Astăzi o să spunem "la revedere" Elveției. Privind camerele online îndreptate spre Matterhorn am observat că la ora 6 dimineața acesta se putea vedea în întregime. Stai să vezi că o să mai facem o tură până în Zermatt! Acum stăteam și mă gândeam la ce oră să plecăm, dar în mod sigur nu acum, așa că mă bag înapoi la somn.
Când mă mai trezesc o dată la ora 7, nu se mai vedea deloc. Mai bine, de-acum pot dormi liniștit!
Plecăm cu direcția Italia pe la ora 11, bineînțeles după ce ne luăm la revedere de la gazde.
Pe drum stăteam în dubii dacă să mai oprim să urcăm la Mont Fort. Nu știu, dar parcă nu mai aveam chef de nimic astăzi. Ori făcusem plinul cu atât de multe locuri superbe vizitate și acesta părea cam în umbra tuturor celorlalte!? Până la urmă am hotărât! Nu o să revenim prea curând pe meleagurile acestea și pentru a nu ne părea rău mai târziu că am fi putut vedea și Mont Fort, dar nu l-am văzut de lene, am zis că trebuie să mergem.
Până acum ne-am plimbat doar în zona germană, chiar dacă gazdele noastre de la Unterbach erau vorbitoare de franceză. Acestea erau originare din zona franceză, însă își luaseră o căbănuță acolo pentru că le-a plăcut foarte mult locația. Pot spune că îi înțeleg în totalitate. Zona în care se vorbește franceza era destul de evident unde este, în partea vestică, în apropierea graniței cu Franța. Nu prea îmi era clar care este zona italiană, căci știam că Elveția are 3 limbi oficiale: germană, franceză și italiană. Granița cu Italia este destul de lungă. Până la urmă și Zermatt este în apropierea graniței cu Italia, că doar poți urca la Matterhorn Glacier Paradise din Elveția și să cobori în Italia. Dar în Zermatt se vorbește germana. Am aflat că limba italiană se vorbește doar în zona Lacului Lugano, o zonă destul de restrânsă aș spune. În cea mai mare parte a Elveției se vorbește germana.
Mont Fort, după cum și numele îl trădează, se află în zona franceză. Cu alte cuvinte vom face un popas în zona franceză. Nu serios, dar aici chiar am impresia că suntem în altă țară: altă organizare, alte prețuri, alte reguli, altă categorie de turiști. Cu toate că mijloacele de urcare pe cablu ne duceau tot la altitudini de peste 3000 m, aici prețul era aproape de jumătate față de zilele anterioare. Lucru foarte interesant era că în această regiune nu mai era valabil cardul de reducere la jumate pe care îl cumpărasem chiar dacă îl chema Swiss Half-fare Card. Swiss dar nu chiar în toată Elveția.
Urcăm în telescaun.
Urmează un traseu destul de lung. La capăt ne așteaptă un conductor, ne arată drumul spre următoarea etapă cu telecabina, urcăm în aceasta și pornim.
Nu știu cum veni vorba de ibexi. Cred că citise Cornelia pe undeva că în Alpii Elveției trăiesc ibexi și noi nu am văzut niciunul. La un moment dat ne face atenți același conductor cumsecade să privim în jos. Ghici ce era jos! O familie de ibexi.
Schimbăm telecabina și continuăm urcarea. Ajungem din nou la peste 3000 m.
Urcăm până în vârf.
Privim împrejurimile.
Cică înspre est ar trebui să vedem Matterhorn-ul.
Iar înspre vest ar trebui să vedem Mont Blanc-ul.
Suntem cam departe și de unul și de altul și nu prea avem vizibilitate la așa mare distanță.
Dar cred că suntem la egală distanță și de Matterhorn și de Mont Blanc.
Gata, cam asta a fost ultima oprire din Elveția.
Am adunat ceva monede de la cumpărături și poate ar fi bine să le cheltuim înainte de a părăsi Elveția. Ce să luăm, ce să luăm? Păi nu prea rentează nimic să cumpărăm de aici. Poate un suvenir sau mai bine o jucărie care să fie amintire de aici.
Gps-ul ne spune să mergem prin Franța, dar eu nu și nu, vreau să trecem direct în Italia. Din Franța în Italia sigur avem de trecut un tunel de vreo 50 euro, dacă o mai fi și între Elvetia și Franța vreo trecere cu taxă, ne cam usucă. Și apoi oricum vom traversa acest tunel într-una din zilele următoare, când vom merge să vedem Mont Blanc-ul. Așa poate tunelul Elveția - Italia o fi mai ieftin.
Am ajuns în zona Aosta.
Prima impresie: este mult prea cald. Ne-am obișnuit cu temperaturi în jur de 20 de grade și acum depășim dintr-odată 30. Lasă că după ce se ascunde soarele după munți începe să se răcorească destul de bine.
