Hai că azi e zi frumoasă de plimbat în aer liber. Am stabilit 2 obiective importante: Castrul roman de la Porolissum și Grădina Zmeilor, fără restricție de timp.
Să începem cu începutul, Castrul roman Porolissum. Am mai fost pe-aici în urmă cu vreo 5 ani, dar am ajuns seara foarte târziu și n-aș putea spune că am văzut prea bine, dar în mod sigur am distins suficient de multe lucruri ca să ne facă să revenim.
De data asta am zis să analizăm fiecare centimetru pătrat. Am început cu Vama Romană.
Imaginea care o face inconfundabilă este Poarta Praetoria.
Clădirea comandamentului
Porta Principalis Dextra
Porta Principalis Sinistra
Porta Decumana
Amfiteatrul
Templul Zeiței Nemesis, care face parte integrantă din amfiteatru.
Mergând pe zid
Drumul roman, cel pe care cu o zi în urmă îl căutam pe la Plopul lui Kiss Karoly, a ajuns la Castrul Porolissum și de aici se continuă, dar nu mai știu încotro.
Cam atât despre Castrul Roman Porolissum.
În drum spre Grădina Zmeilor am oprit și la Biserica de lemn din Prodănești.
Grădina Zmeilor din Gâlgău Almașului stătea pe lista de vizitat de foarte multă vreme. Nu a fost chiar ușor să ne creăm drum în direcția asta, dar odată ce am zis că ajungem în acest concediu în județul Sălaj, acesta a fost primul obiectiv pe care l-am pus pe listă. Soldații aceștia sunt cei care ocrotesc grădina.
Am observat că există chiar vreo 2 trasee marcate. Unul dintre ele am impresia că este sub formă de circuit și înconjoară tot parcul. Mai întâi urci să vezi zmeii de la înălțime, apoi cobori să te plimbi printre ei. Noi însă nu l-am făcut până la capăt pentru că înțelesesem că spre final este o coborâre cu aderență scăzută și nu era cazul să riscăm. Am preferat să ne întoarcem și să mergem la plimbare prin grădină și în sens opus. Unii dintre noi au fost prinși la mijloc de către 2 zmei. Eu unul n-am avut curaj să trec pe acolo.
De aici am plecat spre Castelul Josika din Surduc. Am nimerit noi în ograda castelului, dar ca să mai fac o dublă verificare, am întrebat pe domnul inginer. Așa mi-a inspirat mie a fi, că era îmbrăcat curățel cu nasul băgat în niște foi cu niște calcule de-ale lui. Îl întreb eu: "Acesta este Castelul Josika?". Și primesc răspuns: "Agromec Surduc", cu o privire uimită, gen: "Ce castel o mai fi căutând și nebunul ăsta?!". Dar nebunul nu se lasă: "Eu caut Castelul Josika, nu Agromec Surduc! Și aici trebuie să fie!". A rămas domn inginer fără cuvinte, că vorba aia: "cu nebunul nu te pui".
La Jibou voiam să vedem Castelul Wesselenyi. Și aflasem că acesta se află în incinta Grădinii Botanice din Jibou. Așa că am urmat indicatoarele spre Grădina Botanică. Înainte de a cumpăra bilete de intrare în grădina botanică am zis să întrebăm totuși. "Grădina botanică este grădina Castelului Wesselenyi?". În primul rând ne-au corectat doamnele că nu am pronunțat corect numele castelului, apoi ne-au răspuns scurt: "Nu!". Of, bine că am întrebat mai întâi, că altfel plăteam degeaba intrarea în grădina botanică și nu vedeam nici castelul. Pentru noi castelul era ținta, grădina venea ca un bonus, dar nu țineam neapărat să o vizităm, dacă nu e și castelul pe aici. Nu apuc să-mi termin bine gândurile că una dintre doamnele de la intrare continuă: "Nu este grădina castelului! Am muncit foarte mult la realizarea acestei grădini.". Am înțeles acum. Grădina și castelul erau împreună în această locație, dar erau 2 entități complet separate. Meritul pentru realizarea grădinii trebuie să se înțeleagă foarte bine că nu este al proprietarului castelului ci al comunității.
Dar până una, alta, Castelul Wesselenyi se află în Grădina Botanică Vasile Fati.
În sere găsești exemplare de plante din toate zonele lumii.
Au chiar și un acvariu. Aici mi-au atras atenția peștii care-ți mănâncă din palmă. Chiar era desenat pe acvariu că poți face acest lucru.
De aici am plecat să căutăm Cetatea Cheud. Aici am rămas doar cu căutatul. Că am întrebat vreo 3 rânduri de persoane. Toți ne explicau pe unde vine, cum ai putea să ajungi. Explicațiile semănau, dar nu s-au potrivit deloc cu datele din teren. Chiar de am fi nimerit intrarea în pădure pe drumul spre cetate, mă întreb cum am fi putut ține poteca dacă nu e marcată și bănuiesc că nici drumul nu este foarte circulat ca să fie destul de evident. Însă undeva acolo sus, ascunsă în desișul verde, se află rămășițele Cetății Cheud.
Am ajuns apoi la Cehu Silvaniei să căutăm Cetatea regală. Am traversat noi de la un capăt la altul orașul și nu am văzut niciun indicator. Bună treabă! Hai că totuși nu suntem în pădure să fie așa greu să o găsim. Cerem indicații de la o doamnă. Foarte amabilă se apucă să ne explice cum să ajungem și după ce ajunge cu explicațiile pe la jumătate zice: "Dar nu mai aveți un loc în mașină? Că vă dirijez eu până acolo.". Bucuria noastră. Adevărul e că ne-am cam fi pierdut pe străduțe până să nimerim.
La capătul acestei alei am dat peste ruinele castelului.
Până la urmă e cetate sau castel?!
Tanti a făcut pe ghidul cu noi și am făcut înconjurul castelului ca să ne arate și niște arbori seculari.
Hai să ne mai arate pe unde îi mai place ei să se plimbe. Prin cimitirul catolic, unde ne-a prezentat o criptă. Dacă nu ne-a zis o grămadă de povești: și ce familie se odihnește în criptă și de ce s-a dărâmat tavanul criptei și multe altele dar nu prea mi-au rămas în minte niciunele.
Apoi ne-a dus pe la Cimitirul evreiesc. Și aici ne-a povestit o grămadă, că sunt unele morminte pe care scrie în ebraică și altele pe care scrie în română. Ne-a dat o explicație pentru acest lucru, dar nu o mai știu. Of, ce jalnic ascultător sunt.
Ziua am încheiat-o în căutarea lalelei pestrițe. Pe aici prin zonă citisem de existența unei Rezervații cu lalele pestrițe și gândeam noi că ar fi sezonul lor. Dar nu am găsit nicio lalea.
Nu-i nimic. Ne-am obișnuit să mai rămână și fără rezultat unele din căutările noastre.
