Dacă ieri nu am reușit să vedem Matterhorn-ul decât prin nori, astăzi ne mai încercăm norocul o dată. Dacă nici azi nu reușim, mai băgăm o fisă și mâine. Apoi vom părăsi Elveția, dar am putea apoi să mergem să-l vedem dinspre Italia.
A doua zi ne trezim să plecăm mai devreme spre Tasch.
Hei, nici chiar așa devreme!
Mai tragem un pui de somn și ne trezim puțin mai încolo.
Deja știm mersul lucrurilor, unde lăsăm mașina, de unde luăm bilete, unde e peronul spre Zermatt
și apoi de unde se face plecarea spre Gornergrat.
S-au legat toate exact cum le planificasem de acasă, am ajuns să plecăm spre Gornergrat exact cu trenul calculat.
Mai rar îmi ies calculele cu așa precizie.
În tren, pe fiecare măsuță de la geamuri, era desenată o schiță cu harta zonei. Mi s-a părut foarte util și edificator.
Se pare că nici astăzi nu vrea Matterhorn să scoată nasul din nori.
Parcă e dezvelit totuși puțin mai mult ca ieri.
Nu că-s culmea norii aștia. Fac ei cum fac și tot țin ascuns moțul.
Asta e! Oricum de la Gornergrat se pot vedea peisaje superbe de jur împrejur, că nu degeaba îi spune platforma 360 de grade. Aici este un platou de unde, în orice direcție ai privi, vei vedea vârfuri de peste 4000 de metri, acoperite de zăpadă. Iar în vecinătatea fiecăruia sunt unul sau mai mulți ghețari.
Aș putea spune chiar că nu Matterhorn-ul ar fi atracția principală aici, ci multitudinea de vârfuri de peste 4000, unele dintre ele fiind chiar mai înalte decât renumitul Matterhorn.
Noi mai sperăm totuși că domnul Matterhorn va binevoi a trage jaluzelele la o parte, măcar și pentru câteva secunde să îl prindem în poză.
Uite acolo am urcat ieri, pe Vârful Kleine Matterhorn.
Am stat câteva ore, dar nu a fost să fie.
Ai spune că e doar un firicel de nor și sigur se va dispersa.
Dar nu a vrut neam să ni se dezvăluie mai multe de atât.
Eu zic să coborâm și să mergem și la Mittalalin. Acesta ar fi fost, în mod normal, programat pentru ziua de azi, dacă încăpea și Gornergrat-ul în programul de ieri. Dacă mai așteptăm mult, s-ar putea să nu mai prindem funcțională telecabina de la Saas Fe la Mittalalin. Cei drept aș da Mittalalin-ul pentru a vedea Matterhorn-ul în întregime. Însă m-aș cam întrista să aștept toată ziua aici degeaba și să ratez și a vedea Mittalalin-ul. Ne cam plictisisem de stat aici, se aglomera din ce în ce mai tare și nu prea nutream speranță a mai vedea Matterhorn-ul ieșit din nori. Oricum îl văzusem ceva mai mult decât ieri.
Înapoi la Zermatt, Tasch și apoi către Saas Fe. Drumul se termina într-o mare parcare. Mai departe, cu toate că era șosea, trecerea era interzisă. Se pare că și această stațiune era pe modelul Zermatt, fiind acceptate doar autovehiculele electrice.
Mergem puțin pe jos până la stația de telegondole. Ceea ce nu prea înțelegeam era că nu scria nicăieri Mittalalin. Dar ne-am lămurit, după ce am întrebat, că suntem la locul potrivit.
Trebuie să urcăm până la altitudinea de 3500 m.
După 2 etape de urcat cu telecabina, ne uitam întrebători dar unde este telecabina următoare? Nu se mai vedea niciun cablu, niciun stâlp, nimic în nicio direcție.
Poate am ajuns la 3500!? Nicidecum, nu am ajuns nici la 3000. Următoarea etapă de urcat se făcea printr-un tunel, cu funicularul. Hai că asta nu mi-ar fi trecut prin cap.
Peisajele sunt cam eclipsate de cele văzute la Gornergrat.
De altfel, se poate observa și din fluxul de turiști, aici fiind mult mai puțini.
Însă aici avem să vedem cea mai mare peșteră sculptată în gheață.
Hai că am cam vizitat toate obiectivele principale ce ni le-am propus a le vedea din Elveția și chiar am prins vreme foarte frumoasă peste tot. Eu zic să ne vedem mâine de drum spre Italia și să nu mai pierdem vremea cu încă o tentativă de a vedea Matterhorn-ul. Dar asta vom hotărî mai bine mâine dimineață, privind camerele video orientate spre Matterhorn.
