Am citit noi pe internet că la Târgu Mureș s-ar afla o foarte frumoasă grădină zoo. Cică ar avea acolo girafă și elefant, pe lângă multe alte animale. Trebuie să mergem să vedem cu ochii noștri. Dar e cam departe de București și nu prea se aliniază planetele să o vizităm. Am ales până la urmă ca la început de concediu, traseul de tranzit spre Slovacia să treacă pe la Târgu Mureș. Am estimat că vizita grădinii ne-ar lua cam 2 ore și dacă programul se încheie la 6 pm, ar trebui să ajungem pe la 4 pm. Drumul București - Târgu Mureș durează aproximativ 5 ore jumate fără opriri și fără ambuteiaje. Având în vedere că traversăm Valea Prahovei o aglomerație ar fi fost nelipsită, însă plecarea noastră are loc joi dimineață, deci avem șanse să fie lin. Ne propunem să plecăm la 10:00, o oră cam exagerată pentru noi, având în vedere cantitatea mare de bagaje de pregătit și de dus la mașină pentru concediu.
Bineînțeles că nu am reușit să ne încadrăm, am plecat la 11:00. Am pornit aplicația waze, pentru că acum chiar aveam nevoie de cel mai rapid traseu, și a estimat ora de sosire 16:20. Eh, aste e, măcar să ajungem atunci, și să trebuiască să o vizităm mai în pas alergător. Și chiar am ajuns la 16:20 în parcare la zoo. Și waze-ul chiar ne-a fost de ajutor când la intrare în Târgu Mureș se cam lungea timpul pe ruta principală probabil din cauza unui accident, ne-a făcut intrarea în oraș pe un drum lăturalnic. La 16:30 cumpăram bilete pentru intrarea în zoo, asta pentru că de la parcare, până la intrare, mai sunt 300 de metri de mers pe jos. 15 lei intrarea de adult, fără taxă foto și bebe nu plătește.
Dar am observat bucuroși că programul grădinii zoo este până la ora 19:00, de fapt aveam să observăm la ieșire că la 19:00 se închide casieria, însă poți ieși mai târziu. Noi ne încadrasem cu turul perfect în 2 ore jumate, dar am mai observat vreo 3 grupuri întârziate, proaspăt intrate în zoo.
Pe stânga îl vedem pe emu, dar noi alegem să pornim turul spre dreapta, spre maimuțe.
Ne îmbarcăm într-un căruț și dii!
Maimuțele mai aveau un spațiu închis, amenajat foarte frumos cu plante exotice și cuști mari, de parcă am fi fost în junglă.
Aici o fi panoul de rușine sau cel de onoare?
Așa mulți lei nu am mai văzut la altă grădină zoologică.
Cămila se simte ca la ea acasă printre animalele domestice, respectiv căluți și văcuțe.
Îl găsim acasă și pe domnul quati.
Floricica aia de popcorn este mult prea apetisantă și merită tot efortul.
Vulpea mai rar o găsești ieșită din vizuină.
O familie mărișoară de ratoni dormeau cățărați prin copaci, că doar altceva nu au ce face în timpul zilei.
2 păuni, unul alb și altul albastru, se dau mari în fața fetelor.
Vis-a-vis sunt câteva păsări răpitoare:
corbul,
vulturul sur,
acvila țipătoare,
șorecarul,
buha mare
și bufnița polară.
Ne îndreptăm apoi spre piesele de rezistență, cele care o fac unică în România:
girafa
și elefanții.
În apropiere mai vedem:
zebrele,
lama,
caprele cu coamă,
bizonii americani,
antilopa oryx,
antilopele spadă,
Am mai văzut căprioare, mufloni, măgari, capre domestice.
Apoi am ajuns la ursuleți.
Ajungem la capătul grădinii zoo, unde un foișor îți permite observarea căprioarelor, căci acestea au un țarc imens, aproape că nu îi vezi marginile.
De fapt, aici ne simțeam ca și cum am fi intrat în pădure cu adevărat și doar noi eram cei înconjurați de plasă.
Vis-a-vis e grădina lupilor, însă aceștia sunt prea departe pentru a le putea face o poză.
Mai vedem câțiva porci pecari, porci mistreți și ajungem din nou la elefanți.
Chiar ne întrebam pe unde-o fi tigrul.
Lacul populat cu gâște, lebede și alte zburătoare.
Apoi parcă am intrat în grădina secretă. Aici cred că ar fi trebuit să fie un circuit: treci pe afară să vezi felinele ce au ieșit să se ascundă în iarbă, apoi să intri să vezi restul de feline ce au preferat să dormiteze în culcuș și să ieși pe partea cealaltă, iar la intrare și la ieșire spațiul este completat de câteva maimuțe.
Astfel avem jaguarul,
pantera neagră,
râsul,
iar restul pisicilor nu am reușit să le vedem ori pentru că s-au ascuns prea bine în iarbă, ori erau în interior și nu aveam acces.
Și maimuțele.
Să ne întoarcem la păsări.
Lebăda neagră am prins-o afară alături de alte câteva găște.
Berzele însă erau în interior
alături de lebăda care probabil voia să devină mămică,
de pelican,
de curcanul de mlaștină,
de mara
și capibara.
Mai trecem o dată pe elefant și girafă, apoi pe la reptile, pești și papagali, pe care le lăsasem la final dacă ne mai rămâne timp.
Iar în încheiere emu
și cangurii pitici, care aveau fiecare câte un pui în marsupiu și nu s-a apropiat deloc de poză.
