€ | pentru 4+1 persoane |
---|---|
1.000 |
cazare:
|
650 |
transport cu mașina personală:
|
600 |
intrări obiective:
|
300 | mâncare |
250 | suveniruri |
2.800 | TOTAL |
Am ieșit foarte ieftin la capitolul mâncare pentru că am luat de acasă foarte multă. Am cheltuit cam un sfert din cât estimasem.
După ce am vizitat grădina zoologică de la Zagreb, pentru astăzi ne-am propus să vedem și câteva castele din Slovenia, în drumul nostru spre locația de cazare, respectiv spre Rob, care se află la vreo 30 km de Ljubljana. Setând pe google maps coordonatele primului castel, acesta ne scoate de pe autostradă în apropierea graniței. Câțiva kilometri ne despărțeau acum de primul castel și noi încă nu părăsisem Croația. Nu cumva am notat un castel din Croația?! Oare Castelul Mokrice să fie în Croația?! Păi altfel nu văd cum să fie. Ne dirijează google maps pe străzi…
[...]Privisem cu o seară înainte prognoza meteo pentru toate itinerariile ce ni le propusesem pentru această regiune. Și câștigătoare a ieșit varianta cu litoralul Sloveniei, căci avea cele mai puține șanse de ploaie. Pentru restul era foarte posibil să ne ude. În drum spre litoral am zis să ne agățăm și de o peșteră. În această regiune predomină un relief carstic și acesta favorizează apariția peșterilor. Peștera Postojna este o peșteră de referință, mândria slovenilor, prin care te plimbi cu trenulețul. Cu alte cuvinte nu trebuia ratată. Noi am mai vizitat-o în…
[...]Nu am apucat să cercetăm împrejurimile locului unde ne-am cazat.. De fapt, a fost vremea cam închisă până astăzi și nu am petrecut prea mult timp pe-afară. Acum însă a răsărit soarele pe straduța noastră. Se pare că împărțim același acoperiș cu niște roiuri de albine. Însă nu mi-am dat seama până în acest moment. Albinuțele nu și-au făcut deloc simțită prezența. Inițial am crezut că totul este de formă, doar de decor, însă nu, acolo chiar trăiesc albine. Ele au grijă de livadă și de ochiul acest de apă cu 2 nuferi. Astăzi avem de vizitat probabil cea…
[...]Peștera Križna este prima pe lista de azi. Această peșteră are un program mai aparte, cum nu am mai văzut la alte peșteri: câte o intrare la fiecare 2 ore, iar prima la ora 11:00, ultima la 17:00. Ar fi trebuit să plecăm la ora 10:00, ca să prindem prima intrare. Însă acest lucru nu a fost realizabil. Era ora 11:10 când am văzut indicator 1 km până la Peștera Križna. Urmează o porțiune de drum nepavat. Nu mai avea sens să mai mergem până în fața peșterii ca să ne convingem că trebuie să așteptăm 2 ore, având în vedere că programul era afișat și aici. Eu zic…
[...]Astăzi ne mutăm reședința din această superbă locație. Sperăm ca și următoarea să fie tot la fel, având totuși șanse mari să fie mult mai frumoasă, fiind situată în mijlocul unor munți mai înalți. După plimbarea de aseară cu poneiul cel mare ne-a rămas gândul la promisiunea gazdei că astăzi dimineață, înainte de plecare ne va plimba cu poneiul cel mic. Ieșim repede afară din casă ca să ne vadă gazda și să pregătească poneiul. Nu dură mult și apăru și poneiul. Uraaaa! Nu mai putem de bucurie. Hopa sus călare! Nu avem șa nici la acesta, iar pentru echilibru…
[...]Ne-am mutat de aseară într-o zonă ceva mai înaltă. Ca urmare, am zis noi, că va mai scădea temperatura. Așa că ar trebui să fim pregătiți cu haine mai groase pe unde vom umbla astăzi. Dar unde vom merge astăzi? Păi mai întâi și mai întâi vom merge la Cheile Tolmin. Acestea știu că sunt niște chei foarte spectaculoase unde vom plăti o taxă de intrare. Și dacă este cu taxă, ne așteptăm să fie și aglomerat. Oprim puțin să mai admirăm împrejurimile. Pe drum ne fac cu ochiul niște mașini... de ziceam că ne-am nimerit într-o scenă de film. Ajungem la locație.…
[...]În loc de Bună dimineața! Azi mergem în aceeași direcție ca și ieri, doar că ceva mai departe. Și pentru că începem cu cel mai îndepărtat obiectiv, gps-ul ne zice că avem de mers 2 ore până la destinație. Astăzi observăm toate semafoarele, pe care le prindem, bineînțeles, pe toate roșu. Însă nu ne-au deranjat așa tare. Probabil din același motiv ieri nici nu le-am băgat în seamă. Pe la Kobarid ne atrage atenția un lac mare, de o culoare ireală, pe care se făceau diverse sporturi nautice. Nu zăbovim prea mult, căci ținta noastră este mult mai departe. Mai târziu…
