Pentru că drumurile ne-au adus la Galați, am zis numai bine că putem vizita și Grădina Zoologică din Galați, să îmbinăm utilul cu plăcutul. Gălățenii tot timpul au avut o părere proastă despre Grădina Zoologică de la Gârboavele, că spațiul e mic, că animalele stau înghesuite, sunt puține și sunt prost îngrijite. Într-un cuvânt nu merită vizitată. Din acest motiv, am tot ocolit-o până acum. Acum am citit pe internet că a fost reamenajată nu de foarte mult timp. Oricum cred că am fi mers să vedem dacă cele auzite sunt conform lucrurilor din teren. Acum însă vom merge cu mai mult optimism.
Încă din parcare am auzit glasul leului. De unde știam că e leul? Păi răgetul de leu este inconfundabil, ar spune unii. Eu mi-aduc aminte ca l-am mai auzit doar o dată la Zoo Călărași. Și într-adevăr semăna.
La intrare ne întâmpină tigrul ce stătea în mijlocul unui țarc imens, pe ceva ce semăna cu un piedestal. Era și el rege în curtea lui.
Gard în gard cu el locuia alt tigru care nu prea era la fel de înstărit ca fratele lui, domeniul lui era mult mai restrâns.
Vis-a-vis o nouă moșie întinsă. Aici se pare ca e regatul leilor. Însă niciunul nu e prin apropiere. De-abia în depărtare se vede unul. Există și un dezavantaj în faptul că animalele au spațiu mare, ca vizitator e posibil să nu reușești a le vedea de aproape.
Lasă că trebuie să il vedem mai bine din extrema opusă. Până atunci trecem pe lângă țarcul lupilor. Hm, nici aici nu o să vedem lupi? Plăcuță pe care să scrie lupi am mai văzut și la alte grădini zoo, dar la niciuna nu am văzut nicio mișcare. Hai să ne întoarcem la leuțul nostru.
Nici de-aici nu se vede prea bine, prea multe obstacole în drum dar cel puțin este mai aproape. Ia, ia, parcă se vede mișcare în grădina lupului. Uite unul acolo! Încă unul! 3, 4, 5. Păi da, că așa umblă lupii, în haită.
S-o fi numind el lup comun, dar parcă seamănă prea mult cu un câine - lup. Dacă nu ar fi gardul ăsta între noi cred că aș lua țeapă și aș avea tendința să îl mângâi.
Se pare că unul din ei umblă mai sfiit, cu coada între picioare și parcă se ferește de ceilalți. În schimb ceilalți 5 umblă țanțoși. Cred că cel de-al șaselea a fost izgonit din haită din nu știu ce motiv.
Eu aveam în minte imaginea unor lupi jigăriți, cu blana smotocită pe alocuri, cu burta lipită de spate să le poți număra coastele. Ăștia în schimb păreau a o duce bine: bine hrăniți, bine îngrijiți, cu blana lucioasă. Poate mai bine decât în sălbăticie.
Mai departe ne așteaptă căluții. Mai multe rase de cai însă primii care mi-au atras atenția au fost niște cai ce păreau a fi încălțați cu ciuboțele.
Ieșind din țarcul cailor trecem pe lângă o construcție ce semăna mai mult a hambar, nu era nici prea mare și nici nu avea geamuri. Îl aud pe Răzvan zicând: "tutu". Ne apropiem și vedem scris pe panou că acolo e struțul. Dar de unde o fi știut!? Sau poate l-o fi văzut, dar pe unde că nu se vede de niciunde din acest unghi. A trebuit să ocolim hambarul și să observăm că pe partea cealaltă este o poartă și de-abia de-acolo îl poti vedea.
În apropiere se chinuie să zboare un uliu într-o cușcă foarte înaltă împrejmuită cu plasă. Probabil oricât de mare i-ai face cușca tot nu ar fi suficient.
Să coborâm în vale în căutarea porcilor mistreți. Ne povestea unchiu-miu că pe vremuri grădina zoologică nu era așa întinsă, aici în vale era loc de grătar. Până la mistreți ne atrage atenția un țarc împărțit de mai multe animale: cerbi, mufloni, oi.
Peste drum de acestea sunt și porcii. Surprinzător aceștia nu sunt tăvăliți prin noroi, cel puțin nu toți. Am avut ocazia să văd niște porci frumoși, cu o blană lucioasă.
Gard în gard cu aceștia ar trebui să fie alți cerbi, cerbii carpatini. Însă nu erau acasă decât fetele, căprioarele.
Cam atât am avut de văzut în vale, să ne întoarcem sus, să căutăm ursulețul. Trecem pe lângă locația maimuțelor unde nu era nimeni afară și ajungem la bârlogul ursului.
Părea cam trist. Am înțeles că îi murise soția cu ceva timp în urmă și de-atunci nu își mai găsește liniștea.
Se aude din nou glasul leului, de data asta aceasta mai puternic. Să mergem să vedem cine este personajul gălăgios!
Cred că am văzut toate mamiferele mai mari. Să trecem și pe la restul locatarilor:
păuni,
iepuri,
porci vietnamezi,
rațe,
fazani: auriu și argintiu,
porumbei
și-o bibilică.
Am rămas cu o impresie plăcută despre această grădină zoologică, chiar dacă nu am văzut foarte multe animale, acestea mi s-au părut a fi foarte bine îngrijite și curtea lor a fi destul de spațioasă. În comparație cu locul în care trăiau odinioară, despre care au lăsat mărturie câteva cuști, ceea ce au acum este incomparabil.
