Dacă ieri am ajuns foarte târziu acasă, mai corect ar fi că am ajuns azi, ne-am trezit ceva mai spre prânz și ne mișcăm mai cu viteza tiptil. Așa că nu ne planificăm să vedem prea multe azi, o peșteră și o cetate, amândouă din apropierea orașului Smolyan.
Începem cu Peștera Uhlovitsa. Ajungem acolo, lăsăm mașina în parcare.
Și pornim pe jos. Nu facem doi pași și ne întâmpină un tânăr. Ne dă el o grămadă de informații. Nu prea înțelegeam eu de ce este așa de binevoitor. Când a ajuns să ne propună să ne ducă el cu o mașină offroad până sus, am înțeles că avea și el un interes. Deci avem de ales între 30 minute pe jos și 5 minute cu mașina plus o scară pe care nu poate urca mașina. E destul de clar că preferăm pe jos.
Chiar dacă facem popasuri dese.
Oricum mașina nu ne-ar fi scutit de tot efortul. Tot ne-ar mai fi rămas această scară.
Și n-a fost una chiar scurtă.
Foarte impresionați am fost de această peșteră. Fiecare peșteră este unică în felul ei. Aceasta este o peșteră în care procesul de formare s-a oprit de ceva vreme, dar rezultatul ni s-a părut că depășește în spectaculozitate multe alte peșteri.
Din localitatea Koshnitsa, adică în apropierea Peșterii Uhlovitsa, se poate ajunge la o cetatea pe vârful unui deal: Cetatea Koshnitsa.
Poate dacă am fi știut dinainte, am fi inclus-o în itinerariu.
Acum mergem la Cetatea Momchil.
Aici nu mai pot spune că am fost la fel de impresionați. De fapt am fost uimiți cât de mult au investit și investesc bulgarii pentru punerea în valoare a atracțiilor turistice. Și aici ca și în alte părți au asfaltat kilometri buni de drum pentru a facilita accesul spre obiectiv. Am plătit o taxă de intrare. Casiera, ca un adevărat comerciant, era în stare să ne vândă și ce n-avea, voia să ne vândă și ghid tipărit și ghid audio și nu mai stiu ce, făcea și pachete de mai multe produse cu prețuri promoționale, de parcă ar fi vândut zarzavat din grădina proprie. Și nu știa o boabă de engleză. Până la urmă, dacă a văzut că nu o scoate la capăt cu noi, ne-a dat ghidul tipărit gratis. Am urcat pe jos vreo jumătate de oră până la cetate. Cred că ăsta era motivul principal pentru care cei câțiva pe care i-am văzut că au mai venit în parcare au făcut cale întoarsă nu după mult timp. Am ajuns sus. Poate dacă nu am fi avut un termen de comparație ar fi fost ok. Nu știu exact ce ne așteptam să vedem aici, însă am fost un pic dezamăgiți.
Azi se pare că ne e dat să parcurgem orașul Smolyan în multiple rânduri și de la un capăt la altul. Dacă tot mai trecem încă o dată prin acest oraș, în drum spre casă, hai să vedem ce mai putem afla despre el. Se pare că numai de bine. Pe lângă faptul că este orașul cel mai întins, lucru care chiar m-a mirat că nu înțeleg ce facem cu Sofia, am aflat că are în împrejurimi vreo 3 cascade. Mi-am adus aminte că aveam și eu pe lista mea de atracții turistice din zonă, una din aceste cascade, respectiv Cascada Canyon. Hai să îi facem o vizită. Facem cale întoarsă, când mai aveam puțin și părăseam orașul, și pornim înspre un colț al orașului prin care nu mai trecusem azi. Părea a fi o zonă industrială. Urmăm la dreapta un indicator spre cascadă
și după vreo 50 metri se cam termină drumul practicabil cu mașina. Dar oare cât ar mai fi de mers până la cascadă?! Am avut noroc să găsim pe cineva care știa engleză și ne-a lămurit. Cică am ajuns cam târziu. A sunat ciudat asta, de parcă am fi pierdut ultimul tren. Dacă vrem să mergem încolo trebuie să revenim mâine. Până la cascadă facem cam 3 ore doar dus.
Mâine plecăm înspre nord și deja avem cam multe de vizitat pe drum, deci o vom lăsa pentru altă dată. Așa că azi vom ajunge acasă pe lumină. Va fi cam ciudat întrucât nu prea ne stă în fire acest lucru.
Dar pe de altă parte avem petrecere în seara asta, cu ocazia împlinirii a 10 ani.
