Într-un weekend în care s-au aglomerat mai multe lucruri de făcut am reușit totuși să ne eliberăm duminică după - amiază. Astfel pe la 3 jumate am rupt ușa în direcția Grădina Zoologică Băneasa. Nu era timp să ajungem prea departe și mai aveam și emoții cu programul. În programul de iarnă grădina zoo se închide la 5, iar în programul de vară se închide la 6. Dar oare noi, pe 10 aprilie, ne încadrăm la programul de vară sau la cel de iarnă? Atunci a venit Bo, căci așa îi spune Răzvan străbunicii, cu o idee revelatoare: dacă am trecut la ora de vară, respectiv, dacă s-a dat ceasul înainte, înseamnă că suntem în programul de vară. Chiar și de s-o închide la 5 noi tot plecăm înspre zoo. Mi s-a mai părut o chestie bizară la program, în weekend se închide mai devreme, iar în timpul săptămânii mai târziu.
La 4 și ceva ne făceam intrarea în grădina zoo. 12 lei biletul de adult și 12 lei taxa foto. Și programul este într-adevăr până la ora 6. E bine, avem aproape 2 ore de admirat animăluțele.
Lăsăm pelicanii în stânga, zicând că îi vom vedea înainte de ieșire, și pornim spre dreapta. Vedem cușca jaguarului. La prima vedere părea goală, însă după ce ne uităm mai cu atenție descoperim și jaguarul dormitând pe undeva pe sus, pe pasarela de trecere dintre cuști.
Din ăsta nu am mai văzut până acum. Nu e nici iepure, nici căprioară.
Este mara de Patagonia.
Urmează aleea maimuțelor. Prima cușcă este a lemurului roșu, dar lemurul nu-i aici. Aveam să îl vedem în interior puțin mai târziu.
Urmează vreo 2 cuști cu maimuțe care nu aveau panou de prezentare. Însă de când mă uit împreună cu Răzvan la animale am început și eu să mai fac diferența între diverse specii de maimuțe. Astfel am identificat macacul și babuinul. Dar vorbesc prostii, de fapt Răzvan le-a identificat.
Și în capăt sunt lemurii, ăia comuni din moment ce în extrema opusă erau cei roșii.
Să intrăm să vedem ce mai găsim și pe la interior.
Iar un animal pe care nu l-am mai întâlnit până acum: geneta. Aș zice ceva între pisică și vulpe.
De fenec auzisem de prin cărțile lui Răzvan și prima oară am crezut că e vulpe.
Suricatele astea sunt fenomenale. Una-și apără împărăția.
Cealaltă își etalează avuția.
Mai multe versiuni de marmosete.
Tamarinul cu creastă albă aș zice că e tot un fel de marmosetă.
Broaștele țestoase cred că au greșit încăperea.
Am găsit și lemurul roșu, cel pe care-l dădusem dispărut afară.
Să vedem mai de aproape și un lemur obișnuit.
La ieșire auzim strigătul inconfundabil al leului. Dar unde-o fi!? Încercăm să urmărim de unde vine sunetul, însă nu reușeam să îl localizăm. Totuși am observat pe gardul unui țarc din apropiere poza leului. Ne-am apropiat de acesta, era într-adevăr și panoul de prezentare aici, însă leul niciunde. Ăsta o fi terenul lui de joacă pentru ocazii speciale, gândesc eu. Are în custodie și scheletul unei mașini de teren, parcă este un cadru extras dintr-un film comando cu acțiunea în junglă. Și poate leul este acum în altă parte.
Mergem să vedem alte animale adăpostite în interior. Aici sunt tot felul de reptile.
Crocodilul ăsta parcă ar fi Nătăfleață.
Câteva acvarii cu pești
și cu pisici de mare.
Și câțiva șerpi.
La ieșire auzim din nou răgetul leului. S-ar putea totuși să vină din apropiere. În grădina de mai devreme tot nu se vede nimic. Până să terminăm de ocolit au apărut și leuții.
Din nou am prins leopardul zăpezilor dormind, dar cel puțin de data aceasta dormea afară.
Câteva exemplare frumoase de lup de tundră.
Câteva păsări răpitoare.
Și dintre toate acestea cele mai simpatice erau bufnițele.
Prima grădină zoo la care ne întâlnim cu o zebră.
Părea să aibă ce serios de împărțit cu poarta ceea.
Am impresia că nici antilopă nu am mai văzut până acum pe viu.
La struți acasă nu e nimeni. Cred că sunt închiși precum majoritatea păsărilor, fiind suspecți de gripă aviară.
În schimb erau acasă muflonii, lama,
alpaca,
cămila
și dromaderul.
Cămilă, cea cu 2 cocoașe, mai văzusem la Sibiu și la Brașov, însă dromader e prima oară când vedem.
Am descoperit aici o colecție impresionantă de păsări exotice.
Nici mangustă nu am mai văzut până acum.
Râsul își făcea rondul de seară.
În timpul ăsta pisica sălbatică lenevea.
Seara l-a activat și pe raton, care am reținut că este un animal nocturn.
De serval nu am mai auzit niciodată, de văzut nici atât.
Printre atâtea feline mai rar văzute pe la grădinile zoo nu se poate să lipsească tigrul.
Și în încheiere pelicanii.
Putem spune că la grădina zoologică din București am descoperit o diversitate destul de mare de animale și foarte multe cu care ne-am întâlnit pentru prima oară. Însă faptul că păsările erau majoritatea în carantină aduce parcă o notă de tristețe. E posibil să nu fie singurul aspect care a contribuit la această imagine. Ce să zic, cred că duc dorul elefantului.
