Azi ne mutăm reședința la Chepelare, în Munții Rodopi. Nici Bansko nu e o stațiune în care să stai doar 2 zile. Sunt destul de multe trasee de drumeție care să îți umple timpul pentru vreo săptămână. Însă dacă vremea este neprietenoasă, cum se prognozează a fi zilele următoare, alternativele de petrecere a timpului liber sunt cam limitate, cel puțin pe timpul verii. Astfel nu plecăm neapărat cu părere de rău. Am adunat oricum idei pentru alt concediu.
Pentru astăzi am avea de vizitat vreo 3 peșteri și o cetate. Aș spune cam exagerat având în vedere că avem drum lung de parcurs, mai bine de 300 km, mare parte prin munte cu multe serpentine, peșterile au program până pe la 5-6, se intră în general câte un grup pe oră, consumându-se astfel destul de mult timp cu așteptarea și vizitarea propriu-zisă. Dacă mai plecăm la drum și după ora prânzului, este combinația perfectă pentru a-ți da planul peste cap.
Am tăiat din prima Peștera Lepenitsa, pentru că aveam impresia că se adresează unor turiști mai specializați într-ale speologiei pentru că, din ce citisem pe net, avea taxă de vizitare diferită în funcție de cât de mult vrei să vizitezi, și pornea de la 10 și putea ajunge până la 25 leva de persoană. Am tăiat de pe listă și Cetatea Tsepina. Acum speram măcar să încapă în program următoarele 2 peșteri.
Ajungem la Peștera Snejanka, în traducere s-ar numi Peștera Alba ca Zăpada.
Coordonatele ce le aveam erau de fapt de la locul de parcare, de aici am mai urcat pe jos, prin pădure vreo jumătate de oră.
Pe la mijlocul traseului facem pauză de o belvedere.
Și apoi am mai așteptat sus incă vreo jumătate de oră să intrăm în peșteră.
Dar a meritat. Aceasta este o peșteră cu foarte multe formațiuni de o culoare parcă exagerat de albă. Oare de aici să îi vină numele!?
Urmează drum cu serpentine, diverse formațiuni stâncoase,
apoi un tunel
ce ne scoate în partea cealaltă a muntelui la un baraj.
De aici mergem însoțiți de râul Vacha.
Mai descoperim un baraj ceva mai jos.
Apoi multe peisaje cu adevărat aparte.
Deja ne-am luat gândul de a mai ajunge astăzi la Cheile Buynovo și Peștera Yagodina. Le-am reprogramat pe acestea pentru una din zilele următoare pentru că nu sunt chiar așa departe de Chepelare. Și nu are sens să fugărim un râu ce creează peisaje de poveste cu meandre și insulițe, mai bine să-l digerăm pe-ndelete. Apoi ar fi cam departe să revenim aici în altă zi.
Aș putea spune că acest râu cu al lui curs ar putea să îți ocupe o zi întreagă sau poate chiar mai mult. Noi i-am rezervat doar o după-amiază doar ca să oprim în câteva puncte de belvedere de la șosea, să coborâm mai în apropierea râului acolo unde se putea. Dar ai putea servi masa pe terasa unui restaurant pe malul râului sau ai putea petrece una sau mai multe zile la pescuit în acest decor. Pentru noi însă acest lucru nu făcea parte din plan pentru că nu am avut nici cea mai vagă idee de existența acestor locuri ca să le putem include în itinerariu.
Acum poate ar trebui să ne îndreptăm spre Chepelare pentru că o să cam ajungem după lăsarea serii și nu se știe cât ne va lua până vom găsi locația de cazare. Și chiar am întâmpinat ceva dificultăți în găsirea adresei. Și coordonatele și adresa se puseseră de acord, ne dirijau în același loc, doar că nu era nicio intrare în curtea casei. Intrarea se făcea dintr-o altă stradă, paralelă cu aceasta. Noroc că m-au observat proprietarii cum mă învârteam prin zonă ca o muscă fără cap.