[...]Am ajuns fix la mijlocul concediului. Sperăm ca și partea a doua a concediului să fie la fel de frumoasă ca și prima. Astăzi trebuie iar să ne mutăm reședința. Nelu, căruia la început nu-i plăcea această locație, acum parcă nu-i venea să mai plece. Însă trebuie să împachetăm și să ne mutăm în apropierea Lacului Bled. Ah, știu de ce voia Nelu să mai rămânem. La fiecare schimbare de reședință, Nelu nu mai are parte de confortul din restul zilelor, căci trebuie să țină în brațe rucsacul lui Răzvan. Pornim pe la 10:30. Se pare că gps-ul ne va învăța un drum…
[...]Dacă ieri a fost ziua Lacului Bled, azi avem în vizor alt lac foarte fotogenic, Lacul Bohinj. Și astăzi vrem să facem ceva similar, respectiv să îi dedicăm întreaga zi Lacului Bohinj. Însă cred că ne-ar mai rămâne ceva timp și vom mai adăuga pe listă 2 obiective din imediata apropiere: o cascadă și niște chei. Am setat pe gps coordonatele parcării de la gondola Vogel și am pornit. Pe drum nu am văzut nicio deschidere la lac. Parcă tot malul era acoperit de copaci. Uite totuși o breșă. Apoi am fost preocupat cu găsirea unui loc de parcare la telegondolă. Vom urca în…
[...]Știam că ajunși în zona Jesenice vom avea nevoie de cel puțin 2 zile cu vreme superbă, una pentru a urca pe Slemenova Špica și alta pentru a urca pe Viševnik. Cornelia aruncase un ochi încă de la începutul concediului pe vremea ce urma să o avem aici și nu era prea încântată. Am gândit atunci că asta e, vom analiza când vom ajunge acolo și eventual vom face permutări pentru programul zilnic. Însă lucrurile s-au mai schimbat de atunci și chiar s-au schimbat în bine. Mai bine de atât nici că se putea, în fiecare zi era o prognoză de vreme frumoasă. Cu puține semne…
[...]Anul trecut, pe vremea asta, eram în Elveția și urma să mergem la Zermatt pentru a admira emblema Elveției, Matterhorn-ul, că doar era Ziua Națională a Elveției. Anul acesta, de 1 august, avem în plan să urcăm pe Vârful Viševnik. Vremea s-ar putea să fie de partea noastră. Sunt ceva șanse de precipitație după prânz, dar nu par a fi de speriat. Poate ar trebui să plecăm de acasă puțin mai devreme ca cel puțin să nu ne prindă ploaia la urcare. Bineînțeles că nu am plecat mai devreme. Doar suntem în concediu, nu ne putem dezice de la leneveala de dimineață. Urmăm…
[...]Astăzi vom pleca, cu părere de rău, din zona cea mai frumoasă a Sloveniei, după părerea mea. Ne îndreptăm spre partea de nord-est, să mai vedem una, alta. Trebuie să ajungem la cazare în Rogaška Slatina până în ora 15. Astfel nu ne rămâne timp prea mult pentru vizitat, însă putem ieși la plimbare după ce ne luăm în primire camerele. Reprezentative pentru această regiune ar fi câteva orașe: Celje, Maribor și Ptuj. Celje este chiar în drumul nostru, așa că am putea opri. Am ales să vizităm Castelul Celje. Doar nu ne așteptam să scăpăm aici de căldură, având…
[...]Ținta principală a zilei de astăzi este orașul Ptuj, despre care am aflat că este cel mai vechi oraș al Sloveniei. Dar trebuie să mai punem ceva pe listă, că doar nu om petrece toată ziua hoinărind pe străzile Ptujului. Bine că am găsit vreo 2 cascade ușor accesibile la o distanță nu foarte mare. Vorba vine că ușor accesibile, căci cel puțin o parte a traseului de acces la una din cascade este destul de dificil, dar cel puțin nu durează mult. Să începem cu cea mai grea: Cascada Šumik! Coordonatele notate pentru punctul de start spre această cascadă, implicit și locul…
[...]Astăzi este ultima zi din Turul Sloveniei. Mâine vom porni spre casă. Ca de încheiere aveam pregătită o vizită în Mina Pece și o plimbare până la Cascada Rinka. Ce nu prea îmi plăcea la planul zilei de azi era distanța cam mare ce o aveam de parcurs. Iar Mina Pece se poate vizita doar cu rezervare făcută în prealabil, după cum citise Cornelia. Și cum nu am avut grijă să facem acest lucru, cred că va trebui să sărim peste. Acum s-a subțiat și mai tare lista de obiective pentru care să batem atâta amar de drum, a rămas doar Cascada Rinka. Mai mergem? Mă gândeam ca…
[...]