Suntem in octombrie 2015 si nasa ne tot imbie cu minunatele ei concedii in minunata Grecie. Auzind atatea lucruri de bine despre greci, despre ospitalitatea lor, despre cat de minunata este marea lor, de plajele lor si mai ales de accesul aventuros la ele traversand muntii siiiii, cireasa de pe tort, de cat de frumos este drumul pana acolo am cedat si am zis ca trebuie sa ajungem si noi neaparat pentru a vedea minunea.
Din acel moment a inceput o intreaga planificare care a durat pana in momentul plecarii in septembrie 2016. Da, stiu, ne lipsesc cateva tigle de pe case.... Dar, am aflat si noi ca pentru a avea parte de un concediu specific grecesc trebuie sa facem rezervari de pe site-urile consacrate, stiute doar de grecomani, sa identificam cele mai bune taverne, unde bun nu inseamna sa fie luxos, ci sa fie o combinatie excelenta intre mancare, ospitalitate si voie buna. De asemenea, acestei retete trebuie sa I se adauge neaparat o lista lunga de obiective turistice, care sa includa neaparat plaje deosebite si excursii cu vaporul. Ce sa mai, un intreg arsenal de chestii de facut si alta nu.
Dupa un an de planificare ajungem in sfarsit in ziua plecarii, bineinteles cu AMR- ul de rigoare care a inceput cu 3 saptamani inainte de ziua Z.
Pentru ca aveam alaturi de noi un veteran al excursiilor in Grecia, pe minunata noastra nasa, am zis ca vom respecta cu strictete indicatiile ei. Zis si facut!
Suntem asadar vineri, in prima zi de concediu, in care tot ce trebuia sa facem era sa dormim pentru ca urma un drum de vreo 14 ore. Ne-am trezit in jurul pranzului si ne-am apucat de bagaje avand in vedere ca lista o aveam facuta, hainele calcate si stiam exact ce ne trebuie. Ca orice roman veritabil, nu poti pleca in concediu fara punga de medicamente in caz de Doamne fer' si mancarea pentru drum. Stocul de medicamente l-am facut singuri ca doar fiecare dintre noi este un mini doctor, iar pentru mancare am apelat la o persoana minunata care ne-a pregatit muuuulte bunataturi de am avut chiar si pentru cateva zile in Grecia la micul dejun (care nu era inclus in cazare).
Dupa cum vedeti am avut ceva treaba chiar si in ziua plecarii, ca na, asa este, cica, cu concediile acestea pe taram strain, trebuie sa fii pregatit pentru orice. Acesta este si motivul pentru care ne-am facut si asigurari de sanatate pe intreaga perioada a sejurului, incluzand, evident si zilele petrecute pe drum.
Acestea fiind zise, se apropie ora plecarii. Chiar si pentru acest lucru a trebuit sa dezbatem putin astfel incat sa alegem cea mai buna varianta pentru tot grupul. Pentru ca da, am uitat se mentionez ca in aceasta excursie urma sa plecam 3 cupluri cu 2 masini. Si prietenii ceilalti mergeau tot pentru prima data in Grecia. Ce sa mai nerabdare si entuziasm maxim.
Initial am zis ca plecam pe la miezul noptii, 24:00 - 02:00. Sa nu ma intelegeti gresit, initial inseamna in urma cu un an, evident. Cu cat ne apropiam de ziua plecarii cu atat ne tot schimbam pentru ca nerabdarea ne face sa nu mai avem stare. Ajungem la concluzia ca ar trebui sa plecam pe la ora 22:00. Mai trec cateva zile si ne dam seama ca poate ar fi mai bine sa plecam pe la 20:00, argumentul fiind faptul ca drumul va fi lung si cu cat stam mai mult acasa asteptand plecarea cu atat vom deveni mai somnorosi. Acesta era argumentul obiectiv, dar de fapt noi nu mai puteam de nerabdare.
Pana la urma am plecat in jurul orei 21:00 de acasa pentru ca Mihaita, soferul celeilalte masini a lucrat vineri si a trebuit sa doarma pentru a putea rezista drumului lung.
Observati ca tot repet treaba aceasta cu drumul lung. Ei bine se datoreaza tuturor zvonurilor pe care le-am tot auzit referitoare la mersul cu masina in Grecia. Destul de multe persoane cand au auzit ca vrem sa mergem cu masina ne-au spus urmatoarele:
"Eeee, ce stiu oamenii acestia. Sunt total lipsiti de entuziasm si dorinta de aventura.", gandeam la momentul acela. "Indiferent de ce zic, noi vom pleca cu masina. Punct.". Zis si facut.
Am decolat spre minunata destinatie in jurul orei 21:00 asadar. Ne-am intalnit cu gasca undeva la o benzinarie pe drumul spre granita cu Bulgaria.
Eram atat de entuziasmati, noi incepatorii in ale Greciei incat ne venea sa sarim in sus de bucurie.
