Azi avem în plan să vizităm 3 cascade din Munții Balcani Centrali. Avem de ales între Cascada Suchurum, Cascada Babsko, Cascada Karlovsko Praskalo și Cascada Raysko Praskalo.
La Cascada Suchurum a fost destul de ușor să ajungem, aceasta fiind situată la marginea localității Karlovo, lângă o mini-hidrocentrală,
în apropierea unui părculeț.
Astfel am petrecut puțin și prin parc după ce am văzut cascada.
Apoi am setat în gps pe rând coordonatele celorlalte 3 cascade, să alegem următoarea țintă. Se pare că acestea sunt situate mai în adâncimea muntelui.
Am ales să mergem mai întâi spre Cascada Babsko pentru că părea a fi drum cunoscut de gps până în apropierea acesteia. Distanța nu ne-a speriat inițial, însă când am trecut la drum de pământ și am văzut că mai avem încă 30 km de parcurs am început să mă întreb dacă trebuie să continuăm au ba. Bașca am mai și rătăcit traseul la un moment dat, ne-am întors, am pornit pe alt drum tot de pământ și după câțiva kilometri am hotărât să renunțăm pentru că ne-ar fi ocupat toată ziua și nu știam sigur dacă am fi ajuns să vedem cascada.
Hai să renunțăm de tot la cascade pentru că nici celelalte nu cred că vor fi ușor de descoperit. Nu am nici vreun plan de rezervă pregătit. Singura variantă la care m-am putut gândi a fost să preluăm din lista de obiective din ziua următoare, respectiv câteva morminte tracice.
Primul pe listă și cel mai important ar fi Mormântul tracic de la Kazanlak.
Următorul pe listă este Mormântul tracic Tsar Sevt. In cautarea lui - gps-ul ne-a zis "ați ajuns la destinație" în mijlocul drumului și nu era nimic nici pe stânga nici pe dreapta.
Ne-am întors la un indicator anterior către Svetitsata.
Acesta era un drum de pământ destul de greu. L-am urmat până am observat că se înrăutățește și nu-mi mai venea a continua.
Ne-am întors și am luat-o la picior peste miriște în direcția unei movile de pământ ce ne-am imaginat a fi un mormânt tumular.
Mai târziu am aflat că într-adevăr acolo este un mormânt tracic, dar este închis momentan din cauza lipsei unui drum de acces.
Neîmpăcați de faptul că nu am găsit Mormântul lui Tsar Sevt ne-am orientat către alte movile de pământ de peste drum, ce aveau în vârf și câte un semn distinctiv.
Unul din ele s-a dovedit a fi Mormântul tracic de la Ostrusha.
Ghidul de aici ne-a spus de existența și a altor 3 morminte tracice din zonă deschise publicului pentru vizitare. Ele de fapt sunt mult mai multe, însă unele sunt în curs de amenajare, iar altele nu au fost considerate destul de valoroase pentru a fi amenajate. Programul însă nu ne permitea să le vizităm pe toate astăzi. Am mai fi putut ajunge la maxim unul. Așa că ne-am îndreptat spre Mormântul tracic de la Shushmanets.
Mormântul tracic Golyama Kosmatka a rămas să îl vizităm mâine.
Acum hai că mai avem timp de vizitat. Mergem în Shipka, la renumita Biserică din Shipka.
Am cumpărat un magnet pe care scria Mănăstirea Shipka și ne-a pus un pic pe gânduri. Noi știam că este biserică, nu mănăstire. Un complet necunoscator ca mine într-ale arhitecturii ar avea tendința să zică că are o urmă de stil gotic. Oare așa să fie!?
Să mergem și la Monumentul Shipka. Aici gardienii s-au găsit să ne oprească în timp ce urcam cea mai abruptă pantă, să ne anunțe că în 10 minute se închide. Apoi mai pornește de aici dacă mai poți. Am plecat cu chiu cu vai, însă nu fără urmări. Am ajuns sus, am oprit, am coborât, am încuiat mașina și am făcut 2 pași să facem o poză.
La câteva minute nu știu cum îmi arunc privirea înapoi spre mașină și observ că iese fum de sub capotă. Pe sub mașina se scurgea o apă - curcubeu, probabil apa din radiator. Cu niscaiva indicații și încurajări de la niște oameni binevoitori am plecat la vale.
Am oprit la prima benzinărie, am pus antigel, însă s-a pierdut pe traseu. Următoarea oprire service auto peste 2 km. Cu toate că era sâmbătă seara, era deschis. Ne-a repus pe roți după o muncă asiduă de câteva ore bune. A fost mai mult o peticeală ca să putem ajunge acasă, că reparația ar fi durat cică vreo săptămână. Ne-a arătat nenea că deși a pus doar apă în borcanul lichidului de răcire, după ceva timp de accelerare aici se făcuse un amestec de ulei cu apă. Cu ocazia asta am învățat ce înseamnă "maslo" din limba bulgară, adică ulei de motor. Uleiul din baia de ulei ajungea în vasul antigelului. Cel mai tare îi era teamă omului să nu rămânem fără ulei în baia de ulei. Dacă s-ar întâmpla acest lucru am înțeles că s-ar distruge motorul iremediabil. Ca urmare ne-a completat cu ulei peste nivelul maxim. Și ne-a zis că trebuie să mergem cu grijă și la fiecare oprire să lăsăm motorul să se răcească și să verificăm nivelul de ulei și apa de răcire. Iar dacă se mai aprinde vreun martor în bord să tragem imediat pe dreapta. Comunicarea cu acest mecanic a fost cel puțin interesantă pentru că nici el, nici familia, pentru că era o afacere de familie, nu știau engleză. A folosit pe post de translator o cunoștință de-a lui prin telefon și îi povestea acestuia, apoi mi-l dădea mie la telefon și îmi povestea traducând în engleză. Oricum am fost foarte impresionați de cât de treabă a putut fi acest mecanic, împreună cu familia, cât de răbdători au putut fi, pentru că au stat mult peste program prinzându-i noaptea gâdilând pe sub capotă și, la final, nici nu ne-au cerut foarte mulți bani. E bine totuși că suntem pe final de vacanță și am cam bifat tot ce ne propusesem. Să sperăm că ne va duce până acasă.
