Ținta principală a zilei de astăzi este orașul Ptuj, despre care am aflat că este cel mai vechi oraș al Sloveniei. Dar trebuie să mai punem ceva pe listă, că doar nu om petrece toată ziua hoinărind pe străzile Ptujului. Bine că am găsit vreo 2 cascade ușor accesibile la o distanță nu foarte mare. Vorba vine că ușor accesibile, căci cel puțin o parte a traseului de acces la una din cascade este destul de dificil, dar cel puțin nu durează mult.
Să începem cu cea mai grea: Cascada Šumik! Coordonatele notate pentru punctul de start spre această cascadă, implicit și locul de parcare, nu au dat greș nici de data asta. Avem ceva emoții cu norii ce par a aduce ceva picături. De aici pornesc sau continuă trasee în toate direcțiile.
Identificăm care e direcția noastră
și pornim pe traseu.
- Hei, tati!
- Da, tati.
- Nu ai bețele!
- Mulțumesc, tati. Mă întorc să le iau.
Deunăzi a cedat și mânerul la unul din bețele de trekking. Zilele trecute, pe un traseu, când am apăsat să mă sprijin în băț, am văzut că mă afundam ușurel. Mă uit la teren, era umed, dar nu mlăștinos, apoi am observat că mânerul o luase ușurel la vale. Cu ocazia asta am văzut că acesta este lipit simplu peste bățul metalic. Între timp mâinile dibace ale Corneliei și lipiciul Ginei au făcut minuni cu bățul meu, acum e ca nou.
În prima parte a traseului mergem lejer pe malul râului.
Singurul inconvenient era că mergeam în aval, cu alte cuvinte coboram, lucru care nu îmi prea place. Prefer să urc la început, pentru a rămâne la întoarcere un traseu mai relaxant.
Dar totuși nu coboram în altitudine în același ritm cu râul.
Acesta săpase sârguincios, în timp ce malul rămăsese în urmă. Valea s-a dus mult în jos, sigur mergem în direcția care trebuie? Cam da. Păi cascada va adânci valea și mai mult. Cred că va trebui să și recuperăm la un moment dat diferența asta de altitudine, căci bănuiesc că va trebui sa ajungem oarecum la același nivel. Și asta cred că o vom face brusc. Nu trecu mult timp de când îmi trecu gândul ăsta, că apărură primele lanțuri pe traseu.
Uite că veni și momentul unde trebuie să pierdem în altitudine.
Bine că sunt fixate lanțuri, că altfel terenul nu conferă prea multă stabilitate.
Pietrele sunt ude, iar pământul este noroios, asta probabil și datorită precipitațiilor abundente din ziua precedentă.
Dar oare trebuie să coborâm până acolo jos?
Dacă vrem să vedem Cascada Šumik mai de-aproape, cam trebuie.
Și apoi traseul se continuă spre o altă cascadă. Însă nouă ne-a cam ajuns. Suficiente lanțuri pentru ziua de astăzi! Chiar și în plan era inclusă doar vizita primei cascade. Am impresia că traseul în continuare devine și mai accidentat. Ne întoarcem pe unde am venit.
Cam tot 1 oră facem și la întoarcere.
Următoarea țintă este Cascada Skalca. Prin unele surse am mai găsit-o și sub denumirea de Cascada Fram.
Aici loc de parcare propriu-zis nu prea există, dar am lăsat mașina pe marginea drumului, în afara carosabilului. Nu prea înțelegeam de ce opreau multe mașini în dreptul nostru și priveau lung spre noi, dar apoi m-am prins, oprisem în dreptul panoului cu indicatoare pentru toate direcțiile posibile și nu sunt puține.
10 minute de aici
până la cascadă este mult spus că am făcut.
Ăsta a fost cam ultimul traseu montan din această excursie. De acum mai avem doar vizite pe asfalt.
Să ne îndreptăm spre Ptuj, să vedem Castelul Ptuj. Aici plouă,
așa că așteptăm cuminți în mașină, să se temrine ploaia.
Chiar dacă am ajuns cu ceva timp înainte de închidere, nenea de la casa de bilete ne-a sugerat să nu mai cumpărăm bilete, căci nu avem timp să vizităm pe îndelete întregul castel, fiecare cameră de pe fiecare etaj fiind deschise pentru vizitare. Ne-a invitat în schimb să vizităm expoziția de măști
și curtea interioară a castelului.
Apoi vom face și turul orașului, la pas.
Se pare că oamenii pe aici se pregătesc de un eveniment important,
au restricționat accesul mașinilor în centrul orașului și au montat o scenă. Pare că serbează zilele Ptujului, însă noi vom pleca înainte de a da ei startul.
Mi se pare că orașul Ptuj seamănă destul de tare cu Maribor.
Să vedem castelul și de pe malul celălalt al râului Drava
și de pe vârful dealului din apropiere.
Pe drumul de întoarcere trecem pe lângă Ptujska Gora
a cărei biserică cred că ar fi trebui să o fi trecut pe lista de vizitat,
întrucât are și ea o oarecare vechime.
