Azi am declarat zi de relaxare. Oprirea pentru 2 nopți în Bansko era special pentru a urca pe Vârful Vihren. Dacă am urcat în weekend-ul dinainte de concediu pe Vihren, aceasta a rămas zi liberă. Singurul lucru la care m-am putut gândi a fost la o plimbare cu telegondola. Văzusem eu o linie de telescaun sau telecabină care urca până în apropierea vârfului de vis-a-vis de Vihren, cel de 2700 m. Și am făcut asocierea între ce văzusem și singura telegondolă pe care am găsit-o în Bansko. Această telegondolă trebuie să urce pe acel vârf, nu se poate altfel. Și nici că am mai făcut alte cercetări.
Am urcat în telegondolă,
mergem până la capăt și constatăm că nu ajunsesem nici măcar la altitudinea de 2000.
Mai mult de-atât, am fi putut ajunge aici și cu mașina. Vai ce țeapă am luat! Aici e Poiana Banderishka, un mare parc de joacă pentru copii și nu numai.
E foarte frumos, e plin de lume, e vreme frumoasă, dar nu era chiar ce îmi imaginam eu că vom face azi. Hai să stăm să ne relaxăm dacă tot am ajuns până aici!
Dupa vreo oră încep să apară primele semne de plictiseală. Deja făcusem turul întregului parc, văzusem tot ce se putea face aici. O singură chestie a fost mai atractivă pentru Elena: toboganul cu apă, care cică ar fi cel mai lung de acest fel din Europa. Nu s-a lăsat până nu și-a făcut damblaua și s-a dat în tobogan.
Acum hai să coborâm, să luăm mașina și să urcăm până la Cabana Vihren. Între timp trebuie să se mai fi eliberat locuri de parcare aproape de cabană. Mai devreme de ne hotăram să urcăm în mod sigur am fi găsit un loc la kilometri buni distanță.
Înainte de a ne urca în telegondola să trecem peste podul din bușteni mișcători.
Înapoi în Bansko și cu mașina spre Cabana Vihren. La ultimul popas cu o mare parcare înainte de a ajunge la Cabana Vihren ne oprește un echipaj de jandarmi. Cică să ne oprim aici, că mai sus nu mai avem unde parca. Însă de aici mai sunt câțiva kilometri buni până sus. Lasă-ne să facem o plimbare până sus și apoi ne întoarcem, dacă într-adevăr nu vom găsi niciun loc de parcare. El nu și nu, pe limba lui! Pentru noi chiar nu avea sens oprirea aici și nici timpul nu era chiar suficient să urcăm până la cabană și înapoi. Mi se părea un consum inutil de resurse. Câteva mașini din spatele nostru făceau deja cale întoarsă. Eu mă făceam în continuare că nu înțeleg ce vrea de la suflețelul nostru. Adevărul e că nu înțelegeam o iotă din ce zicea, puteam doar să ghicesc. Într-un final i-am smuls un: "Dobre!" din gură. Am și plecat ca nu cumva să se răzgândească sau să vocifereze vreunul din ceilalți jandarmi. O grămadă de locuri libere pe drum, unde-ai fi putut lăsa mașina. Nu ințeleg de ce nu dau drumul la circulație. Am oprit și noi într-un loc mult mai larg, la câteva sute de metri de cabană. Însă când am ajuns la cabană, ne-am dat seama că erau locuri libere și aici.
Destul de mare forfotă. Multe grupuri de turiști cu zâmbete largi afișate pe față coborau deja de pe Vârful Vihren. Noi putem astăzi doar să îl admirăm de aici.
Nu ar mai fi nici timp, nici dispoziție să urcăm. Pe vârful acela de vis-a-vis am fi vrut să ajungem azi.
Se pare că într-acolo pornește traseu tot de aici. Dar din atâtea trasee ce pleacă de aici nu găsim noi unul mai scurt să îl putem parcurge acum? Ia să studiem harta mai cu atenție.
Hai că am găsit unul de jumătate de oră, până la Lacul Okoto. Mergem? Păi cum să nu?!
Pornim prin spatele cabanei, traversam râul pe un pod solid, de lemn,
urcăm printre stânci și ajungem numaidecât într-un loc foarte deschis. Ar cam trebui să fie prin apropiere. Acum ori la stânga ori la dreapta. Se văd indicatoare în ambele direcții. Bineînțeles că am ales să mergem spre cel din dreapta, care deși era mai departe, cel puțin nu aveam de urcat. Acolo însă surpriză, ne trimitea înapoi spre indicatorul celălalt.
Tot trebuie să urcăm. Chiar după coama aceasta stătea ascuns Lacul Okoto.
Poze din toate unghiurile.
Acum, că a început să se simtă lipsa soarelui, ar fi bine să facem cale întoarsă. Cred că am fi avut timp și de un traseu ceva mai lung, să zicem de până la o oră jumate. În situația de față avem timp de o plimbare prin Bansko.