Am ajuns la granita cu Bulgaria de la Giurgiu, trecand pe controversatul "pod al prieteniei" cu care eram destul de familiarizati avand in vedere ca tot hoinariseram pe la obiectivele turistice din Bulgaria in vara cu gasca de pe calebatuta.ro. Am descoperit insa cu placere ca lucrarile erau pe terminate, desi trist daca stam totusi sa ne gandim cat a durat si costat. Darrrr, ignoram ca doar plecam in mult asteptatul concediu in Grecia si trebuie sa fim "zen".
Avem noroc si trecem repede granita si ne continuam drumul. Eram deja cu un semi pas mai aproape. Trecusera aproximativ 2 ore din cele aproximativ 14 cat ar fi trebuit sa dureze drumul. Ieiiiii.
Urmeaza drumul pe Bulgaria, drumul care din spusele tuturor ar trebui sa fie cel mai greu. Mai, ce sa va zic, dupa ce am traversate orasele si am ajuns pe drumul lor national situatia a fost urata rau de tot. De ce? Pentru ca nu sunt luminate si nici semnalizate corespunzator si pentru ca soferii intalniti pe drum nu erau chiar adeptii legislatiei rutiere. Va ganditi la vecinii bulgari nu-I asa? Ei bine, nici ai nostrii care tranzitau Bulgaria spre Grecia, banuiam noi, nu erau mai prejos. Efectiv, ne statea inima in loc cand intrau in depasiri avand in vedere ca drumul era plin de curbe cu vizibilitate si luminozitate ZERO. Si sa zicem ca era cum mai era sa fi intrat in depasire o masina, dar intrau in coloana de minim 5. A fost horror. Recunosc insa ca nici eu si nici sotul meu nu suntem pasionati de sofatul nocturn. Poate de aici si panica.
Nu va zic cata bucurie am simtit cand am vazut ca ne apropiam de ora 06:00 si cerul incepea sa se lumineze. Venea ziua cu lumina ei peste noi. Daca veti avea ocazia sa experimentati acest lucru veti intelege si mai bine sentimentul de a trece de la un sofat nocturn la unul pe zi. Cu ocazia aceasta am facut si schimb de soferi pentru ca sotul meu era destul de obosit si am decis impreuna ca este mai bine asa. Evident ca din cauza oboselii nu a putut dormi, dar macar isi relaxa ochii si restul corpului.
Poate va intrebati de pauze. Am facut vreo 3 pe timpul noptii, dar cand se instaleaza oboseala nimic nu cred ca te poate ajuta.
Am schimbat asadar soferii si am continuat drumul. De acasa aveam dupa cum stiti planul bine facut si stiam exact unde trebuie sa ne oprim pentru a alimenta. Apropo, in Bulgaria, va recomand sa nu alimentati de la benzinariile locale. Noi, cel putin, am avut probleme cu masina dupa excursiile din vara in Bulgaria.
Ne apropiem de punctul de alimentare, OMV Sandanski. Cu cat ne apropiam mai mult cu atat traficul devenea mai aglomerat sa constatam cu tristete ca erau niste cozi imense la toate pompele acelei benzinarii. Din pacate, am fost constransi de rezervor sa alimentam acolo si am pierdut cam 1 ora si 30 minute. "Asta ne mai lipsea, dupa ce ca eram rupti de somn", gandeam cu totii dar nu ne puteam exterioriza prea tare pentru ca trebuia sa mentinem entuziasmul la cote ridicate. Doar asta ne mai ramasese....
Tot avansand in inima Bulgariei constatam cu tristete ca ei au o super centura, "tangenta" se numeste care te ajuta sa ocolesti Sofia si sa te deplasezi super repede catre granita cu Grecia situata in localitatea Kulata. Plus ca se lucra intens si cu spor la infrastructura. Zic cu spor pentru ca am vazut progresele la intoarcere. Bravo lor si mergem mai departe catre granita.
De la distanta se vedea in zare o coloana de masini, dar am zis ca ni se pare, ca este extrasezon si nu are cum sa fie asa de aglomerat. Pe naiba! Era extrem de aglomerat la trecerea granitei catre Grecia. Nu vreti sa stiti ce ganduri triste te rascolesc cand dupa 10 ore de drum trebuie sa stai la o coada imensaaaa de masini, care se deplasau cu viteza melcului. Darrrr, ca si mai devreme trebuie sa ne pastram entuziasmul si sa gasim partea buna a lucrurilor. N-am inteles nici dupa ce am trecut de ce am stat mai bine de doua ore la granita. Dupa cate ne-am dat noi seama a fost o chestie cam rara pentru ca venise televiziunea si era agitatie destul de mare.
Partea buna, ca tot va ziceam ca trebuie sa fim pozitivi a aparut in momentul in care am ajuns sa trecem granita si a fost generata de politia de frontiera care era super "zen" si vesela, iar din gheretele lor se auzea cumva in surdina muzica greceasca. Minunat, ce sa mai! Era exact atmosfera de concediu in Grecia descrisa de nasa. "Iti dai seama daca la frontiera este atmosfera aceasta, cum trebuie sa fie pe insula", ne gandeam noi incepatorii in ale Greciei. Asa ca "go go go" cu tot entuziasmul inainte.
