După o zi în care a plouat de dimineață până spre seară, cred că ar trebui să urmeze o zi superbă. Și cam așa se arăta de dimineață.
Împachetăm repede, căci azi ne mutăm și reședința, nu mai stăm să luăm micul dejun în cameră ca în alte zile, ci ne luăm niște sandwich-uri pregătite de Cornelia cu o seară înainte și tulea spre Kaprun. De acum încolo ne vom încălța numai cu ghetele de drumeție, în primul rând pentru că adidașii sunt uzi și în al doilea rând pentru a nu mai fi surprinși de vreme nefavorabilă sau trasee neprevăzute. Oare acolo sus vom ajunge?
Sau acolo?
Se vede că sus acolo s-a depus zăpadă proaspătă în cursul zilei de ieri.
Ne oprim în parcare, unde surprinzător găsim locuri la discreție. Păi da, nu suntem obișnuiți să găsim locuri de parcare pe alese, dar asta este o consecință a venirii devreme.
Cumpărăm bilete de urcat până sus, cu reducere 10% oferită de gazda noastră, la care am stat în Piesendorf. Hai că o reducere de 4 euro pe bilet este ceva. Ca mai apoi să aflăm că niște canadieni au primit de la hotel reducere 100% la această gondolă, plus multe altele asemenea și plăteau 90 euro/noaptea de cazare la hotel. Deci se putea și mai bine. Poate data viitoare o să analizăm și acest aspect înainte de a alege locația de cazare.
Destul de lejer traficul spre locația cea mai de sus. Majoritatea gondolelor urcau goale de mă gândeam de acum că o să fim cam singuri pe acolo.
Poate o parte din oameni au ales să urce pe jos.
Cred că de aici e mai greu să urci pe jos.
Sus era o forfotă și o aglomerație de nu-ți dădeai seama pe unde și când au venit toți oamenii ăștia aici.
Mai întâi să mergem cel mai sus posibil. Adică să urcăm și cu funicularul.
Apoi mergem la pârtia de săniuțe.
Cornelia chiar profită de ocazie. Săniile aici erau de împrumutat gratis, tot ce trebuia să faci era să prinzi una liberă. Și era una lăsată la baza pârtiei, parcă așteptându-ne pe noi.
E un sentiment aparte să te dai cu sania în mijlocul verii.
Urcăm apoi deasupra pârtiei
gândindu-mă că ar fi posibil să vedem Vârful Grossglockner. Nu aveam prea mari speranțe, crezând că este obturat chiar de Vârful Kitzsteinhorn, lângă care ne aflam.
Dar nu mică ne-a fost surprinderea și în același timp mare bucuria că de acolo chiar puteam vedea Vârful Grossglockner, cel mai mare vârf din Austria, același vârf pe care l-am așteptat mai bine de 2 ore să iasă din nor cu 2 zile în urmă. Și chiar mai frumos de atât nu știu dacă am fi putut să îl vedem.
Observăm cu uimire o terasă ceva mai sus unde stăteau foarte multe persoane și nu prea vedeam să fi urcat toate prin zăpadă acolo.
Atunci ne-am adus aminte că sus mai era un tunel spre o terasă căruia nu i-am dat importanță. Așa că mai urcăm o dată sus cu funicularul
și parcurgem de data asta întreg tunelul de 300 m săpat în stâncă.
Am ajuns pe terasă după ce a intrat Vârful Grossglockner în nor. Bine că l-am văzut de jos.
Suntem foarte încântați cu toate peisajele văzute.
Putem coborî mulțumiți la mașină, să ne continuăm drumul spre Cascadele Krimml. Acum de-abia începeau să urce marea majoritate a oamenilor. Uite cam așa am fost și noi zilele trecute și ăsta este motivul principal pentru care prindeam noi vârfurile în nori. Mai întâi facem un popas la stația intermediară să cumpărăm un suvenir
și să testăm puțin locul de joacă.
La Cascadele Krimml găsim foarte multe locații de parcare, însă cu greu mai găseai câte un loc liber de parcare. Noroc că se cam închidea vremea și mulți plecau.
După o plimbare de vreo 20 de minute pe jos, ajungem la intrarea pe traseul de vizitare a cascadelor. Plătim intrarea și pornim.
Drumul merge șerpuit prin pădure până la un hotel aflat în vârful dealului.
Și aproape la fiecare buclă este amenajat un loc de privire a cascadelor.
O perdea de stropi generată de căderea apei cascadelor, acompaniată de o ploaie măruntă ne-a însoțit pe tot traseul de urcare. Însă asta nu ne-a împiedicat să ne continuăm drumul și să admirăm aceste minunății. Chiar încercam să găsim ceva cât de cât asemănător între toate cascadele văzute de noi până acum și nu am găsit. Sunt cu adevărat speciale.
Nu am urcat noi până sus, dar cred că am văzut cele mai frumoase puncte de belvedere.
Ne întoarcem la mașină și continuăm să mergem pe drumul alpin Gerlos în direcția Germania, mai exact Grainau. Am ales această locație să fim cât mai aproape de Vârful Zugspitze unde este programat să ajungem mâine. Prognoza arată destul de bine pentru mâine.
Hm, cred că de la hotelul acela se mai vedea și mai sus încă o treaptă destul de înaltă a cascadei.
