă avem șanse să îl vedem în ansamblu și din exteriorul gardului. Surprinzător, l-am găsit deschis. Așa că i-am făcut un tur.
Este destul de întins.
Iar deschiderea largă ne oferă o nouă perspectivă asupra Munților Pirin învăluiți într-o perdea de apă. Zilele astea au cam fost sufocați de nori și ploaie. Sperăm că mâine când vom ajunge și noi în mijlocul lor să fie mai bine. Putem spune că azi e ziua Munților Pirin din toate unghiurile exterioare.
În drum spre Bansko vom sta cu ochii geană pe formațiunile stâncoase. Una dintre ele trebuie să fie Nunta Pietrificată. Acum să vedem care.
O fi asta?
Sau asta?
Așa dacă ai destulă imaginație ai putea vedea câte o nuntă la fiecare grupare de stânci. Acesta ar putea fi mirele solitar și dincolo alaiul.
Și totuși parcă toate seamănă cu ce văzusem în poze. Dar asta seamănă cel mai tare.
Dacă nici asta nu e, alta nu cred că mai prindem pe lumină.
Lasă, poate o să o vedem mai bine la plecare spre următoarea locație, peste 2 zile, că va fi pe lumină.