Dupa ce am trecut de granita drumul a devenit absolut superb si intr-adevar usor de parcurs. Pacat ca noi eram praf de obositi. Dar, nu-I problema mergem mai departe sa vedem ce se mai intampla. Oricum mersul inapoi nu era o optiune.
Continunad drumul am fost frumos impresionati de calitatea drumurilor din Grecia, de autostrada lor luminata, Egnatia Odos si de peisaje. Am aflat si ce sursa de finantare au gasit: taxarea prin puncte de trecere cu bariera care iti permite trecerea doar daca platesti taxa, 1.40 Euro sau 2 Euro. Nu ma intrebati de ce erau diferite pentru ca nu am descoperit, dar banuiam ca era din cauza distantei parcurse intre 2 iesiri de pe autostrada. Apropo "toll-uri" se numeau punctele acestea de taxare si a costat aproximativ 15 Euro trecerea prin toate.
O alta minunatie de pe drumul pe Grecia a fost reprezentata de absolut fantasticele lor tuneluri prin munti. Deci se poate dom'le daca vrei si-ti pasa de poporul tau si mai ales se turism. Am traversat 47 de tuneluri, cel mai lung a avut aproximativ 5 km lungime. Toate erau fffffoarte bine luminate si ventilate. Da, ati citit bine, VENTILATE! Plus ca aveau puncte de SOS care pareau functionale si cred ca si erau avand in vedere cum aratau pasajele. Din fericire noi n-am avut nevoie de ele, dar poate ne impartaseste cineva din experienta lui cu ele. Noi fiind foarte obositi si mai ales eu care eram soferul pe Grecia, am fost destul de deranjati la ochi de schimbarile de lumina: lumina din tunel versus lumina naturala la iesirea din tunel. In rest, de vis a fost drumul pe acea portiune de autostrada. Sa fii inconjurat de munti, tunele, autostrazi suspendate si marea undeva jos....fabulos.
Intr-un tarziu, dupa un drum luuung de 20 de ore am ajuns la destinatie, in Parga. Pe masura ce ne apropiam de locatia cazarii ne minunam tot mai tare de privelistea fantastica rezultata din imbinarea muntilor verzi cu marea turcoaz si cerul bleu. Trebuie sa ajungi acolo ca sa poti intelege pe deplin aceste trairi.
Pentru ca nu stiam exact care-I drumul corect pana la cazare, am lasat masina undeva stradal si am inceput sa cautam, eu si nasa pentru ca baietii erau mai praf de oboseala decat noi, iar Mihaita si prietana lui aveau cazarea in alta partea, un pic mai departe de noi. Poate va intrebati de ce nu am folosit GPS-ul: am incercat doar ca am functionat offline, cu niste harti descarcate si in momente cheie se bloca.
Am pornit asadar in recunoastere, dar nu inainte a saluta marea si de a face cunostinta cu ea. Am mers la plaja Piso Kryoneri si, dezamagire, nu era wow. "Vai, unde este apa, unde sunt plajele acelea minunate?", ma intrebam in gand. Nasa m-a vazut si probabil ca pe fata mea se citea dezamagirea si m-a consolat spunand-mi ca aceea este cea mai urata plaja din statiune si nu este cazul sa ma impacientez.
Bunnn, revenim la cautarea pensiunii si luand contact cu oamenii am descoperit cat de draguti si dornici de a ajuta erau. La pensiune ne-a intampinat o batranica tareeee simpatica "lady Maria", care pe tot parcursul sejurului ne-a rasfatat cu prajituri de casa delicioase si "rachi", tuica greceasca.
Ne intoarecem la masina si la baieti si impreuna venim sa ne cazam. Dupa ce ducem tot bagajul in camera stabilim sa ne vedem in 15 minute ca sa mergem unde credeti? Daaaa, la plaja si apa turcoaz (noi ajungand la pensiune in jurul orei 18:00). Zis si facut mai ales dupa dezamagirea cu plaja anterioara.
Ajungem la plaja Kryoneri si ... recunosc ca nici aceasta nu m-a dat pe spate. "Off", ma gandeam doar la drumul pana aici. Intr-adevar aceasta plaja avea ceva nisip, apa era turcoaz si oferea in plus peisaje superbe cu insulele din larg.
N-am stat foarte mult la plaja si balaceala pentru ca eram obositi. Dupa ceva timp ne intoarcem in camera pentru a ne pregati de cina. Zis si ... nefacut. De ce? Pentru ca sotul meu a facut cunostinta cu patul si o data asezat comfortabil in el a adormit instant. Si recunosc, mi-a fost mila sa-l trezesc. Asa ca o anunt pe nasa ca noi am capitulat. Ramanand in camera imi mai fac de lucru cu diverse aranjari si pe la 21:00 cedez si eu. Asa ca "noapte buna" si ne auzim maine.
